Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția civilă mixtă-
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 19/R/2008
Ședința publică din 9 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Galeș Maria JUDECĂTOR 2: Cigan Dana
JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea recursului civil introdus de intimata SC SRL B ( fosta SC sector 2-/A în contradictoriu cu intimatul petent domiciliat O- - 17. 15 și intimata pârâtă Filiala SA O- împotriva sentinței civile nr. 633/LM din 5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor O în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă intimatul petent, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că la dosar s-a depus întâmpinarea formulată de intimatul petent, după care:
Intimatul petent, nu solicită alte probe.
Nefiind alte probe sau excepții de invocat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul intimatului petent asupra recursului.
Intimatul petent solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, menținerea ca fiind temeinică și legală a sentinței civile atacate, fără cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 633/LM din 5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în localitatea O,-, bloc.PB.17,.15, județul B, în contradictoriu cu pârâtele B, cu sediul în B,-/A,sector 2, și Filiala, cu sediul în O, str. C-tin - nr.41, județul B, și în consecință:
Au fost obligate pârâtele, în favoarea reclamantului, la acordarea contravalorii tichetelor de masă, a sporului de vechime și a sporului de noapte neachitate, aferente perioadei 01.10.2005 -01.03.2007.
Au fost obligate pârâtele, în favoarea reclamantului, la acordarea diferenței neachitate din indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului 2006. Au fost respinse restul pretențiilor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, reclamantul a avut calitatea de angajat în funcția de agent pază, a SC SRL, raporturi de muncă, care au început în data de 1.06.2004, conform poz.3 din carnetul de muncă al reclamantului și care au încetat la data de 12.03.2005 în temeiul art.55 lit.b muncii, poz.33 carnet muncă.
Începând cu data de 26.03.2005, raporturile juridice de muncă ale reclamantului s-au desfășurat în cadrul SC SRL până la data de 1.10.2005, iar de la această dată reclamantul a avut raporturi juridice de muncă cu pârâta SC SA, devenită ulterior SRL conform mențiunilor de la poz.39, punct de lucru O, în funcția de agent de pază în incinte, până la data de 1.03.2007, dată la care a încetat contractul individual de muncă al reclamantului în temeiul art.79 muncii.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că în drepturile salariale ale reclamantului în cadrul unității pârâte nu au fost cuprinse sporul de vechime, sporul de noapte, deși reclamantul a desfășurat, conform proceselor verbale de predare-primire a serviciului filele 37-63 și a probelor administrate, activitate și pe timpul nopții.
Într-adevăr, prin contractul individual de muncă nu au fost prevăzute spor de vechime și de noapte pentru reclamant, însă potrivit contractului colectiv de muncă la nivel național, angajatorul, potrivit disp.contractuale, are obligația de a plăti salariaților și un spor de vechime, această obligație subzistă în temeiul disp.art.11 muncii, potrivit cărora "clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă". De asemenea, cu privire la sporul de vechime, instanța a mai reținut că nu s-a făcut dovada că acest spor de vechime este inclus în salariul de bază cuprins în contractul individual de muncă.
În acest sens, instanța a reținut și disp.art.123 muncii, potrivit cărora salariații de noapte beneficiază fie de program redus față de durata normală a timpului de lucru pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă pe noapte, fără că aceasta să conducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor de minim 15 % din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată.
Și cum în speță, pârâtele nu au achitat reclamantului nici sporul de vechime și nici sporul de noapte, în condițiile în care nu a făcut nici dovada reducerii programului de lucru, iar clauzele contratului individual de muncă încheiat între părți nu reglementează nici un spor la salariul de bază, situându-se sub nivelul minim reglementat prin contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005, 2006, 2007 și a disp. Codului muncii, instanța, în temeiul textelor de lege mai sus arătate și a disp. art.154 și urm. muncii, a obligat pârâtele, în favoarea reclamantului, la plata sporului de vechime și a sporului de noapte pe perioada 1.10.2005-1.03.2007.
