Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia /2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 7043 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimata pârâtă SC SA, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părții prezente asupra recursului de față.
Avocat. pentru intimata pârâtă SC SA, pune concluzii de respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Gorj.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 7043 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins acțiunea formulată de petenta, în contradictoriu cu intimata
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că petenta a fost salariata intimatei până la data de 19.09.2007 când a încetat raporturile de munca in temeiul art. 55 lit. b din Codul Muncii.
Conform art. 50 alin.1 din Contractul Colectiv de Munca al, " la concedierea individuală din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi platește, în funcție de vechimea acestuia, o indemnizatie minima de concediere, dupa cum urmeaza: de la 0-3 ani-1,5 salarii medii nete; de la 3 la 10 ani- 3 salarii medii nete; peste 10 ani- 5 salarii medii nete.
Potrivit disp. art.32 din OUG nr.98/1999 suma totala de bani acordata cu titlu de plata compensatorie se stabileste diferentiat, pentru fiecare persoana careia i s-a desfacut contractul individual de munca potrivit prezentei ordonante si este egala cu 6 salarii medii nete pe unitate pentru salariatii cu vechime in munca mai de 5 ani; 9 salarii medii nete pe unitate pentru salariatii cu o vechime in munca intre 5 si 15 ani.
In conformitate cu pct.4 din Planul Social asa cum a fost modificat prin Amendamentul din 09.01.2006 se stipuleaza ca in functie de vechimea in, angajatii vor primii urmatoarele pachete financiare cu titlu de indemnizatii de concediere: 0,5-5 ani-8 salarii medii brute pe; 5-15 ani-12 salarii medii brute pe; peste 15 ani-15 salarii medii brute pe.
Din analiza comparativa a disp. art. 50 alin.1 din CCM cu cele ale art.32 din OUG nr.98/1999 si ale pct.4 din Amendamentul la Planul Social incheiat la 13.09.2006 se retine ca negociat conditii mult mai avantajoase de concediere prin Planul Social, fara a putea fi posibila cumularea celor doua categorii de masuri.
De altfel atat Planul Social cat si Amendamentul din 13.09.2006 sunt acte de modificare ale CCM si nu acte individuale, distincte de acesta, de natura a naste un alt drept de creanta.
Planul Social nu poate fi considerat prin el insusi un act de sine statator, un izvor de drepturi distinct, fiind o anexa la CCM, parte integranta a acestuia.
Datorita faptului ca disp. art. 50 din CCM au fost inlocuite cu cele prevazute la pct.4 din Planul Social ca urmare a negocierilor purtate intre si, acestea din urma au devenit obligatorii, aplicandu-se prioritar.
Daca s-ar fi avut in vedere faptul ca intimata va plati salariatilor concediati cumulativ atat suma prevazuta de art. 50 din CCM cat si suma stabilita prin Planul Social, aceasta obligatie ar fi fost prevazuta expres in Planul Social.
In vederea inlaturarii oricaror nelamuriri ce s-ar fi putut ivi cu privire la punerea in aplicare a Planului Social, prin Amendamentul din 13.09.2006 - anexa nr.2, s-a stabilit explicit faptul ca vointa partilor semnatare ale Planului Social a fost aceea de a crea, in favoarea salariatilor disponibilizati, o serie de conditii mai avantajoase decat cele prevazute in art.50 din CCM si nu aceea de a cumula masurile de protectie prevazute in Planul Social cu cele stabilite prin art.50 din CCM.
In speta, se retine ca Planul Social nu fost incheiat in vederea acordarii in mod cumulativ a doua sume de bani cu acelasi titlu, respectiv indemnizatie de concediere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivele de recurs susține că instanța de fond greșit a respins acțiunea cu motivarea că Planul Social a fost completat de părțile contractante prin amendamente, din care reiese că voința comună a părților a fost de modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din CCM și nu de cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din CCM aplicabil.
Recurentul susține că Amendamentul la Planul social din 2006 nu poate face parte integrantă din Planul social pe anii 2005,2007,2008. Atât Amendamentul cât și Planul social au natura juridică a unor convenții, dar nu constituie anexe la contractul colectiv de muncă, chiar dacă sunt semnate de reprezentanții societății și cei ai sindicatului.
Mai invocă recurentul dispozițiile art. 38 din Codul Muncii.
Examinând recursul, Curtea îl găsește nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Art. 50 alin. 1 din CCM /2005, menționează că, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariaților, angajatorul are obligația de a plăti acestora o indemnizație minimă de concediere.
La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale planului social însușit de părți.
Din coroborarea textelor menționate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensație bănească, intitulată indemnizație de concediere și reprezintă una din măsurile de protecție socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaților săi prin CCM, stabilindu-se indemnizația minimă de care pot beneficia aceștia.
Aceasta înseamnă că, la data nașterii acestui drept, angajaților nu li se pot acorda drepturi bănești sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.
Este motivul pentru care părțile între care s-a încheiat CCM au înțeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articolse completeazăcu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensații bănești, cuantumul acestora și modalitatea de calcul fiind menționate detaliat în planul social.
Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, în Amendamentul la planul social din 9. 01. 2006, părțile au menționat că angajații, în funcție de vechimea în, vor primi pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere, iar salariul brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Părțile au înțeles să lămurească acest aspect și prin Amendamentul la Planul social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că voința comună a părților la redactarea pct. 4 din Planul social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă
Potrivit dispozițiilor art. 977 din Codul civil, deplin aplicabil și în materia interpretării contractelor colective de muncă, "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante".
În condițiile în care, prin prevederile Planului social, care completează contractul colectiv de muncă, nivelul indemnizațiilor de concediere a fost majorat în favoarea salariaților sunt nefondate argumentele recurentului în sensul că ar fi încălcate dispozițiile art. 38 din Codul Muncii. Plata unei indemnizații de concediere majorate la nivelul prevăzut de dispozițiile din Planul social nu poate reprezenta o diminuare a drepturilor negociate prin contractul colectiv de muncă, iar clauzele Planului social sunt în mod evident mai favorabile salariaților concediați.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 7043 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -
Tehn.2 ex.//
Red./
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Ioana Moțățăianu
