Speta drept civil. Decizia 21/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția civilă mixtă-
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 21/R/2008
Ședința publică din 9 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Galeș Maria JUDECĂTOR 2: Cigan Dana
JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea recursului civil introdus de pârâta domiciliată Carei- în contradictoriu cu intimatul reclamant Spitalul Județean S M- împotriva sentinței civile nr. 576/D din 30 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta recurentei intimate avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 14 din 8 ianuarie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta recurentei intimate depune la dosar copia deciziei de imputare nr. 43 din 15 ianuarie 2007, copia deciziei nr. 1253 din 10 iunie 1980 Tribunalului Suprem Secția Civilă, copia Ordonanța de urgență nr. 259 din 7 decembrie 2000 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, stagiaturii și activității de cercetare medicală în sectorul sanitar și copia ordonanței de urgență nr. 58 din 19 aprilie 2001 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, stagiaturii și activității de cercetare medicală în sectorul sanitar. Nu solicită alte probe.
Nefiind alte probe sau excepții de invocat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei recurentei intimate, asupra recursului.
Reprezentanta recurentei intimate susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea lui, în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea administrării de probe, în subsidiar admiterea recursului pe cale de consecință a se dispune respingerea acțiunii formulată de intimat ca neîntemeiată și nelegală, cu cheltuieli de judecată. În esență arată că recurenta nu a semnat nici un contract de muncă cu noul angajator Spitalul Județean S M, că intimatul nu a întocmit nici fișa postului privind-o pe recurentă în perioada de 8 luni cât a ocupat postul de medic specialist în medicina muncii și că aceasta nu a beneficiat nici de condiții minimale din partea intimatei pentru a-și putea desfășura activitatea, în această perioadă, de asemenea că acțiunea reclamantei- intimate nu a fost dovedită, respectiv cu privire la cuantumul cheltuielilor făcute de spital cu pregătirea profesională a recurentei, sarcina revenindu-i intimatei în acest sens raportat la dispozițiile art. 983 cod civil.
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 576/D din 30 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr- a fost admisă acțiunea civilă reclamantului SPITALUL JUDEȚEAN S M, cu sediul în S M,-, împotriva pârâtei domiciliată în Carei- județul S M și în consecință:
A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 38.772 lei cu titlu de despăgubiri, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, între părți s-a încheiat contractul de muncă la data de 03 ian. 2000, contract pe durată nedeterminată, pârâta ocupând un post de medic stagiar în specialitatea de medicină generală.
La data de 29.01.2001 pârâta încheie două acte adiționale la contractul de muncă, de data aceasta cu Centrul de Diagnostic și Tratament S M, potrivit cărora această unitate se obligă să suporte toate cheltuielile pentru pregătirea în specialitate a pârâtei și să-i mențină postul vacant pe perioada studiului. Pârâta s-a obligat să lucreze în unitatea în care și-a ales postul de rezident cel puțin 5 ani de la data când a obținut titlul de medic specialist, în caz contrar să plătească despăgubiri constând într-o sumă echivalentă cu 36 de salarii medii pe economie din perioada renunțării. Clauzele din cele două acte sunt cât se poate de clare și nicidecum contradictorii cum susține pârâta, din ambele rezultând aceleași obligații pentru părți.
Pârâta a făcut dovada calității sale de medic prin Dispoziția de repartizare nr. 85/2000 emisă de Ministerul Educației Naționale, angajamentul prin care se obligă ca după terminarea stagiului de practică de un an să participe la cursurile organizate de Ministerul Sănătății pentru ocuparea unui post de medic rezident, precum și prin adresa Direcției de Sănătate Publică a Județului S M nr. 4740/10.12.1999.
Prin Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 578/02.08.2002 privind aprobarea structurii organizatorice a unităților sanitare din județul SMs -a procedat la trecerea Centrului de Diagnostic și Tratament S M în subordinea de Specialitate al SPITALULUI JUDEȚEAN SMî mpreună cu personalul angajat, mijloacele fixe, obiecte de inventar, astfel cum rezultă din protocolul de predare-primire nr. 5626/14.10.2002.
Urmare a acestei absorbții, pârâta figurând în procesul verbal de predare-primire a medicilor rezidenți, a fost considerată ca transferată în interesul serviciului.
După terminarea pregătirii ca medic specialist, pârâta a fost confirmată în specialitatea medicina muncii prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 467/2006, preluând postul la data de 01.06.2006, pentru care a încheiat contract cu Centrul de Diagnostic și Tratament.
