Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 207/2010. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr.639,-

DECIZIA nr. 207

Ședința publică din data de 4 februarie 2010

PREȘEDINTE: Cristina Pigui

JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina

- - -

Grefier -

Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorul cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocat și, împotriva deciziilor civile nr. 1161 din data de 4 august 2009, nr. 2174 din data de 12.11.2009 și nr. 2433 din data de 17 decembrie 2009, pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații în contestație, G, HG, -, -, G, G, G, -, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocat și, cu sediul în Târgoviște, Bd. -,. 40,.A, parter, județul D, Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B, sector 5,-, Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B, sector 5,-, Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P și Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, Calea B nr. 3, județul

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 28 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Curtea având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 4 februarie 2010, când a dat următoarea hotărâre:

CURTEA

Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată.

Reclamanții, G, HG, -, -, G, G, G, -, și, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, pentru a fi obligați primii pârâți să le plătească acestora drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 30% începând din luna august 2004 și în viitor cu dobânzile legale aferente și reactualizarea sumelor în raport de inflație.

În motivarea acțiunii au susținut reclamanții că în calitatea lor de magistrați la Tribunalul Dâmbovița, Judecătoriile Târgoviște, G, P, M și R, sunt gestionari de informații clasificate conform HG nr. 585/2002 și Legii nr. 182/2002, în temeiul cărora pot beneficia de sporul de confidențialitate de până la 30% în raport de indemnizația de bază brută, drepturi de care aceștia nu au beneficiat în mod legal.

Pârâții au formulat întâmpinări prin care au solicitat, în esență, respingerea acțiunii, iar Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, ca de altfel și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, introdus în cauză, invocându-se de către pârâți și alte excepții, inclusiv cea având ca obiect prescripția dreptului la acțiune.

După administrarea probelor cu înscrisuri, Tribunalul Buzăua respins acțiunea ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 407 din 21 aprilie 2008, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru combaterea discriminării, reținând, în esență, că sporul de 15% recunoscut anumitor categorii de salariați, nu formează obiectul acestor drepturi și pentru reclamanți, potrivit dispozițiilor legale.

Recursul declarat împotriva acestei sentințe de către reclamanți a fost respins ca tardiv formulat față de data comunicării sentinței, cum rezultă din dovezile de comunicare ale acesteia și din care reiese că recursul a fost depus peste termenul de 10 zile prevăzut de lege.

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamanții au formulat contestație în anulare în baza art. 318 alin.1 teza I Cod pr.civilă, cu motivarea că în mod greșit instanța de fond a respins ca tardiv recursul formulat de reclamanți cu neobservarea celor menționate în dovezile de comunicare de la dosar, din care reiese că nu a fost depășit termenul de 10 zile de recurs instituit de art. 80 din Legea nr. 168/1999.

Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia civilă nr. 2174 din 12 noiembrie 2009 a admis contestația în anulare și a anulat în parte decizia pronunțată în recurs cu nr. 1611/2009 pronunțată de aceeași instanță, fixând termen de judecată la 10 decembrie 20099, cu citarea părților, reținându-se de către această instanță că pentru o parte din recurenții-reclamanți în mod greșit a fost respins recursul ca tardiv formulat, cu neobservarea datei comunicării sentinței atacate, respectiv de către recurenții-reclamanți, și -.

Instanța de recurs astfel sesizată, prin decizia civilă nr. 2433 din 17 decembrie 2009 a admis recursul formulat de acești reclamanți-recurenți, a modificat în parte sentința, iar pe fond a admis în parte acțiunea obligând pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița la plata către aceștia a sporului de confidențialitate din indemnizația brută lunară, începând cu data de 17 octombrie 2004 și în continuare pentru viitor, sume actualizate în raport de inflație, iar pentru perioada august - 17 octombrie 2004 acțiunea a fost respinsă ca prescrisă, menținându-se în rest sentința, iar recursul declarat de către ceilalți reclamanți a fost respins ca tardiv formulat.

