Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 185/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 185/2007-8
Ședința publică din 07 februarie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța | - --- | - JUDECĂTOR 2: Trif Doina |
- - | - JUDECĂTOR 3: Moșincat | |
- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT S M, în reprezentarea reclamantei, cu sediul în S - județul S M, în contradictoriu cu intimata pârât ȘCOALA cu clasele I-VIII " ", cu sediul în S M--53 județul S M, împotriva sentinței civile nr. 926/ din 01 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza articolului 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 926/D din 01 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei reprezentată de SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT S M, prin președinte R, împotriva pârâtei ȘCOALA CU CLASELE I-VIII " " și în consecință a fost obligată pârâta să acorde reclamantei sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare prevăzut de art. 51 alin. 3 din Legea nr. 334/2002, cu modificările și completările ulterioare. Au fost respinse celelalte cereri formulate de reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat, din actele și lucrările dosarului, că Tribunalul Satu Mare este competent să soluționeze conflictul de drepturi de față, atât ratione materiae, conform art. 2 pct. 1 lit. c proc.civ. cât și din punct de vedere teritorial, potrivit art. 284 Codul muncii. Prima problemă pe care instanța s-a considerat datoare să o rezolve a reprezentat-o determinarea incidenței în speță a dispozițiilor Legii bibliotecilor nr.334/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, observând faptul că obiectul ei de reglementare îl constituie sistemul național de biblioteci - sistem în care sunt incluse și bibliotecile școlare -, precum și drepturile și îndatoririle personalului bibliotecilor. .-se pe această observație și constatând că niciuna din normele consacrate prin lege nu distinge între personalul din bibliotecile școlare și personalul din celelalte biblioteci, instanța a apreciat că legea enunțată este aplicabilă în pricina de față, fiindcă ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. A doua chestiune a fost reprezentată de verificarea dreptului reclamat. Potrivit art. 51 alin. 3 din Legea nr. 334/2002, personalul din biblioteci care lucrează în depozite de carte, colecții care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural național mobil, laboratoare de restaurare și conservare a cărții sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu, ori în spitale, aziluri de bătrâni și în orfelinate, beneficiază, pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de un spor de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta. Reținând că bibliotecarii din bibliotecile școlare asigură servicii de împrumut de cărți și publicații la domiciliu și având în vedere conținutul normei de drept precizate, Tribunalul a considerat că reclamanta este îndrituită să obțină sporul prevăzut de lege pentru desfășurarea activității în condiții periculoase sau vătămătoare. Oat reia problemă a constat în stabilirea dacă instanța are posibilitatea legală de a fixa nivelul sporului solicitat. Chestiunea aceasta este generată de împrejurarea că art. 51 alin. 3 din Legea nr. 334/2002, republicată, prevede că sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare este de până la 15% din salariul de bază. În opinia instanței, rezolvarea este oferită de dispozițiile art. 155 Codul muncii, în conformitate cu care salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri, precum și de dispozițiile art. 157 din același cod, în consonanță cu care salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanți ai acestora. Pe temeiul acestor norme de drept, Tribunalul a apreciat că nivelul concret al sporului reclamat trebuie să fie rezultatul exclusiv al negocierilor colective sau/și individuale purtate între angajator și salariați și că, în aceste circumstanțe legale, instanța nu este abilitată să se substituie părților. Prin urmare, din acest motiv, a fost refuzată cererea reclamantei pentru obligarea pârâtei la plata sporului de 15%, precum și pentru obligarea la plata retroactivă a aceluiași spor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR S M, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul obligării pârâților la plata retroactivă a sporului pentru bibliotecari.
Prin motivele de recurs s-a invocat că nu a cerut stabilirea sporului de 15% ci doar plata retroactivă, întrucât el a fost stabilit prin articolul 51 aliniatul 3 din Legea nr. 334/2002.
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat și nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit articolului 51 aliniatul 3 din Legea nr. 334/2002, personalul din biblioteci, care lucrează în depozite de cărți, colecții ce includ bunuri care fac parte din patrimoniul cultural național mobil, laboratoare de restaurare și conservare a cărții, sau cei care asigură serviciile de împrumut la domiciliu, ori în spitale, aziluri de bătrâni, în orfelinate, beneficiază pentru condiții periculoase sau vătămătoare de un spor de până la 15% din salariul de bază, ce face parte din acesta.
Din adeverința nr. 207/31.05.2007 emisă de intimată - fila 37 dosar fond, se reține faptul că reclamanta are calitatea de bibliotecar I () începând cu anul 1996, beneficiat de sporul de 15% doar lunile martie și aprilie 2005, urmare a dispoziției Consiliului de Administrație al unității, după care s-a sistat acordarea acestuia.
Analizând considerentele și dispozitivul sentinței ce face obiectul recursului, se constată faptul că aceasta cuprinde dispoziții contrarii, s-a statuat că acordarea sporului este rezultatul unor negocieri purtate între angajator și salariați, astfel că instanța nu se poate substitui părților, iar apoi s-a apreciat că nu există îndreptățirea la acordarea sporului și nici la plata retroactivă.
În aliniatul următor din considerente, cu toate cele reținute mai sus, a obligat pârâta la acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, prevăzut de articolul 51 aliniatul 3 din Legea nr. 334/2002.
Sigur că articolul 157 din Codul muncii prevede faptul că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau colective, iar în speță s-ar fi impus aceste negocieri pentru stabilirea câtimilor sporului de până la 15% sau 15%, ori, în lipsa acestor negocieri, nu se poate reține faptul că angajatul nu trebuia să beneficieze de acest spor prevăzut imperativ într-o lege specială.
Mai mult, conform adeverinței susmenționată, s-a acordat acest spor de 15% pentru două luni de zile în anul 2005, deci, este cert că angajatorul a apreciat câtimea sporului ce se impunea a fi acordat pentru perioada anterioară promovării litigiului, 31.05.2004 - 31.05.2007, conform și articolului 3 din Decretul Lege nr. 167/1958, excluzând lunile în care s-a acordat benevol, dreptul nefiind prescris sau abrogat pentru această perioadă.
Raportat la considerentele expuse, fiind incidente dispozițiile articolului 304 aliniatul 1 punctele 7, 9 Cod de procedură civilă, în baza articolului 312 aliniatele 1, 3 Cod de procedură civilă, instanța de recurs va admite ca fondat recursul, va modifica în parte sentința recurată și în consecință va obliga pârâta să calculeze și să plătească reclamantei sporul de 15% prevăzut de articolul 51 aliniatul 3 din Legea nr. 334/2002 pentru perioada 31.05.2004 - 31.05.2007, excluzând lunile martie, aprilie 2005, actualizat conform indicelui de inflație.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate raportat la cele expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 312 aliniat 1, combinat cu articolele 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civilintrodus de recurentul reclamant SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT S M, în reprezentarea reclamantei, cu sediul în S - județul S M, în contradictoriu cu intimata pârât ȘCOALA cu clasele I-VIII " ", cu sediul în S M--53 județul S M, împotriva sentinței civile nr. 926/D din 01 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligăpârâta să calculeze și să-i plătească reclamantei sporul de 15% prevăzut de articolul 51 aliniatul 3 din Legea nr. 334/2002 pentru perioada 31.05.2004 - 31.05.2007, excluzând lunile martie - aprilie 2005, actualizat conform indicelui de inflație.
Menține celelalte dispoziții.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 07 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- --- - - -
decizie: /15.02.2008
Complet fond:,
în 2 ex.: /21.02.2008
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