În vederea desfășurării activității sale de medic în specialitatea pentru care s-a pregătit pârâta a sesizat în mai multe rânduri conducerea SPITALULUI JUDEȚEAN SMp entru dotarea cabinetului cu instrumentar corespunzător și nu numai, sesizări la care a primit răspuns în scris și care a nemulțumit-o pe pârâtă. Urmare acestei situații, în ciuda obligației asumate prin actele adiționale la contractul de muncă - de a lucra 5 ani la aceeași unitate - pârâta și-a prezentat demisia înregistrată la 09.11.2006, solicitând în principal desfacerea contractului de muncă prin acordul părților în baza art. 55 lit. b Codul muncii, iar în subsidiar în baza dispozițiilor art. 79 Codul muncii (demisie) cu un preaviz până la data de 24.11.2006.
Reclamantul a răspuns notificării pârâtei prin adresa nr. 11675/08.12.2006, prin care își precizează poziția, respectiv aceea de a ajunge la o înțelegere pe cale amiabilă și a rezolvării problemelor cu care aceasta se confruntă, fiindu-i puse în vedere clauzele contractului încheiat între părți și obligațiile ce-i revin în acest sens.
Întrucât pârâta nu a revenit la intenția sa de a demisiona s-a emis Dispoziția nr. 671/12.12.2006 prin care contractul de muncă dintre părți a încetat la data de 11.12.2006 în temeiul dispozițiilor art. 79 Codul muncii.
Urmare acestui fapt s-a întocmit referatul nr. 208/09.01.2007 prin care se propune recuperarea despăgubirilor datorate pentru nerespectarea clauzelor contractuale asumate prin actele adiționale la contractul de muncă constând în 36 de salarii medii pe economie, sumă calculată la data încetării contractului individual de muncă la 38.772 lei.
Față de faptul că decizia de imputare emisă în acest sens (nr. 43/2007) pentru angajarea răspunderii materiale a pârâtei, nu mai constituie titlu executoriu în viziunea noului Cod al muncii, reclamantul a promovat prezenta acțiune în temeiul dispozițiilor art. 269 Codul muncii, pe baza principiului răspunderii civile contractuale.
În baza probatoriului administrat, instanța apreciază ca fiind întemeiată acțiunea reclamantei.
Neîndeplinirea obligației asumată prin actele adiționale la contractul de muncă, aceea de a lucra timp de 5 ani la unitatea care a suportat cheltuielile cu pregătirea specializării pârâtei, atrage activarea clauzei penale, respectiv a clauzei privind plata despăgubirilor echivalente cu 36 salarii medii pe economie din perioada renunțării (art. 2 din actul adițional nr. 122/2001), părțile exprimându-i acordul de voință în aceste condiții la 29.01.2001 prin semnarea actelor adiționale, convenția devenind astfel legea părților conform art. 969 Cod civil.
Pârâta nu se poate prevala de faptul că prin preluarea pe bază de protocol a Centrului de Diagnostic și Tratament de către SPITALUL JUDEȚEAN S M (și întrucât nu a fost înștiințată), contractul său de muncă a fost modificat unilateral, iar contractele încheiate inițial și-au încheiat existența, întrucât prin absorbția care a avut loc prin protocolul nr. 5626/14.10.2002 au fost preluate de SPITALUL JUDEȚEAN SMa tât activul, cât și pasivul Centrului de Diagnostic și Tratament, inclusiv contractul încheiat cu pârâta.
În aceste condiții deși potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 3 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea și disciplina muncii în unitățile socialiste de stat (în vigoare la acea dată), "persoana încadrată în muncă trecută la o altă unitate ca efect al unei fuziuni sau absorbții se consideră transferată în interesul serviciului", nu era necesar încheierea unui nou contract de muncă, predarea la unitatea primitoare vizând și personalul medical (fila 26).
Invocarea nelegalității modificării unilaterale a contractului de muncă pe cale incidentală nu poate fi primită de instanță, în măsura în care aceste modificări nu au fost contestate în instanță, pentru a nu fi luate în considerare, modificări pe care astfel pârâta și le-a însușit.
Nerespectarea dispozițiilor legale ce-i revin reclamantului referitor la asigurarea condițiilor de muncă ale pârâtei nu o pot exonera pe aceasta de răspunderea asumată prin contract și în același timp, pârâta nu poate condiționa executarea contractului de respectarea de către reclamant a obligațiilor ce decurg din dispozițiile legal și nu din contract.
Reclamantul și-a îndeplinit obligația asumată în contractele adiționale și anume aceea de a suporta cheltuielile pentru pregătirea în specialitate a pârâtei și să-i mențină postul vacant pe perioada specializării, obligația corelativă ce decurge din contract fiind aceea ca pârâta să lucreze ca specialist pe o perioadă de minim 5 ani de la obținerea specializării, în caz contrar de a achita o sumă echivalentă cu 36 salarii medii pe economie din perioada renunțării.
