Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1963/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1963/R/2008
Ședința publică din data de 14 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte instanță
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă - GRUP împotriva sentinței civile nr. 1207 din 20 iunie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe reclamanții și intervenienții intimați, (), și, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamanților intimați - avocat, lipsind reclamanții și reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 septembrie 2008 reclamanții și intervenienții, prin reprezentantul lor, au înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului. Se constată de asemenea că prin încheierea din data de 8 septembrie 2008 au fost îndreptate erorile strecurate în hotărârea recurată în sensul menționării și a intervenienților și și prenumele corect al reclamantului OG, în loc de.
Se constată că la data de 13 octombrie 2008, grefierul de ședință a formulat cerere de abținere care a fost admisă prin încheierea dată în Camera de Consiliu din aceeași dată, în ședința de judecată participând doamna grefier.
La acest termen de judecată reprezentantul reclamanților și intervenienților depune la dosarul cauzei delegația de reprezentare și chitanța privind onorariul avocațial și arată că nu mai are de formulat cereri în probațiune sau de altă natură.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau invocate excepții, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea ca nefondat a recursului susținând oral întâmpinarea formulată, cu cheltuieli de judecată în recurs, conform delegației reprezentând onorariul avocațial.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1207 din 20 iunie 2008 Tribunalului Clujs - admis acțiunea formulată de către reclamanții OG, (), și în contradictoriu cu pârâta B și în consecință:
A fost obligată pârâta să achite către reclamanții, și, suma de 8350 lei reprezentând drepturi salariale și suma de 494,72 lei reprezentând reactualizare; către reclamanții, (), suma de 4650 lei drepturi salariale și 373,36 lei reactualizare; și către reclamanta suma de 2800 lei drepturi salariale și 252 lei reactualizare.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4000 lei reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienții au fost angajați ai reclamantei având funcții diferite in cadrul.
Conform contractului colectiv de muncă pe anul 2004, respectiv art. 168 alin. 1 "cu ocazia sărbătorilor de Paste si de C, salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. făcându-se mențiunea la alin.2 al aceluiași articol că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În cursul anului 2003, raportat la cuprinsul contractului colectiv de
muncă, drepturile salariale menționate au fost acordate reclamanților.
Deși contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004, 2005 și 2006 au menținut dispozițiile art. 168 alin.1, reclamanții nu au beneficiat de drepturile salariale menționate.
Instanța apreciat acțiunea întemeiată, prin prisma faptului că in contractele colective de muncă pe unitate, aplicabile in perioada 2004-2006, drepturile salariale menționate nu au fost acordate, neregăsindu-se nici o dispoziție similară celei din contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, conform căruia si in perioada 2004-2006 drepturile salariale menționate au fost incluse in salariul de bază.
Nu pot fi primite susținerile pârâtei, conform cărora dintr-o eroare dispozițiile art. 168 s-au regăsit în aceeași formă și în contractele colective de muncă din perioada 2004-2006, în condițiile în care, conform art. 236 Codul Muncii, contractul colectiv de muncă implică o negociere colectivă, fiind convenția încheiată în formă scrisă intre angajator sau organizația patronală pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, fiind greu de admis, că o asemenea dispoziție putea să treacă neobservată și să fie ignorată de către cei care participau la negocieri.
După cum se poate remarca în contactele colective de muncă pe unitate din anii 2004, 2005, 2006, la art. 168 alin.2 se regăsește mențiune a că "pentru anul 2003 drepturile salariale suplimentare vor fi introduse in salariul de bază al fiecărui salariat.", fără a se regăsi nici o dispoziție legală potrivit căreia drepturile salariale menționate ar fi fost incluse in salariul de bază al angajaților și în perioada 2004-2006.
Mai mult, conform art. 244 din Codul Muncii, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, in condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Astfel, deși legal exista posibilitatea ca părțile să înlăture dispozițiile art. 168 alin. 1 din CCM, cu ocazia negocierilor, acestea au omis să o facă.
Potrivit dispozițiilor art. 239 din Codul muncii, prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor al o organizație sindicală, iar conform art. 243 din Codul Muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin acesta atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Constatând că reclamanții și intervenienții sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile salariale menționate, conform art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, instanța in temeiul art. 289 din Codul Muncii coroborat cu art. 78 din Legea nr. 168/1999, a admis atât acțiunea principală, cât si cererile de intervenție în interes propriu și a obligat pârâta să achite fiecărui reclamant drepturile salariale neacordate actualizate în raport de coeficientul de inflație.
În ceea ea ce privește excepția prescripției invocată prin întâmpinare de câtre pârâtă, instanța a apreciat că este neîntemeiată, prin prisma faptului că sunt incidente dispozițiile art.166 din Codul Muncii, conform cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale. se prescrie in termen de 3 ani, de la data de la care drepturile respective erau datorate, nefiind incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 din Codul Muncii privind prescripția de 6 luni.
În temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, instanța a obligat pârâta, fiind partea căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 4000 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, solicitând modificarea ei în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii și a cererii de intervenție.
În motivarea recursului declarat de pârâtă s-au invocat următoarele:
În mod corect s-a reținut că în anul 2003 primele de Paști și de C au fost achitate salariaților, prin includerea în salariul de bază.
Ulterior însă instanța a reținut că introducerea suplimentărilor salariale în salariul de bază a operat doar pentru anul 2003 nu și în anii 2004-2007.
În realitate suma de 114 lei introdusă în salariul de bază în anul 2003 nu a mai fost scoasă niciodată, fapt ce rezultă din copiile carnetelor de muncă depuse de reclamanți de unde se poate observa că din anul 2003 salariile reclamanților nu au mai scăzut.
Prin urmare, din anul 2003 și până în prezent salariații încasează în fiecare lună, pe lângă salariul negociat cu ocazia angajării și suma de 114 lei, inclusă în salariul de bază și menținută și în prezent.
Astfel fiind dacă introducerea unor noi sume în salariul de bază în anii următori (2004-2007) s-ar fi dispus, ar fi însemnat ca angajații să beneficieze de mai multe ori de suplimentările salariale, inclusiv de cele primite anterior.
Faptul că în contractele colective de muncă pentru anii 2004-2007 nu s-a abrogat alin.1 al art.168, duce la concluzia că angajații au avut dreptul și în anii următori la suma cuprinsă în salariul de bază pentru anul 2003, în caz contrar, acel salariu ar fi scăzut, prin eliminarea sumei ce reprezintă suplimentarea dispusă.
S-a arătat de asemenea că, acțiunea reclamanților este prescrisă, în raport de dispozițiile art.283 alin.1 din muncii, care arată că, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, indiferent de natura obiectului cauzei.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prescripția dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată.
Așa cum a reținut și prima instanță, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.166 din Codul muncii, conform cărora, acțiunile vizând drepturi salariale sunt supuse termenului de prescripție de 3 ani. Având în vedere data la care s-a formulat acțiunea (20.03.2008) rezultă că pretențiile pentru anul 2005 cu titlu de drepturi de natură salarială au fost formulate în termen.
În ceea ce privește fondul cauzei se constată că motivele de recurs formulate nu sunt întemeiate.
Din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității comerciale rezultă că, partenerii sociali au convenit ca salariații SNP SA să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C decâte o suplimentarea drepturilor salariale încuantum de un salariu mediu pe SNP SA.
Valoarea concretă, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii urmau a fi stabilite prin negocieri între patronat și (art.168 alin.1).
S-a mai precizat în art.168 alin.2 din că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cuprinsul articolului 168, așa cum s-a arătat mai sus se desprinde
1.regulaobligației angajatorului de a plăti de două ori pe an (de Paști și de C) câte o sumă de bani egală pentru toți angajații -stabilită la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP- sumă ce se va concretiza prin negociere cu sindicatul și
2.excepțiareferitoare la anul 2003 când suplimentările sunt cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Întrucât excepțiile sunt de strictă interpretare, susținerea pârâtei în sensul în care, suplimentările pe anii 2004-2006 nu se mai cuvin,ele fiind deja introduseîn salariul fiecărui angajat în anul 2003 nu are nici un temei.
Aceasta întrucât, dacă ar fi așa, dispozițiile alin.1 din art.168 nu ar avea nici o finalitate, ea legiferând o obligație care deja fusese executată încă în anul 2003.
În consecință, cu totul corect prima instanță a reținut că suplimentările de salariu cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C se cuvin angajaților, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul textului art.168 alin.1 rezultă că la evenimentele respective se plăteștecâtesuplimentare, făcând excepție doar anul 2003, când plata s-a făcut eșalonat pe întregul an (alin.2).
Sub acest aspect nu are nici o relevanță faptul că în acest mod salariul fiecărui angajat a crescut putându-se reține eventual un consens al partenerilor sociali în acest sens.
Față de cele de mai sus se constată că nici unul din motivele de recurs formulate de societatea pârâtă nu este întemeiat, iar sentința fiind legală și temeinică, va fi menținută în întregime.
Văzând și dispozițiile art.274 proc.civ. pârâta va fi obligată să plătească intimaților, (), și suma de 4000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (chitanța nr.224/1.10.2008).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC. împotriva sentinței civile nr. 1207 din 20.06.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe pârâta recurentă să plătească intimaților intimaților, (), și suma de 4.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. MV dact. GC
2 ex/30.10.2008
Jud.primă instanță:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Adrian Repede, Gabriella
