Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2050/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2050
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Vera Andrea Popescu
Judecător - -- -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, G, -, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocatură și, în P,-, -.3, județul P, împotriva sentinței civile nr.1331 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă SC SA, prin avocat din cadrul Baroului P, lipsind recurenții-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimata -pârâtă SC SA, depune la dosarul cauzei, în copie, adresa nr. 1818 din 04.08.1997 emisă de Regia Autonomă a către Sucursala T, adresa nr. 1721/18.07.1997 către toate sucursalele și nr. 1738/21.07.1997 și un raport de expertiză contabilă extrajudiciară. Arată instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri în cauză și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Avocat, pentru intimata -pârâtă SC SA, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosarul cauzei.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, G, -, G, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei reprezentând contravaloarea actualizată a unei cote anuale de gaze naturale de 4000 mc aferente anilor 2006 și 2007, constituind drepturi salariale suplimentare datorate reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că au fost salariați în cadrul societății pârâte și că ar fi trebuit să beneficieze, în această calitate, de prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, înregistrat la Ministerul Muncii la nr.268/2006, prelungit și amendat prin actele adiționale nr.498/2006 și nr. 397/2007, acest contract colectiv de muncă, valabil pentru anii 2006, 2007 și 2008, prevăzând, la art. 187, că salariații agenților economici nominalizați în anexa 1, punctul vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.
Au mai arătat reclamanții că în anexa sus-menționată este nominalizată și societatea pârâtă și deși în CCM din anul 1997 se prevede că ajutorul material reprezentând contravaloarea 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi introdus în salariul de bază al tuturor angajaților începând cu 01.06.1997, iar în anii următori, în cadrul negocierilor anuale referitoare la CCM nivel de unitate, s-a reținut faptul că acest ajutor fost compensat prin CCM pe anul 1997, în realitate, cota de gaze nu a fost inclusă în salariul de bază în anul 1997 și această cotă nu se mai regăsește în salariul de bază în anii 2006, 2007, motiv pentru care a fost formulată acțiunea de față.
Pârâta formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece acest ajutor social a fost acordat reclamanților prin compensarea salariilor cu contravaloarea acestuia la nivelul anilor 1997.S-a mai arătat că ajutorul social, a cărui valoare inițială a fost de 11.000 lei, iar ulterior, fost majorată prin HG nr. 860/1996 la suma de17.000 lei, a fost inclus în salariul de bază al angajaților, iar de atunci și până în prezent fost plătit lunar ca parte integrantă din salariu, fiind voința părților ca valoarea acestui ajutor să rămână la nivelul fixat în anul 1997.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1331 din 22 iunie 2009, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanții au fost salariați ai SC SA, calitate în care beneficiază de prevederile contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii energiei electrică, petrol și gaze, ce statuează că salariații agenților economici nominalizați în anexă 1, pct. vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, de acest drept beneficiind și salariații agenților economici din industria petrolieră în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
S-a mai arătat că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că potrivit art. 176 din CCM la nivel de unitate, ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe anul 1997, includerea acestui ajutor material în salariul de bază realizându-se prin majorarea salariului de bază.
În raport de aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanții au declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp. art. 304 pct. 5, 7 și 9, Cod pr.civilă.
Susțin recurenții că prin sentința pronunțată tribunalul a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod pr.civilă, respectiv a încălcat principiile contradictorialității procesului civil, al rolului activ al judecătorului și al respectării dreptului la apărare.
Astfel, se arată că la primul termen de judecată din data de 22.06.2009, instanța procedat la judecarea cauzei fără a dispune comunicarea către reclamanți a întâmpinării formulate și a înscrisurilor atașate acesteia, întâmpinare depusă în ședința publică și fără a pune în discuția părților prezente cererea reclamanților de încuviințare a probei cu înscrisuri și cu expertiză contabilă, luând numai concluziile apărătorului pârâtei asupra probelor propuse de acesta și soluționând cauza deși apărătorii reclamanților solicitaseră, printr-o cerere depusă la dosar pentru termenul din 22.06.2009, să li se comunice întâmpinarea formulată de către și înscrisurile atașate, solicitând totodată și încuviințarea de probatorii.
Se mai învederează că procedând astfel, instanța a încălcat principii imperative care guvernează procesul civil, producând recurenților o vătămare, care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței.
Astfel, nedispunând comunicarea către reclamanți, deși aceștia o solicitaseră, a întâmpinării și înscrisurilor atașate, acte depuse de societatea pârâtă în ședință publică, fără respectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 1141alin. 2 Cod pr. civilă, este evident că reclamanții nu au fost în măsură să răspundă apărărilor formulate de pârâtă, neputând propune probele absolute necesare lămuririi instanței, aspecte de natură a încălca principiul respectării dreptului la apărare, consacrat atât de norma internă, cât și de prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, prin nepunerea în discuția părților a cererii de probatorii formulate de reclamanți, tribunalul a încălcat și principiile contradictorialității și rolului activ al judecătorului, în practicaua sentinței nefăcându-se nici măcar referire la faptul că s-au propus probele de către reclamanți deși atât prin acțiune, cât și prin cererea scrisă formulată pentru termenul din 22.06.2009, reclamanții au propus probe în susținerea acțiunii.
Fiind vorba de principii imperative de drept încălcate de către instanță, vătămarea reclamanților este prezumată și nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, în situația în care se trece peste primul motiv de recurs, se susține că sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de modificare a sentinței prev. de art. 304 pct. 7 Cod pr.civilă și, de asemenea, sentința a fost dată cu încălcarea legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă, respectiv, cu încălcarea disp. art. 187 din CCM la nivel de ramură.