C mult, pârâta poate solicita despăgubiri de la reclamant pe calea unei acțiuni separate pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege, cu motivarea că din culpa sa nu și-a putut onora contractul, respectiv nu a putut lucra timp de 5 ani în condițiile puse la dispoziție de reclamant.
Poziția pârâtei în sensul că urmare preluării Centrului de Diagnostic și Tratament S M de către SPITALUL JUDEȚEAN S M, actele adiționale și-au încetat existența fără ca pârâta să-și fi onorat obligațiile, pe lângă că o asemenea apărare este nelegală, aceasta este și imorală, întrucât pentru pregătirea pârâtei reclamantul a suportat cheltuieli, fapt necontestat de aceasta, neplata despăgubirilor de către pârâtă ducând la îmbogățirea fără justă cauză a acesteia în condițiile nerespectării contractului.
Invalidarea OUG nr. 259/2000 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, stagiaturii, activității de cercetare medicală în sectorul sanitar prin Legea nr. 605/2005 și care a prevăzut condițiile în care se încheie contractele privind ocuparea posturilor de rezidențiat (conform actelor adiționale în cauză) nu poate exonera de răspundere pârâta atât timp cât nu s-a constatat nelegalitatea contractelor izvor al obligației în speță. De altfel, dispozițiile OUG 259/2000 cu referire la încheierea acestor contracte au fost preluate de OUG 58/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta solicitând instanței admiterea recursului și în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea administrării de probe, iar în subsidiar, în temeiul art. 312 rap. La art. 304 pct. 8 și 9 cod pr. civilă modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului arată că sentința este nelegală și netemeinică bazată pe analizarea unilaterală a probelor administrate astfel că, starea de fapt a fost greșit reținută iar textele legale au fost greșit interpretate.
Susține în esență că, instanța nu a analizat raporturile juridice dintre părți nici împrejurarea că neîndeplinirea obligației contractuale asumate de aceasta s-a datorat culpei reclamantului care nu i-a asigurat cabinet medical de medicina muncii cu aparatura necesară desfășurării activității de specialitate, iar obligația de plată a fost stabilită în sarcina sa fără nici un suport legal, criticând și întinderea obligației în condițiile în care nu s-au dovedit cheltuielile efectuate pentru perioada rezidențiatului recurentei.
Astfel, arată în esență că a efectuat stagiatura obligatorie la Spitalul Județean S M, sens în care la aceea dată a încheiat un contract de muncă în formă scrisă, și-a susținut examenul de rezidențiat pe post ca medic de medicina muncii în cadrul Centrului de Diagnostic și Tratament SMd upă care a început pregătirile de rezidențiat la Târgu M timp de 5 ani fiind confirmată ca medic de medicina muncii prin nr. 467/28.04.2006. Mai arată că, cu ocazia transferării la Centrul de Diagnostic și Tratament SMs -au încheiat două acte adiționale la contractul de muncă, iar pe parcursul rezidențiatului a intervenit o modificare esențială a raporturilor juridice de muncă în sensul că Centrul de Diagnostic și Tratament SMc are avea personalitate juridică a fost desființat și a trecut în subordinea Spitalului Județean S M, recurenta fiind transferată în interesul serviciului cu această ocazie fără a i se aduce la cunoștință, fără a i se cere acordul și fără a se încheia un nou contract de muncă, situație în care apreciază că nu există raporturi juridice contractuale cu instituția reclamantei. Precizează că, după confirmare pe post și-a început activitatea la 1.06.2006 ca medic de specialitate într-un cabinet din cadrul Policlinicii de pe- SMu nde nu i s-au asigurat nici un fel de condiții pentru desfășurarea activității, acesta fiind motivul pentru care și-a dat demisia și nu poate fi obligată la despăgubiri întrucât culpa aparține reclamantei.
În ce privește obligația de plată stabilită de instanța de fond privind restituirea cheltuielilor suportate de reclamant pe perioada rezidențiatului apreciază că nu s-au dovedit, iar cele 36 de salarii prevăzute în actele adiționale la contractul de muncă întemeiate pe dispozițiile OUG 259/2000 și OUG 58/2001 sunt nelegale, actele adiționale cuprinzând dispoziții contradictorii.
Prin întâmpinare intimatul Spitalul Județean de Urgență SMa solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât instanța a reținut corect starea de fapt și de drept, iar soluția pronunțată este legală și temeinică.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu conform art. 304/1 cod pr. civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Criticile aduse sentinței de către recurentă sunt neîntemeiate, soluția pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică bazată pe aprecierea corectă a stării de fapt pe baza probelor administrate și aplicarea corectă a dispozițiilor legale.
