Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 184/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 184/2008-
Ședința publică din 07 februarie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța | - --- | - JUDECĂTOR 2: Trif Doina |
- - | - JUDECĂTOR 3: Moșincat | |
- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O- județul B - în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B sector 5 b-ld nr. 14, în contradictoriu cu intimatele reclamante (fostă -, cu domiciliul procedural ales în O Parcul nr. 10 județul B, (fostă -, cu domiciliul procedural ales în O str. -. R nr. 12 județul B și cu intimații pârâți PARCHETUL de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor, ambele cu sediul în O- județul B, MINISTERUL PUBLIC - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în B sector 5 b-ld nr. 14, împotriva sentinței civile nr. 752/LM/2007din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza articolului 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 752/LM/2007 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamante (fostă -, cu domiciliul procedural ales în O Parcul nr. 10 județul B, (fostă - și în consecință
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada mai 2004 - decembrie 2006, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective. S-au respins celelalte pretenții formulate. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihora reținut, din actele și lucrările de la dosar, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor, că acest pârât, precum si ceilalți 2 pârâți sunt persoane juridice care ordonează principal, secundar, terțiar, ca și creditele salariale,unul si același drept solicitat de reclamante, respectiv contravaloarea tichetelor de masa de care nu au beneficiat. Drepturile salariale solicitate de reclamante nu pot fi plătite decât după aprobarea dată de către toți acești pârâți, aceștia fiind obligați concomitent de lege să aprobe sumele datorate. Aceste considerente stau și la baza obligării în solidar a pârâților la plata sumelor cerute de reclamante.
Reclamanta a fost angajatei paratei parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA in funcția de grefier ulterior ocupând funcția de grefier la parata Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism pana la 11 septembrie 2006 când a ocupat funcția de grefier la Curtea de APEL ORADEA si reclamanta (fosta - a fost angajata in funcția de grefier la Parchetul de pa lângă Tribunalul Bihor iar ulterior a ocupat funcția de grefier la Direcția de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism unde desfășoară si in prezent activitatea ceea ce înseamnă că reclamantele au calitatea de salariate, funcționând în cadrul sectorului bugetar, respectiv justiție. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/09.07.1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, devenite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori. În baza art. 41 alin. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar masurile de protecție privesc securitatea si igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice. Reclamantele în calitate de salariate,care reprezintă o instituție bugetară datorită alocării veniturilor de către stat prin organele sale abilitate, aveau si au în continuare dreptul sa primească o alocație individuală de hrană lunară sub forma unor tichete de masă. Prin încasarea unor asemenea alocații li se asigură reclamantelor o protecție privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a-si asigura zilnic hrana la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitatea de a la oferi condiții în vederea asigurării hranei zilnice la locul de muncă. Faptul ce Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă în mod automat că reclamatele nu au dreptul la asemenea tichete. La acordarea acestora trebuie să se țină cont de caracterul si natura lor, acestea fiind măsuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă. Atâta timp cât reclamantele se înscriu în categoria de salariați din sectorul bugetar si în același timp există salariați din diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă( medici, funcționari publici etc.), acest aspect reprezintă o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 alin 2, art. 53 din Constituție, art. 5 alin. 3 din Codul muncii și art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, în cazul de față sectorul bugetar. Totodată acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului, și anume includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat, constituie și o restrângere a dreptului la protecție socială a reclamantei și intervenientelor, care nu se impune în condițiile în care nu există nici o dovadă că o asemenea restrângere ar avea caracter necesar într-o societate democratică. Posibilitatea acordării tichetelor de masă în funcție de voința angajatorului și anume, includerea sau nu în buget a sumelor de bani cu acest scop, este neîntemeiată și nejustificată. Astfel, pur si simplu este lăsat la aprecierea angajatorului aplicarea unor norme de protecție a muncii și a salariatului, care, fie niciodată nu va aloca sumele respective în favoarea salariaților, fie le va aloca după preferințe, numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se astfel o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar.
De asemenea, potrivit art. 1084 cod civil daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, ori în speță este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constante în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxei judiciare de timbru, au declarat recurs MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, solicitând admiterea acestuia, casarea sentințe, respingerea acțiunii și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DGFP B, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul obligării MINISTERULUI PUBLIC la plata sumelor de bani acordate.