Întrucât, așa cum rezultă din susținerile reclamantului că i-a fost achitată parțial indemnizația de concediu pe anul 2006, susțineri față de care unitatea pârâtă nu a înțeles să depună probe din care să rezulte o altă stare de fapt, în condițiile în care, potrivit art.287 muncii, sarcina probei îi incumbă și avându-se în vedere că nu i-au fost achitate reclamantului nici sporurile de vechime și sporul de noapte la salariul de bază, instanța, în temeiul art.145 muncii, potrivit căruia indemnizația de concediu nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent, a obligat pârâtele, în favoarea reclamantului, la plata diferenței neachitate din indemnizația de concediu aferentă anului 2006.
Instanța a apreciat ca întemeiat și capătul de cerere privind acordarea de către pârâtă, în favoarea reclamantului, a tichetelor de masă,în condițiile /1998, faptul că deși actul normativ nu stipulează imperativ obligația angajatorului pentru plata tichetelor de masă, fiind o normă permisivă, în condițiile în care, conform susținerilor reclamantului, unitatea a achitat aceste tichete de masă și altor angajați, fără ca pârâta, conform art.287 muncii, să depună probe pentru a dovedi o altă stare de fapt și cum între salariații aceleiași unități nu pot exista diferențieri cu privire la acordarea tichetelor de masă, în situația în care nu s-a făcut dovada de către unitate a existenței unor criterii de acordare a acestora, urmează a obliga pârâtele, în favoarea reclamantului, la acordarea contravalorii tichetelor de masă pe perioada 1.10.2005-1.03.2007.
Referitor la celelalte pretenții, inclusiv sporul de bancă și daunele morale solicitate de către reclamant, instanța le-a apreciat ca nefondate, urmând a fi respinse ca atare, astfel, în ceea ce privește sporul de bancă, din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul nu este îndreptățit la un astfel de spor, iar daunele morale solicitate pentru motivul de îmbolnăvire invocat de către reclamant, sunt nefondate, câtă vreme nu s-a făcut dovada de către reclamant că îmbolnăvirea sa s-a produs din vina pârâtei, simpla solicitare a acestor daune și simpla susținere a culpei pârâtei nu pot conduce automat la acordarea acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC " " SRL- fosta SC SRL B, solicitând admiterea recursului și în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului recurenta critică sentința ca fiind nelegală și netemeinică, în primul rând pentru faptul că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 cod pr. civilă întrucât pe parcursul derulării procesului au fost citate două societăți care în fapt nu există respectiv
Astfel, aceasta arată în esență că nu a existat și nu există o societate cu denumirea de SC" Grup"SRL fiind vorba de două societăți distincte respectiv SC" "SRL și SC" "SA care apoi s-a transformat în SRL și apoi și-a schimbat denumirea în Sc " SRL iar la O funcționează doar un punct de lucru și nu o filială instanța dispunând greșit citarea Filialei
Consideră că se impune casarea sentinței și pentru faptul că în practicaua acesteia denumirea societății pârâte este trecută eronat ca fiind SC " Grup- B și Filiala O deși în considerente și în dispozitiv denumirea societății angajatoare este reținută corect.
Pe de altă parte consideră că se impune casarea hotărârii și pentru faptul că pentru termenul din 3.09.2007 când s-a pronunțat sentința deși a fost citată, instanța nu i-a pus în vedere să propună probe în condițiile în care sarcina probei incumbă angajatorului, fiind încălcate prevederile art. 129 cod pr. civilă.
Cu privire la fondul cauzei susține că instanța a acordat mai mult decât s-a solicitat, întrucât reclamantul nu a pretins diferența de primă de concediu, care de altfel i-a fost acordată în aprilie și mai 2006 conform statelor de plată, la fel ca și sporurile de noapte, tichetele de masă neacordându-se decât pentru orele suplimentare de angajați, petentul neefectuând niciodată ore suplimentare, sporul de vechime nefiind datorat față de politica societății de a acorda acest spor numai celor care depășesc 3 ani vechime în cadrul societății.
Prin întâmpinare intimatul s-a opus admiterii recursului, arătând că denumirea firmei rezultă din actele de la dosar, sediul firmei fiind același din B și O, având același administrator.