Astfel, în primul rând în ce privește raporturile juridice dintre părți, este de necontestat faptul că între acestea s-a încheiat contractul de muncă la data de 3 ianuarie 2000, contract pe durată nedeterminată, pârâta ocupând un post de medic stagiar în specialitatea de medicină generală. Ulterior, la data de 29 01.2001 pârâta recurentă încheie două acte adiționale la contractul de muncă de data aceasta cu Centrul de Diagnostic și Tratament S M, instituție integrată în cadrul Spitalului Județean de Urgență S M, unitate sanitară care s-a obligat să suporte cheltuielile pentru pregătirea în specialitate a medicului rezident ( medicina muncii) pe întreaga perioadă a stagiului și să-i mențină postul vacant pe timpul cât aceasta își efectua rezidențiatul. La rândul său pârâta s-a obligat să lucreze în unitatea în care și-a ales postul de rezident cel puțin 5 ani de la data când a obținut titlul de medic specialist, iar în caz contrar să plătească despăgubiri constând într-o sumă echivalentă cu 36 de salarii medii pe economie.
Așa cum corect a reținut prima instanță, clauzele din contractul de muncă și din cele două acte adiționale sunt cât se poate de clare și nu conțin dispoziții contradictorii cum susține recurenta, iar contractul legal încheiat are putere de lege între părți conform art. 969 cod civil.
Deși reclamantul - instituție sanitară și-a îndeplinit obligația asumată prin contract, pârâta recurentă nu s-a conform obligației sale stabilită prin actul adițional la contractul de muncă. Astfel, recurenta a fost confirmată ca medic rezident în specialitatea de medicină a muncii la Centrul de Diagnostic și Tratament SMd in cadrul Spitalului Județean S M, prin nr. 467/2006 începându -și activitatea la data de 1.06.2006.
La data de 9 noiembrie 2006 pârâta recurentă a solicitat încetarea contractului de muncă prin demisie, ulterior această cerere fiind reiterată și în luna decembrie a aceluiași an, astfel că prin Decizia 671 din 12.12.2006 emisă de Spitalul Județean SMs -a dispus încetarea contractului de muncă în baza demisiei. Trebuie menționat că, după notificarea demisiei reclamantul a atras atenția pârâtei recurente cu privire la obligațiile asumate prin contract și cu privire la obligația de despăgubire în cazul în care nu respectă îndatoririle stabilite.
Este de menționat că nici în cadrul contractului de muncă și nici în actele adiționale părțile nu au inserat vreo clauză de exonerare privind obligația de plată a cheltuielilor cu pregătirea de specialitate a pârâtei recurente astfel încât chiar dacă ar fi reală susținerea acesteia în sensul că nu i s-au asigurat condițiile necesare desfășurării activității, această împrejurare nu are nici o relevanță.
Pârâta recurentă nu se poate prevala de faptul că prin preluarea pe bază de protocol a Centrului de Diagnostic și Tratament de către Spitalul Județean SMc ontractul său de muncă a fost modificat unilateral iar contractele inițiale și-au încetat existența întrucât prin absorbția care a avut loc prin protocolul nr. 5626/14.10.2002 au fost preluate de către Spitalul Județean SMa tât activul cât și pasivul Centrului de Diagnostic și Tratament, personalul fiind considerat transferat în interesul serviciului, prin urmare a fost preluat inclusiv contractul de muncă al pârâtei. Pe de altă parte, invocarea nelegalității modificării unilaterale a contractului de muncă este irelevantă în condițiile în care această măsură nu a fost contestată în termenele prevăzute de Codul muncii, la fel de irelevante fiind și susținerile recurentei cu privire la nelegalitatea unor acte normative, respectiv OUG 259/2000 și 58/2001 în condițiile în care contractele încheiate între părți, care reprezintă de fapt izvorul de drepturi și de obligații, nu au fost desființate.
Cum întinderea obligației de despăgubire a fost stabilită de părți prin actul adițional la contractul de muncă din data de 29.01.2001 în sensul că în cazul în care nu se va respecta obligația de a funcționa ca specialist pe post pe o perioadă de minimum de 5 ani de la obținerea specialității, recurenta va restitui unității sanitare o sumă echivalentă cu 36 de salarii medii pe economie, din perioada renunțării, orice alte discuții cu privire la cuantumul despăgubirii sunt lipsite de suport real, motivul invocat în acest sens de către recurentă pentru casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrare de probe fiind neîntemeiat.
Față de cele reținute în considerentele ce preced, curtea apreciază ca nefondat recursul întrucât sentința recurată este legală și temeinică, astfel că în baza art. 312 alin. 1 cod pr. civilă urmează să-l respingă ca atare, menținând în întregime soluția pronunțată de prima instanță.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâta domiciliată Carei- în contradictoriu cu intimatul reclamant Spitalul Județean S M- împotriva sentinței civile nr. 576/D din 30 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec. GM
4.02.2008.
Jud fond -
Dact IM/2 ex./4.02.2008.
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Cigan Dana, Popa Aurora
