Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1021/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1021
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul SC SA, împotriva sentinței nr. 1608 din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect contestație decizie de pensionare
La apelul nominal, făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1608 din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat de intimata Energetic.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimatul Energetic
A obligat intimata la plata către petent a contravalorii primei de vacanță în cuantum de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă conform art. 123 din la nivel de ramură pe anii 2005, 2006 pentru perioada 2005-2006, sume actualizate la data plății.
A obligat intimata la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției parțiale, invocată de intimată, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 124 din la nivelul ramurii pentru anul 2005, care prevede că indemnizația de concediu de odihnă și prima de vacanță se plătesc de regulă, la cererea salariatului, înainte de plecarea în concediu, sens în care, se apreciază că raportat la această prevedere se dă posibilitatea salariatului să solicite atât indemnizația de concediu de odihnă, cât și prima de vacanță până la sfârșitul anului în curs, situație față de care se va respinge excepția invocată.
Cât privește fondul cauzei, instanța constată că au fost încălcate dispozițiile art. 238 din Codul Muncii care prevăd că, toate contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aceeași reglementare fiind prevăzută și în alin. 2 al aceluiași articol pentru contractele individuale de muncă.
De altfel, se constată că nici contractele colective de muncă la nivel de unitate și nici contractele individuale de muncă încheiate cu fiecare salariat în parte nu conțin cele două drepturi prevăzute de art.186 alin.1 și art.123 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005, 2006 și 2007, încălcându-se astfel dispozițiile art.8 din Legea nr.130/1996 și, în consecință, instanța constată, conform dispozițiilor art.24 că aceste clauze nu au fost cuprinse în CCM negociate, fiind lovite de nulitate absolută în sensul că acestea nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior și urmează ca până la renegocierea drepturilor, clauzele să fie înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în CCM încheiat la un nivel superior.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă convenția în forma scrisă între angajator și salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art.236 din Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile titlului IV din Codul Muncii privind salarizarea, respectiv art.154, care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri; astfel că intimata face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, de funcția ocupată și de calificarea acestuia, în funcție de studiile urmate.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În al patrulea rând, intimata, pentru anii 2005, 2006 și 2007, încheiat câte un act adițional în care s-a stabilit salariul de bază brut, la care se adaugă sporurile cu caracter permanent, în cazul de față spor de vechime și fidelitate, precum și sporuri cu caracter nepermanent, precum și alte drepturi de personal, alocația de cărbune, tichete de masă, transport gratuit, tichete cadou în baza Legii nr.193/2006 și prima de vacanță în cursul anului 2007, conform art.142 alin.4 din CCM la nivel de unitate, în care s-a stabilit o sumă fixă de 800 lei, sumă inferioară celei stabilite prin art.123 din CCM la nivel de ramură, respectiv 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă și care este lovită de nulitatea absolută, în raport de dispozițiile art.24 din Legea nr.130/1996.
Având în vedere că drepturile bănești solicitate de petent sunt drepturi câștigate prin încheiat la nivel de ramură, orice convenție a părților negociată cu încălcarea respectivelor prevederi este nulă, sens în care se va admite acțiunea și va fi obligată intimata la plata către petent a contravalorii primei de vacanță de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă conform art. 123 din la nivel de ramură pe anii 2005, 2006, pentru perioada 2005-2006, sume actualizate la data plății.
Împotriva sentinței declarat recurs pârâtul SC Energetic SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând modificarea acesteia și pe fond respingerea acțiunii.
Este criticată sentința pentru încălcarea prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de societate pentru anii 2005-2006, care nu cuprind prevederi privind acordarea unor prime de Paști și C pentru personalul său în perioada respectivă.
Consideră că dacă în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, ce constituie convenția între patronat și sindicate, nu sunt cuprinse sporurile solicitate și nici Codul Muncii sau vreo lege specială nu le prevede, recurentul pârât nu are obligația să le acorde, așa încât sentința este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu încălcarea principiului libertății de voință părților la încheierea contractelor.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că nu sunt motive de casare sau modificare prevăzute de art. 304 cod procedură civilă și va fi menținută.
Sunt neîntemeiate criticile privind nerespectarea prevederilor contractului colectiv de muncă la nivelul ui Energetic, deoarece instanța de fond a constatat corect că intimata recurentă încălcat prevederile art. 8 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă care impune ca la încheierea contractului colectiv de muncă pe unitate, cât și la încheierea contractelor individuale de muncă să nu fie prevăzute clauze ce cuprind drepturi la un nivel inferior contractelor colective de muncă încheiate la un nivel superior, iar clauzele contractelor colective de muncă se stabilesc numai în condițiile Legii nr. 130/1996.
Cum intimata recurentă a încheiat contractele colective de muncă la nivelul său pentru anii 2005, 2006 cu excluderea clauzelor privind primele de Paști și de C, instanța avut în vedere prevederile art. 24 din Legea nr. 130/1996 care sancționează, cu nulitatea, clauzele prevăzute de contractul colectiv de muncă cu încălcarea prevederilor art. 8 din lege, ori neincluderea acestor clauze nu poate fi considerat decât contract care conține clauze la un nivel inferior față de contractul colectiv de muncă pe ramură, contract la nivel superior.
Aceste prevederi sunt imperative și sunt precizate expres și în art. 238 Codul Muncii, astfel că, prin susținerile recurentei pârâte în sensul că drepturile respective nu sunt precizate în contractul colectiv de muncă la nivelul său și nu sunt prevăzute în Codul Muncii sau în alte legi, aceasta își invocă propria culpă, sancționată astfel cum s- precizat mai sus.
In consecință, Curtea apreciază neîntemeiate criticile formulate și în baza art. 322 cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul SC SA, împotriva sentinței nr. 1608 din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehnored.2 ex./17.02.2010
Red./
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Ioana Moțățăianu
