Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 192/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 192/R-CM
Ședința publică din 04 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător - -
Judecător - - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr.1, sector 1, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, împotriva sentinței civile 784/CM din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 05.11.2007, reclamanții, G, A, G, au chemat în judecată pe pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL PITEȘTI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, în calitate de chemat în garanție și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la acordarea creșterilor salariale prev.de OG 10/2007, în cele 3 etape: cu 5 % începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna dec.2006, cu 2 % începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007, cu 11 % începând cu 01.10.2007 față de nivelul din sept.2007, urmând a fi actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă.
Au mai solicitat citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea acțiunii se arată că prin OG 6, 8, 10 și 11/2007 au fost prevăzute creșteri salariale ale funcționarilor publici, personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea precum și în cadrul altor unități din sistemul justiției, personalului salarizat conform OUG 24/2000 și personalului didactic din învățământ salarizat potrivit Legii 128/1997.
S-a mai susținut că prin Ordonanța 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, Guvernul a reglementat salarizarea și alte drepturi ale personalului de specialitate criminalistică și ale personalului care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național pentru Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, personalului de instruire fără specialitate juridică, precum și a personalului de instruire fără specialitate juridică și personalului care ocupă funcții auxiliare din cadrul Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, inițiind modalități de salarizare aprobate ulterior prin lege, fapt ce a făcut să abroge Legea 50/1996 ce reglementa salarizarea personalului sus amintit.
Au mai arătat că magistrații au solicitat creșteri salariale, ca urmare a discriminării față de alte categorii din sistemul public, iar prin aceasta s-a creat un caz de discriminare.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, cu motivarea că între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției nu există nici o obligație de garanție iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al reclamanților nu ar fi acordat drepturile bănești pretinse, nu le conferă Ministerului Justiției sau reclamanților nici o garanție legală din partea celui chemat în garanție pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească.
A mai susținut că cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare este Guvernul deoarece repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Pârâtul Guvernul României invocat prin întâmpinarea formulată, excepția necompetenței materiale a instanței, susținând că instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale, apreciind că această cauză este de competența secției de contencios administrativ a Curții de APEL PITEȘTI, precum și excepția lipsei capacității sale juridice civile a Guvernului României, având în vedere că acesta este un organ colegial fără personalitate juridică care este alcătuit din Primul Ministru, Miniștrii și alți membrii stabiliți prin lege organică, putând sta în justiție în calitate de pârât numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când se contestă legalitatea actelor administrative adoptate în exercitarea atribuțiilor și competențelor legale.
Pe fondul cauzei, Guvernul României a susținut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Toate excepțiile invocate prin întâmpinări au fost analizate în ședința de judecată din 21.11.2007.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.784/CM din 21.11.2007 a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească reclamanților drepturile salariale constând în creșterile salariale după cum urmează: cu 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul lunii decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 01.04.2007, față de nivelul lunii martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007, față de nivelul lunii septembrie 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de APEL PITEȘTI iar disp.art.155 din Legea 53/2003 aplicabil și acestora, prevede că noțiunea de "salariu" cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Dreptul la salariu este, în accepțiunea codului muncii și Constituției României, un drept fundamental și principalul drept al salariatului, noțiune generică în cadrul căreia, cu delimitările de rigoare sunt incluși și reclamanții.
Salariul, indemnizația în speța dedusă judecății se impune a fi luat în considerare alături de sporurile și adaosurile statuate de legiuitor pentru a nu se ajunge astfel la golirea de sens a acestei noțiuni.
Prin Ordonanța de Guvern nr.10/2007 au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică.
Conform art.1 salariile de bază ale categoriilor menționate se majorează în 3 etape, după cum urmează: cu 5 % începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna dec.2006, cu 2 % începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Aceste creșteri salariale nu au fost acordate judecătorilor și personalului auxiliar de specialitate, motivându-se, printre altele, și prin aceea că aceste categorii profesionale au beneficiat de măriri salariale substanțiale pe parcursul anilor 2006 și 2007, precum, și faptul că salarizarea a fost stabilită prin OG 8/2007.
Unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel al nediscriminării, stipulat de disp.art.5 din cod, în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
S-a reținut de asemenea că potrivit art.2 alin.1 din OG 137/2000, astfel cum a fost completată și modificată, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și eventual sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2 al aceluiași text de lege sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de altele, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Din examinarea textului legal (OG 10/2007) precum și a apărărilor formulate în cauză de către pârâți, tribunalul nu a reținut invocarea în speța dedusă judecății sau dovedirea existenței vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei reclamanților de la beneficiul creșterilor salariale prev.de art.1 lit.a, b și c din OG 10/2007.