Se mai învederează că în ceea ce privește cota de gaze, aceasta nu a fost inclusă în salariul de bază în anul 1997, suma de 17.000 lei fiind prevăzută de HG nr. 860/1996, cu privire la indexarea și compensarea salariului începând cu luna octombrie 1996, prin care se acorda salariaților din sectorul bugetar o compensație corespunzătoare creșterilor de prețuri la energie electrică și termică, combustibili pentru prepararea hranei și încălzire și pâine, și deși în CCM pe anul 1997 se prevede includerea în salariul de bază a contravalorii a 4000 mc gaze naturale, în fapt, s-a acordat un drept referitor la acoperirea creșterilor prețurilor la energie și căldură, prevăzut pentru toți bugetarii într-o hotărâre de guvern.
În plus, contravaloarea a 4000 mc, la acea dată, ar fi reprezentat 76.667 lei/lună, conform calculelor recurenților și nu 17.000 lei /lună, astfel că salariații nu au beneficiat de includerea în salariul de bază a contravalorii a 4000 mc gaze naturale.
De asemenea, cota de gaze nu se mai regăsește în salariul de bază din anii 2006,2007 și 2008, așa cum rezultă din calculele recurenților, iar primele așa-zis incluse în salariu, în urmă cu mai mulți ani, nu se mai regăseau în salariul de bază în anul 2006, astfel încât salariații pârâtei nu mai beneficiau de aceste suplimentări salariale, lucru valabil și pentru anii 2007 și 2008.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar, în subsidiar, modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii.
Intimata-pârâtă a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând la dosarul cauzei și o serie de înscrisuri, în copie.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
După cum rezultă din cuprinsul dosarului de fond, prima instanță a soluționat pricina la primul termen de judecată din 22 iunie 2009.
La acel termen, în ședință publică, reprezentantul pârâtei, prin apărător, a depus la dosarul cauzei întâmpinare formulată în temeiul disp.art. 115 și urm. Cod pr.civilă, însoțită de o serie de înscrisuri, în copie.
În conformitate cu disp. art. 116 alin. 1 Cod pr.civilă, la întâmpinare se vor alătura atâtea copii de pe întâmpinare câți reclamanți sunt și același număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină, mai mult, un rând de copii pentru instanță, iar potrivit alin. 2 al art.116, dacă mai mulți reclamanți au un singur reprezentant sau un reclamant stă în judecată în mai multe calități juridice, se va depune la dosar pentru aceste părți câte o singură copie.
De asemenea, art. 1181alin. 1 Cod pr.civilă statuează că întâmpinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel, iar potrivit art. 1141alin. 2 Cod pr.civilă, președintele va dispune să se comunice pârâtului, odată cu citația, copii de pe cerere și de pe înscrisuri, punându-i-se în vedere obligația de a depune la dosar întâmpinare, cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată.
Tot din cuprinsul dosarului de fond (fila 259), rezultă că pentru termenul din 22.06.2009, reclamanții, prin apărător, au depus la dosar o cerere prin care au solicitat judecarea cauzei în lipsă la acel termen de judecată- cerere de care se face referire și în practicaua sentinței- precizând însă în mod expres în cuprinsul cererii că în situația în care pârâta depune la dosar întâmpinare, se solicită comunicarea acesteia, iar în situația în care dosarul ajunge la propunerea de probatorii, s-a arătat de către reclamanți că solicită proba cu acte și cu expertiză contabilă, indicând și obiectivele ce s-au cerut a fi avute în vedere la efectuarea expertizei.
Or, în condițiile în care pârâta a depus la dosarul cauzei, după cum s-a arătat mai sus, întâmpinarea și înscrisurile atașate acesteia, chiar în ședința publică din 22.06.2009, iar cererea expresă a recurenților-reclamanți, formulată pentru același termen de judecată, a fost aceea de a li se comunica întâmpinarea, instanța nu putea păși la soluționarea cauzei fără comunicarea întâmpinării și înscrisurilor atașate acesteia, cu privire la care recurenții-reclamanți nu au fost în măsură să formuleze apărări, nefiindu-le comunicate și neavând cunoștință de ele.
În plus, după cum s-a arătat mai sus, prin cererea depusă la dosar, reclamanții solicitaseră și încuviințarea de probatorii, iar această cerere nici nu a fost pusă în discuție de instanță la termenul din 22.06.2009, când tribunalul a încuviințat numai pârâtei proba cu înscrisuri - ce fuseseră depuse, în copie, la dosar, de către pârâtă chiar la termenul respectiv de judecată - și s-a procedat și la judecarea pricinii pe fond, instanța fiind datoare să se pronunțe mai întâi asupra cererii de probatorii formulată de reclamanți, anterior constatării cauzei în stare de judecată.
Procedând în acest fel, tribunalul a încălcat principiile contradictorialității procesului civil și al respectării dreptului la apărare, considerente pentru care Curtea privește recursul ca fondat, urmând ca în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă să îl admită, în cauză fiind incidente disp.art.304 pct.5 Cod pr.civilă, iar conform art. 312 alin. 2 și 3 Cod pr. Civilă, să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Întrucât prima critică din recurs a fost găsită întemeiată, pronunțându-se soluția mai sus arătată, nu se mai impune, prin urmare, analizarea celorlalte critici din recurs, ce vizează fondul cauzei, urmând ca tribunalul, cu ocazia rejudecării pricinii, să le aibă în vedere, astfel încât să pronunțe o soluție legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, G, -, G,și, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocatură și, în P,-, -.3, județul P, împotriva sentinței civile nr.1331 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtăSC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1 și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 3 noiembrie 2009, în ședință publică.
Președinte, Judecători,
-- - - -- - - -- -
Grefier,
-
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare nr.3120/2006
Red.
Tehnored.
4ex/02.12.2009
f- Trib.
,
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