Prin motivele de recurs, s-a invocat de către MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești dispunând obligarea sa la plata tichetelor de masă și a celor cadou, conform articolului 1 aliniatul 1 din Legea nr. 142/1998, legiuitorul a înțeles să ofere un cadru general privind acordarea acestora, condiționat de existența unor astfel de dispoziții în legea bugetului pentru sectorul bugetar, ori în contractul individual de muncă sau colectiv în sectorul privat.
Formularea "pot primi" este o recomandare, nu poate fi obligat un salariat să primească salariul sub forma tichetelor de masă sau cadou, întrucât s-ar încălca articolele 159-161 din Codul muncii și doar interpretul de rea credință poate ajunge la concluzia că "pot" înseamnă "trebuie". Nu s-a impus o obligație în seama angajatorului ci o posibilitate ce se aplică în limita prevederilor bugetare, ori, în bugetul său nu au fost cuprinse sume în acest sens, prin Legile nr. 507/2003, 511/2004 și 379/2005.
Discriminarea invocată și reținută, în raport de angajații din anumite domenii de activitate din sectorul bugetar, este lipsită de fundament juridic, nu există asemănări cu alte persoane ce primesc retribuția din surse bugetare, nimeni din categoria magistraților, funcționarilor publici, personal auxiliar, nu au primit aceste tichete, dispoziția instanței fiind nelegală.
S-a dispus nelegal plata drepturilor, actualizate conform indicelui de inflație, întrucât nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără o bază legală. Fondurile alocate pentru anul 2007 s-au aprobat prin Legea nr. 486/2006, ce nu cuprinde un capitol distinct pentru cheltuieli plăți diferențe salarii, iar acordarea indicelui de inflație nu se justifică. Nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflație se poate face doar prin intervenția legiuitorului.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctele 3, 9, articolului 3011, articolului 299 Cod de procedură civilă.
Prin motivele de recurs, recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, a invocat că netemeinic, nelegal s-a reținut că în calitate de coordonator al acțiunilor cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor, legilor bugetare, are calitate procesuală pasivă. OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cuprinde dispoziții aplicabile pentru toate instituțiile publice, deci și MINISTERUL PUBLIC, ce are chiar obligația să dispună măsurile necesare virării de credite bugetare pentru asigurarea în bugetele proprii și a instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod de procedură civilă.
Intimații, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția și nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit datelor aflate în dosarul de fond, necontestate de recurenți, intimatele reclamante au calitatea de salariați ai DIICOT - O, foști grefieri ai PARCHETULUI de pe lângă Tribunalul Bihor și Curții de APEL ORADEA, fiind astfel personal auxiliar de specialitate, salariați ai sectorului public.
Conform articolului 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regii autonome și din sectorul bugetarși al celorlalte persoane fizice, juridice ce încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de angajator, tichete ce se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau al celor locale, pentru utilitățile din sectorul public bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli, aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Și articolul 41 aliniatul 2 din Constituția României prevede faptul că salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privind securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salar minim pe economie, repaus săptămânal și alte situații speciale, ori, raportat la aceste dispoziții legale, este cert că reclamantele, având calitatea de salariați în sectorul bugetar, aveau și au un prezumtiv drept în ceea ce privește alocarea tichetelor de masă
Nu se poate contesta faptul că, prin acordarea acestora, salariaților li s-ar asigura o protecție privind securitatea muncii, constând în posibilitatea asigurării hranei zilnice la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitatea oferirii condițiilor pentru asigurarea hranei zilnice la locul de muncă.
Sigur că Legea nr. 142/1998 prevede doar posibilitatea acordării tichetelor de masă, fără a stabili însă, în sarcina angajatorului, obligativitatea acordării acestora, dar, acest aspect nu duce implicit la concluzia stabilirii faptului că reclamantele nu au dreptul la asemenea tichete, mai mult, legiuitorul a lăsat această posibilitate strict la îndemâna angajatorului, ceea ce reprezintă o restrângere a dreptului la protecție socială, o situație discriminatorie între salariații din diferite sisteme din cadrul sectorului bugetar, încălcându-se astfel articolul 41 aliniatele 2 și 53 din Constituția României, articolul 5 aliniatul 3 din Codul muncii, articolul 14 din CEDO, dispoziții ce interzic orice discriminare între salariați, din punct de vedere al protecției sociale, din același sector de activitate, în speță cel bugetar, aspect corect reținut de instanța de fond.