Instanța a apreciat ca discriminatorie prevederea legală prin care se acordă creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Împotriva acestei sentințe auz declarat recurs în termen legal pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Guvernul României.
În recursul său, Ministerul Justiției critică sentința instanței de fond ca nelegală și netemeinică față de motivele de casare prev. de art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
1.Pronunțând această sentință prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare prin acordarea unor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit prin acte normative în vigoare.
Prin Legea nr.45/2007 de aprobare a OUG 27/2006, legiuitorul nu a mai acordat procurorilor și judecătorilor creșteri salariale pentru anul 2007, situație în care prin acordarea acestor drepturi instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Pe de altă parte, în măsura în care o dispoziție cuprinsă într-un act normativ este în contradicție cu dispozițiile art.16 din Constituție, trebuie invocată în fața instanțelor judecătorești de către persoana interesată excepția de neconstituționalitate a respectivei prevederi legale, însă nici chiar Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța asupra lipsei unei reglementări
2. Hotărârea primei instanțe este nelegală, deoarece modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii sau nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unor categorii profesionale, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG137/2000.
Chiar dacă s-ar aprecia că se poate formula o acțiune întemeiată pe nr.OG137/2000, în speță magistrații și celelalte categorii de personal din sectorul bugetar nu se află într-o situație similară sau comparabilă, deoarece în anul 2007 veniturile salariale ale magistraților s-au majorat prin Legea nr.45/2007 de aprobare a nr.OUG27/2006, prin mărirea coeficienților de salarizare, sporului de fidelitate și prin introducerea unor noi drepturi de salarizare.
Pe de altă parte, atât personalul auxiliar de specialitate, cât și alte categorii profesionale salariate de la bugetul de stat - funcționari publici, cei care ocupă funcții de demnitate publică, personalul contractual sunt categorii profesionale deosebite, fiecare având statut propriu și sisteme diferite de stabilire drepturilor salariale, astfel încât este lipsită de temei legal obligarea ordonatorilor de credite la plata în favoarea reclamanților - personal auxiliar de specialitate, a creșterilor salariale ce se acordă în cursul anului 2007, altor categorii profesionale.
Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința sub aspectul greșitei aprecieri de către prima instanță a calității sale procesuale pasive, cu toate că între Ministerul Economiei și Finanțelor și pârâți nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite - Ministerul Justiției - nu a acordat reclamanților drepturile salariale cuvenite, nu-i conferă acestuia din urmă nici o garanție legală din partea chematului în garanție.
Ambele ministere sunt ordonatori principali de credite, iar creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite, nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților au celelalte instituții pârâte, iar raporturile de muncă existau între reclamanți și aceste instituții, fără ca recurentul să fie implicat în vreun fel.
Guvernul României a criticat sentința instanței de fond ca netemeinică, arătând că, deși în deliberările sale instanța a reținut ca întemeiată excepția lipsei capacității juridice civile a acestuia, în dispozitivul hotărârii pronunțate cu ocazia soluționării cauzei, a admis acțiunea implicit în contradictoriu cu acest pârât.
Solicită reanalizarea cauzei față de prevederile art.3041Cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile aduse, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Justiției este nefondat.
Este de remarcat în primul rând că Tribunalul Argeș nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece nu a făcut decât să analizeze incidența unor dispoziții legale. Este atributul instanței de judecată să verifice dacă acordarea indexărilor doar pentru anumite categorii de salariați bugetari s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
De altfel, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când a soluționat un recurs în interesul legii (Decizia nr. VI/2007), a statuat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară doar anumitor magistrați (sporul acordat numai judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție) s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.1 din Constituția României, republicată, și cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Apare astfel ca nefondată susținerea chematului în garanție, în sensul că instanța ar fi depășit atribuțiile judecătorești, intrând în sfera legislativului.
De asemenea este nefondată susținerea recurentului Ministerul Justiției în sensul că reclamanții, invocând o dispoziție contrară unei norme constituționale, aveau doar posibilitatea de a invoca excepția de neconstituționalitate a dispoziției legale respective, fără a putea să invoce existența vreunei discriminări.
Astfel, art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că ersoana p. care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, iar potrivit alin.4 al aceluiași articol persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, în timp ce persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Rezultă așadar că actul normativ reglementează posibilitatea formulării unei acțiuni în justiție de către persoana care se consideră discriminată, fără a condiționa o atare acțiune de eventuala invocare în prealabil a excepției de neconstituționalitate. Această prevedere este de altfel în concordanță cu principiul accesului liber la justiție.
Al doilea motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Justiției este de asemenea nefondat.