Verificând sentința recurată în raport de motivele de recurs cât și din oficiu văzând și actele dosarului, instanța reține următoarele:
Soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, bazată pe aprecierea corectă a probelor administrate.
Motivele de recurs sunt contradictorii, recurenta susținând pe de o parte că nu a fost legal citată, iar pe de altă parte susține că deșia fost citatăpentru termenul din 3.09.2007, instanța nu i-a pus în vedere să-și propună probe în apărare, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 129 cod pr. civilă.
În primul rând, referitor la procedura de citare instanța reține că după casare, a fost citată pârâta recurentă SC " Grup"SRL de la sediul din B-/a, sector 2, și Filiala de la punctul de lucru din O-.
Ambele adrese sunt corecte, atât sediu cât și punctul de lucru fiind corect indicate, pârâta recurentă semnând la sediul din B pentru citație, recurenta recunoscând și faptul că reclamantul a fost angajat al acesteia.
Faptul că denumirea societății pârâte a fost menționată eronat în practicaua sentinței și chiar în citație, fiind trecut eronat SC Grup B, nu poate constitui temei de casare a hotărârii în condițiile în care citația pentru termenul de judecată când a fost soluționată cauza, respectiv 3.09.2007 a fost primită de societatea recurentă, atât la sediul din B cât și la punctul de lucru din O, eroarea materială cu privire la denumirea societății în practicaua și în sentința recurată putând fi îndreptată conform dispozițiilor art. 281 cod pr. civilă.
Mai mult, recurenta recunoaște că a primit citațiile, sediul și administratorul unității angajatoare fiind același ca și la firmele citate inițial înainte de casarea primei sentințe, iar sarcina probei îi incumbă în litigiile de muncă angajatorului, iar acesta nu a înțeles să-și formuleze apărări de fond pe tot parcursul procesului invocând doar excepții fie cu privire la calitate procesuală fie cu privire la nelegala citare.
Ori, este evident că pasivitatea societății pârâte prin faptul că nu și-a formulat apărări, în primă instanță nu-i sunt imputabile nici instanței și nici reclamantului, susținerile recurentei privind încălcarea dispozițiilor art. 129 cod pr. civilă nefiind întemeiate în condițiile în care instanța s-a pronunțat în raport de obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată și în raport de probele administrate de părți.
Criticile aduse de recurentă nu subzistă nici în ce privește fondul cauzei.
Astfel, în mod corect a apreciat prima instanță că se impune obligarea pârâtei angajatoare la plata tichetelor de masă neacordate, a sporului de vechime și a sporului de noapte pentru perioada 1octombrie 2005- 1.03.2007 precum și a diferenței de primă de concediu pentru anul 2006 în condițiile în care pârâta nu a dovedit că le-a acordat deși sporul de noapte este prevăzut de art. 123 din Legea 53/2003, sporul de vechime în muncă fiind prevăzut în contractul colectiv la nivel național, art. 11 din codul muncii interzicând stabilirea în contractele individuale de muncă a unor clauze sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.
În ce privește tichetele de masă, acestea sunt prevăzute de Legea 142/1998, și în condițiile în care legea este permisivă, iar în unitatea pârâtă au fost acordate astfel de tichete de masă, fapt de altfel recunoscut și de intimată, susținerile acesteia cu privire la limitarea acordării acestora nu pot fi luate în considerare, întrucât ar crea o discriminare a salariaților, discriminare interzisă prin OG 137/2000.
Probele depuse în recurs de către recurentă cu privire la prima de concediu acordată pentru anul 2006 câr și cele referitoare la acordarea sporului de noapte sunt irelevante deoarece din statele de plată nu rezultă cât se cuvenea și cât s-a achitat efectiv reclamantului în perioada în litigiu.
Față de cele reținute, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. 1 cod pr. civilă și va fi menținută în totalitate sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de intimata SC" "SRL B ( fosta SC sector 2-/A în contradictoriu cu intimatul petent domiciliat O- - 17. 15 și intimata pârâtă Filiala SA O- împotriva sentinței civile nr. 633/LM din 5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.GM
25.01.2008.
Jud fond -
Dact IM/2 ex./25.01.2008.
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Cigan Dana, Bocșe Elena