Reclamantul a formulat contestație în anulare împotriva deciziilor pronunțate de către Curtea de Apel cu nr. 2174/2009, 1611/2009 și 2433/2009, solicitând desființarea acestora după care să fie admis recursul așa cum a fost formulat, în baza art. 318 alin.(1) Cod pr.civilă, deoarece față de acesta nu a fost îndeplinită procedura de comunicare a sentinței civile nr. 407 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, astfel că în mod greșit recursul declarat de către acesta a fost respins ca tardiv.

Cu prilejul dezbaterilor instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității contestației în anulare împotriva deciziilor civile nr. 2174 din 11 noiembrie 2009 și 1611 din 4 august 2009, pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI.

Curtea, analizând contestația în anulare de față, actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 2174/12.11.2009, pronunțată de către Curtea de APEL PLOIEȘTI, este inadmisibilă deoarece nu se poate formula o contestație în anulare împotriva unei alte contestații în anulare, pentru aceleași motive, situație în care această contestație este tot inadmisibilă și împotriva deciziei civile nr. 1611/2009 pronunțată de aceeași instanță în recurs, care a vizat prima contestație în anulare, decizie care, de altfel, a și fost desființată în cadrul aceleiași contestații prin decizia nr. 2433/2009, pronunțată ulterior în 9 recurs.

Cu privire la această din urmă decizie nr. 2433/2009, prezenta contestație în anulare formulată de este fondată.

Sentința civilă nr. 407 din 21 aprilie 2008 pronunțată de către Tribunalul Buzău, ca instanță de fond, nu a fost legal comunicată către contestatorul, astfel că acesta se afla în termenul de recurs pe care ulterior l-a declarat și care totuși în soluționarea celui de-al doilea recurs i-a fost respins ca tardiv.

Astfel, din dovada de comunicare a acestei sentințe emisă la instanța de fond (fila 92 dosar), rezultă că acest contestator nu a semnat personal dovada de comunicare și nu s-a făcut nici un fel de mențiuni în legătură cu cele prevăzute de art. 92 alin.(1) și (6) Cod pr.civilă, ceea ce demonstrează până la evidență necomunicarea legală a sentinței către acesta, astfel că declararea recursului era posibilă în termenul de 10 zile de la data comunicării hotărârii, în condițiile legii.

În atare situație, în mod greșit instanța de recurs prin decizia civilă nr. 2433 din 17 decembrie 2009 a respins ca tardiv și recursul declarat de.

Astfel fiind și în baza art. 317 Cod pr.civilă se impune admiterea contestației în anulare de față care este fondată, anularea deciziei menționate și fixarea termenului de judecată a recursului la data de 25 martie 2010, cu citarea părților, iar excepția inadmisibilității contestației în anulare față de celelalte două decizii cu nr. 2174/2009 și respectiv 1611/2009, urmează a fi admisă și a fi respinsă contestația ca atare.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția inadmisibilității contestației în anulare formulată de la data de 23 decembrie 2009 și în consecință respinge această contestație ca inadmisibilă împotriva deciziilor nr. 2174/2009 și respectiv 1611/2009, pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI.

Admite contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 2433 din 17 decembrie 2009 pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI în contradictoriu cu intimații în contestație, G, HG, -, -, G, G, G, -, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocat și, cu sediul în Târgoviște, Bd. -,. 40,.A, parter, județul D, Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B, sector 5,-, Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B, sector 5,-, Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P și Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, Calea B nr. 3, județul

Anulează în parte decizia nr. 2433 din 17 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.

Fixează termen pentru judecarea recursului la data de 25 martie 2010, sala 4, cu citarea părților.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina

- - - - ---

GREFIER,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notific are 3120

Tehnored. TL/SȘ

6 ex./15.03.2010

Președinte:Cristina Pigui
Judecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 207/2010. Curtea de Apel Ploiesti