Prin nr.OG10/2007 au fost acordate creșteri salariale pentru personalul bugetar pe parcursul anului 2007, după cum urmează: 5% începând cu 1.01.2007, 2% începând cu 1.04.2007 și 11% începând cu data de 1.10.2007, toate procentele raportându-se la nivelul lunii anterioare.
Aceste creșteri salariale nu au fost însă acordate și judecătorilor, motivându-se că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale în anii 2006 și 2007.
Potrivit art.2 alin1 din nr.OG137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. În speță nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit existența unui scop legitim, care să justifice această discriminare.
Pe de altă parte, art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării.
Art.20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, or art.23 din declarație prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă la sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală. În acest sens sunt și dispozițiile art.6 alin.3 din codul muncii, în conformitate cu care pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
Acest principiu este reluat și de art.1 alin.2 lit. e (i) din nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
recurenții că în speță nu poate fi vorba despre o discriminare, apărare pe care curtea, ca și tribunalul, nu o poate reține.
Trebuie observat în primul rând că nr.OG10/2007 reglementează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 pentru două categorii de personal: 1. personalul bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar; 2. personalul salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Rezultă că actul normativ nu are în vedere categoria magistraților.
Reclamanții se află însă în situații comparabile cu persoanele la care se referă nr.OG10/2007, în sensul că sunt tot persoane salariate de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că nu pot beneficia decât de acele creșteri salariale care le sunt acordate prin acte normative. Aceste creșteri salariale care se acordă anual urmăresc acoperirea inflației pe o anumită perioadă.
Faptul că reclamanții au beneficiat de alte creșteri salariale în anii 2006 și 2007 (creșterea coeficienților de salarizare, sporul de vechime etc.) nu poate fi considerat un scop legitim în sensul art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, de vreme ce, așa cum am arătat, acordarea acelor indexări anuale are ca scop acoperirea inflației, în timp ce prin legile de salarizare a magistraților nu s-a urmărit un astfel de scop. Prin aceste legi de salarizare s-a urmărit într-adevăr creșterea veniturilor salariale ale magistraților (indemnizații), dar aceste legi sunt emise pentru o perioadă îndelungată, deci nu pot anticipa inflația, în timp ce legea de indexare este emisă pe o perioadă determinată, perioadă în care poate fi evaluată inflația.
De altfel, ca urmare a inflației anuale neurmate de indexarea salariilor pentru magistrați, această pretinsă creștere acordată prin legea de salarizare nu mai este una reală.
Mai mult, aceste indexări au fost acordate reclamanților în fiecare an, inclusiv în anul 2008, de la beneficiul acestor creșteri salariale reclamanții fiind excluși numai în anul 2007.
Față de scopul pe care indexările anuale îl au, respectiv acela de acoperire a inflației, ele trebuie acordate tuturor bugetarilor, nu numai unora dintre ei.
În aceste condiții, Curtea apreciază ca fiind discriminatorie prevederea legală prin care se acordă indexarea anuală doar pentru unele categorii de salariați bugetari, iar acest aspect are ca efect aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariaților bugetari, creându-se astfel o discriminare între salariații bugetari.
Prin neacordarea acestor creșteri salariale s-a produs o discriminare, fără a se dovedi un scop legitim care să excludă categoria magistraților de la beneficul creșterilor salariale, cu toate că art.2 alin.2 din nr.OUG137/2000 prevede cerința ca criteriile sau practicile discriminatorii să fie justificate de un scop legitim.
Recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă ca și chemat în garanție.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia.
De asemenea potrivit art.2 din OUG nr.22(2002 ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine, a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlu executoriu.
De altfel, prin sentința pronunțată recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat numai la alocarea către ceilalți pârâți a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești.
Recursul declarat de pârâtul Guvernul României este întemeiat.
Într-adevăr în practicaua sentinței civile nr.784/CM din 21.11.2007 Tribunalului Argeș, atacată, se arată că este întemeiată excepția lipsei capacității juridice civile a pârâtului Guvernul României, având în vedere natura colegială a acestuia, cât și faptul că această instituție poate fi chemată în judecată numai în limitele strict determinate de prevederile Constituției României și numai în legătură cu posibilitatea contestării legalității actelor administrative emise în exercitarea competențelor și atribuțiilor determinate de lege.
Însă, în dispozitivul sentinței se admite acțiunea și în contradictoriu cu acest pârât.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.2 Cod procedură se va admite recursul declarat de pârâtul Guvernul României, se va modifica sentința civilă atacată, în sensul că se va respinge acțiunea față de acest pârât.
Recursul declarat de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D C E
Admite recursul declarat de pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile 784/CM din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că, respinge acțiunea față de acest pârât.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 04 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex/05.03.2008
Jud. fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
