Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1964/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1964/R/2008
Ședința publică din data de 14 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte instanță
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă () împotriva sentinței civile nr. 1458 din 23 iunie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 septembrie 2008, reclamantul intimat a înregistrat prin serviciul registratură al instanței întâmpinare, prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Având în vedere că atât pârâta, prin memoriul de recurs, cât și reclamantul, prin întâmpinare, solicită judecarea recursului în condițiile art. 242.proc.civ. instanța apreciază că se află cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1458 din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a admis acțiunea precizată a reclamantului formulată împotriva pârâtei SC " " SA B pârâta fiind obligată să plătească reclamantului suma de 11093,38 lei, reprezentând prima de și Paști cuvenite pentru anii 2005 - 2007.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajat al pârâtei, cu contract individual de muncă, în perioada 01.02.202 - 31.01.2008.
În această calitate, reclamantul trebuia să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu mediu pe unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C așa cum reiese din conținutul art.168 pct.l din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C angajații SC SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că în anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SC SA, iar pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art. 168 alin. 1.
De altfel, din expertizele contabile efectuate în alte dosare similare aflate pe rolul aceleași instanțe, s-au identificat o serie de majorări și reașezări salariale de care a beneficiat reclamantul, dar care abia acoperă inflația pe această perioadă, și nicidecum nu reprezintă plata suplimentărilor salariale ce trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C către reclamant (exemplu: dosarul nr-).
Alineatul 2 al respectivului articol, însă, a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat ".
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat reclamantului, ulterior anului 2003, suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol.
Coroborând dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru anii 2005, 2006 și 2007, instanța a apreciat că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SC SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin. 1 art. 168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Susținerea pârâtei potrivit căreia și ulterior anului 2003 suplimentările salariale a fost fi primită, având în vedere că părțile CCM nu au înlăturat prevederea art. 168 alin. 1, care reglementa acordarea lor și că alin. 2 al aceluiași articol prevede explicit că suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază " Pentru anul 2003", respectiv " în anul 2003".
a contrario, în anii următori suplimentările salariale nu au mai fost incluse în salariul de bază lunar, trebuind a fi acordate conform art. 168 alin. 1 din CCM.
O soluție contrară s-ar fi impus dacă părțile CCM ar fi prevăzut în mod expres că suplimentările salariale vor fi incluse în salariul de bază lunar începând cu sau din anul 2003.
Nu a fost primită nici apărarea pârâtei, conform căreia, părțile semnatare ale CCM au interpretat art. 168 al acestuia prin prisma art. 977 cod civil și că intenția lor comună a fost ca și după anul 2003 suplimentările salariale să fie incluse în salariul de bază lunar, întrucât din economia prevederilor art. 977-985 Cod civil rezultă că problema interpretării unui contract se pune doar atunci când una sau mai multe clauze ale acestuia sunt neclare. Ori, art. 168 alin. 2 din CCM prevede în mod clar și expres că suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază lunar "Pentru anul 2003", respectiv " În anul 2003", nefăcându-se nicio referire expresă sau subînțeleasă în privința anilor următori.
Mai mult art. 982 Cod civil prevede că "toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înțelesul ce rezultă din actul întreg". Ori, includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază lunar în anul 2003 coroborat cu menținerea alin. 1 al art. 168 din CCM, ce acordă salariaților dreptul la suplimentări salariale este de natură a sugera că părțile contractante nu au intenționat același lucru și pentru anii următori.
Nu în ultimul rând, chiar pârâta a invocat prevederile art. 9 din CCM, potrivit căruia "interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se va face prin consens", iar "dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului". Contractul colectiv de muncă a fost semnat de sindicat nu în calitate de parte, ci ca reprezentant al salariaților, aceștia din urmă fiind parte la CCM. Prin formularea prezentei acțiuni instanța a reținut că între părți nu există consensul de care face vorbire art. 9 din CCM, astfel că prevederile art. 168 din același contract se interpretează în favoarea salariatului reclamant.
Ceea ce s-a realizat prin includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază lunar a fost creșterea salariului de bază cu menținerea, totodată, a dreptului la primele de Paști și de
Interpretarea dată de comisia paritară articolului 168 este cel mult o încercare de modificare a CCM, împrejurare ce nu poate produce efecte decât pentru viitor.
Potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Potrivit art.243 alin.1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, dispoziție prevăzută și de art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996 privind Contractul colectiv de muncă.
Contractul colectiv de muncă nr. 289/15.02.2006 la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 preia la art. 176 prevederile Contractului colectiv de muncă nr. 53346/06/25.04.2000, a cărui valabilitate a fost prelungită prin acte adiționale succesive, dreptul salariaților din aceste ramuri ale economiei de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu de bază.
Aceste drepturi după cum s-a arătat, sunt prevăzute și în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte.
După cum reiese atât din afirmațiile reclamantului cât și din analiza drepturilor salariale primite de acesta și înscrise în carnetul de muncă, drepturile salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paști și C nu au fost acordate.
Pârâta nu a depus nici o dovadă pentru a infirma situația prezentată, deși conform prevederilor art.287 din Codul muncii "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare".
Această dispoziție este imperativă având în vedere caracterul litigiilor de muncă, care, potrivit art.286 din Codul muncii se judecă în regim de urgență.
Având în vedere aceste considerente, instanța a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suplimentările salariale ce trebuiau acordate pentru sărbătorile de Paști și C aferente perioadei lucrate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA B solicitând admiterea recursului și respingerea cererii ca vădit neîntemeiată.
În motivarea recursului arată că tribunalul a greșit grav în stabilirea situației de fapt, nu a judecat pricini, a înțeles greșit conceptul de includere în salariul de bază a sporurilor și adaosurilor de tot felul, inclusiv a primelor de sărbători, nu s-a ținut cont de apărarea diferită a care nu a susținut teza includerii permanente a sporului în salariul de bază, aceasta s-a petrecut numai în martie 2003 și are în drept valoarea unei novații, prima din element situat în afara salariului de bază devine componentă în structura sa.
Reclamantul, prin întâmpinarea de la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Recursul nu este întemeiat:
Așa cum a reținut și prima instanță, din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității comerciale rezultă că, partenerii sociali au convenit ca salariații SC să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu mediu pe unitate.
Valoarea concretă, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii urmau să fie stabilite prin negocieri între patronat și (art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă).
În alin.7 al art.168 din același contract s-a precizat că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cuprinsul art.168, așa cum s-a arătat mai sus se desprinde:
1. regula obligației angajatorului de a plăti de două ori pe an (de Paști și de C) câte o sumă de bani egală pentru toți angajații stabilită la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP- ce se va concretiza prin negociere cu sindicatul și,
2. excepția referitoare la anul 2003, când suplimentările sunt cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Excepțiile fiind de strictă interpretare, susținerea pârâtei în sensul în care, suplimentările pe anii 2004-2006 nu se mai cuvin, ele fiind introduse în salariul fiecărui angajat în anul 2003, nu are nici un temei.
Aceasta întrucât, dacă ar fi așa, dispozițiile alin.1 din art.168 nu ar mai avea nici o finalitate, ele legiferând o obligație care deja fusese executată încă în anul 2003.
Nu se poate reține sub acest aspect nici "Nota" comisiei paritare a SC SA înregistrată la această unitate sub nr.3793/18.06. 2007, aceasta intervenind ulterior nașterii dreptului angajaților la primele de sărbătorile de Paști și de C în temeiul contractului colectiv de muncă, "interpretarea dată prin respectiva notă" aflată la dosar conținutului art.168 din CCM, tinzând la o modificare a conținutului acestuia, ce nu poate avea efect retroactiv.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, ceea ce se vrea a fi demonstrat de către pârâtă și anume, includerea primelor datorate în salariul angajaților și în anii consecutivi anului 2003 nu s-a dovedit. În adevăr, pârâta ar fi avut obligația de a face proba creșterii salariale anuale pentru angajați cu o sumă echivalând două salarii de bază medii pe SC SA, egală pentru fiecare angajat, indiferent de salariul pe care îl are, probă care însă nu s-a făcut în această cauză.
Astfel fiind, se constată că nici unul din motivele de recurs nu este întemeiat și examinând cauza și din oficiu se constată că sentința este legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC () SA împotriva sentinței civile nr. 14587 din 23 iunie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - - - -
GREFIER,
Red.AR
Dact./2ex.
17.11.2008
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Adrian Repede, Gabriella