Tocmai datorită faptului că legiuitorul a lăsat la îndemâna, voința angajatorului acordarea tichetelor de masă, includerea în buget a sumelor necesare, a fost corect calificată ca o restrângere a dreptului la protecție socială a reclamantelor, ce nu se impunea în condițiile în care o asemenea măsură nu s-a dovedit a fi necesară într-o societate democratică, astfel că interpretarea dată de instanța de fond nu poate fi calificată ca fiind de rea credință, ci dimpotrivă, și nici o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești, instanțele au obligația de-a statua când există o dispoziție discriminatorie și de-a acționa în consecință, neavând relevanță că pentru trecut sumele necesare nu au fost incluse în legile bugetului de stat.
Dispoziția privind acordarea tichetelor de masă în funcție doar de alocarea sau nu a unor sume de bani din buget în acest scop, este discriminatorie întrucât este lăsată pur și simplu la aprecierea angajatorului, ce nu are de altfel interesul alocării fondurilor necesare în favoarea salariaților sau le va aloca preferențial anumitor domenii din sectorul bugetar, criticile fiind nefondate.
Întrucât s-au acordat doar tichetele de masă, celelalte critici referitoare la tichetele cadou nu vor fi analizate.
Acordarea tichetelor nu poate fi condiționată de cuprinderea sumelor necesare în bugetul anual în condițiile în care angajatorul avea obligații în conturarea bugetului, să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest sens. A aprecia altfel, ar însemna o recunoaștere a unor restrângeri ale dreptului la protecție socială a salariaților, care nu se justifică.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, este cert că între reclamante și acest minister nu există raporturi de juridice directe de muncă, dar, întrucât drepturile acordate nu pot fi plătite decât în măsura în care acesta va aloca sumele necesare, lipsa obligației acestuia ar lipsi hotărârea de conținut, neputând fi pusă în aplicare, ceea ce ar contraveni principiilor legale.
Potrivit Legii nr. 304/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, deci nu se autofinanțează, iar MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR întocmește proiectul de buget al României, de rectificare a acestuia pentru fiecare an calendaristic, fondurile necesare funcționării MINISTERULUI PUBLIC sunt repartizate de la bugetul de stat, în baza unor proceduri avizate de recurent, ori, fără implicarea acestuia în rectificarea necesară plății sumelor acordate, hotărârea rămâne practic ineficientă, ceea ce ar contraveni atât legislației interne cât și internaționale, statul are obligația de a găsi fondurile necesare pentru ca o hotărâre judecătorească să fie efectiv pusă în aplicare, nu să devină ineficientă.
Actualizarea contravalorii tichetelor de masă, conform indicelui de inflație la data plății, s-a dispus cu respectarea articolului 1084 Cod civil și a practicii judiciare constante în materie, nu are relevanță faptul că MINISTERUL PUBLIC are sau nu capitol destinat pentru plată, hotărârea judecătorească fiind de altfel baza legală atât a plății tichetelor cât și a actualizării sumelor acordate.
Raportat la toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, instanța de recurs, în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondate ambele recursuri, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondate recursurile civiledeclarate de recurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O- județul B - în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B sector 5 b-ld nr. 14, în contradictoriu cu intimatele reclamante (fostă -, cu domiciliul procedural ales în O Parcul nr. 10 județul B, (fostă -, cu domiciliul procedural ales în O str. -. R nr. 12 județul B și cu intimații pârâți PARCHETUL de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor, ambele cu sediul în O- județul B, MINISTERUL PUBLIC - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în B sector 5 b-ld nr. 14, împotriva sentinței civile nr. 752/LM/2007 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 07 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
decizie: /15.02.2008
Complet fond:,
în 2 ex.:./21.02.2008
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
