Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 208/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.208
Ședința publică din data de 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantul G, domiciliat în B, str.-, -.7, județul B și de pârâta SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector împotriva sentinței civile nr.835 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitate părților prin apărători să depună la dosar înscrisuri, a amânat pronunțarea la data de 4 februarie 2010, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță la 06.04.2009 sub numărul de dosar - reclamantul G, domiciliat în Municipiul B, B-dul -, - Ap.7, judetul Bac hemat în judecată pe unitatea pârâtă B cu sediul în Municipiul B, Calea, nr.239, sector 1, pentru a fi obligată, prin hotarare judecatorească să-i platească suma totală de 12604,40 lei reprezentând suplimentarea drepturilor salariale la care are dreptul în temeiul art.168, alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul unitații pârate pentru sărbatorile de Paște și C pentru anii 2006, 2007, 2008, actualizată cu rata inflației.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că potrivit art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul unității pârate "cu ocazia Sărbătorilor de Paște și C salariații "" vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe " și că unitatea pârată nu i-a platit aceste drepturi în anii 2006, 2007, 2008.
Unitatea pârâtă A B, la termenul de judecată din 27.04.2009 (62) a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Buzău și excepția de neconstituționalitate a art. 298 alin.2 ultima liniuță din Codul Muncii în raport cu art.1 alin.4 si 5, art.73 alin 3 lit.p si art.79 alin 1 din Constituția României.
Prin încheierea din 27.04.2009 prima instanță a respins excepția de neconstituționalitate, rămasă irevocabilă prin decizia nr.984 din 8 mai 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-.
După soluționarea excepției de neconstituționalitate mai sus menționată unitatea pârâtă a formulat întâmpinare (f 87-109) prin care a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
unitatea pârâtă a solicitat ca reclamantul să depună la dosar copia actului său de identitate și a carnetului de muncă. Referitor la această cerere prima instanță a constatat că la dosar s-au depus atât copia cărții de identitate seria -, nr.- cât și a contractului de muncă seria nr.- (f 7-24).
Cu privire la excepția nulității cererii de chemare în judecată unitatea pârâtă a sustinut în esență că reclamantul nu a menționat obiectul acțiunii cu indicarea valorii pretențiilor și criterilor de determinare a acesteia.Prima instanță a respins această excepție întrucât reclamantul a indicat în cererea de chemare în judecată atât cuatumul pretențiilor solicitate cât și temeiul acestora, respectiv art. 168 alin 1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune unitatea pârâtă a menționat că pretențiile reclamantului își au temeiul în art.168 alin 1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel și că în această situație termenul de prescripție este cel de 6 luni prevăzut în art 283 lit.e din Codul Muncii. A fost respinsă și această excepție ca neintemeiată întrucât pretenția reclamantului reprezintă o suplimentare a drepturilor salariale presciptibile în termenul de 3 ani de la data nașteri dreptului la acțiune prevăzute în art.283 lit c din Codul Muncii.
Reclamantul a solicitat primele de Paște și C începând cu sărbătoarea de Paști 2006 și a rezultat raportat la data introducerii acțiunii 6.04.2009 că dreptul la acțiune nu este prescris.
Pe fondul cauzei unitatea pârâtă a solicitat să se constate că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate cu motivarea că începând cu anul 2003 primele acordate pentru Sărbatorile de Paște și C au fost introduse în salariul de bază al fiecarui salariat așa cum s-a stipulat în art.168 alin 2 din Contractul Colectiv de Muncă, situatie confirmată prin decizia adoptată la 31.08.2007 de Comisia Paritară instituită părților semnatare ale Contractului Colectiv de munca intitulată "Nota asupra prezentarii situației primelor de Paște și C, prevăzute în atr.168 din Contractul Colectiv de Muncă al
Pentru anul 2008, pârâta a precizat că prin actul adițional nr.1090/22.02.2008 atr.168 din Contractul Colectiv de Muncă a fost modificat în sensul că s-a stipulat în mod expres că după anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților și că nu se acordă în mod distinct.
Pârâta a contestat și modul în care reclamantul a calculat cuantumul primelor de Paște și C arătând ca acestea reprezintă un salariu de bază mediu care reprezintă un venit impozabil.
S-au depus la dosar de către pârâtă înscrisuri - extrase din Contractul Colectiv de Muncă pe perioada 2003-2008, actele încheiate de Comisia Paritară, acesta solicitând și efectuarea unei expertize contabile judiciare cu obiectivul principal de a stabili dacă primele de Paște și C au fost incluse în salarile de bază ale fiecărui salariat.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr. 835 din 12 octombrie 2009 respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția nulității cereri de chemare în judecată.
Prin aceeași sentință s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta SC SA și a obligat pârâta la plata drepturilor salariale reprezentînd prima de Paști și C 2006 și Paști și C 2007, actualizate cu indicele inflației și a fost respinsă cererea de acordare a primelor pentru anul 2008.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Prin Contractul Colectiv de Muncă incheiat la nivel între patronat și sindicat () s-au prevăzut, în art.168 alin 1 următoarele: "Cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C salariații A vor beneficia de cîte o suplinire a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
In alin.2 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 s-a stipulat că pentru anul 2003 primele de Paște și C vor fi introduse în salariu de bază al fiecarui salariat.
Prima instanță a reținut, din examinarea art.168 din Contractul Colectiv de Munca încheiat în următori ani 2003-2007 că alin.1 al acestui articol nu s-a modificat, acordarea primelor de Paște si C fiind menținută, iar în alin 2 al articolului menționîndu-se că "În anul 2003 suplimentările salariale de la alin 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază fiecărui salariat"
Din interpretarea art.168 din CCM pe anii 2004-2007 prima instanță a tras concluzia că unitatea pârâtă s-a obligat să acorde, în acești ani primele de Paște și C, separat de salariile de bază ale salariaților și că numai în 2003 aceste suplimente slariale au fost incluse în salariile de bază ale acestora.
Referitor la acest aspect unitatea pârâtă nu a fost în măsură să demonstreze prin înscrisuri că în structura salariului de bază al salariaților, inclusiv al reclamantului în perioada 2004-2007 primele au fost incluse în salariu.
Singurul document prin care se atestă că părțile contractante ale CCM au interpretat art.168 din CCM este "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute de art.168 din CCM al SA " întocmită de Comisia Paritară înființată în baza art.10 din CCM, însă prima instanță nu a ținut seama de această interpretare întrucît:
a) nu a fost sustinută prin decizii si înscrisuri financiar contabile din
care să reiasă că primele de Paște și C au fost incluse în salariile de bază și
b) interpretarea a fost făcută la mult timp după declanșarea mai multor
litigii de muncă în legătură cu neacordarea acestor prime, ceea ce nu conferă suficientă credibilitate interpretării date de Comisia Paritară a adevăratului înțeles al art.168 alin1 și 2 din CCM.
Avîndu-se în vedere argumentele de mai sus prima instanță a respins cererea unității pârâte de a se efectua expertiza contabilă.
Așa fiind, tribunalul a constatat că potrivit art.168.1 din CCM reclamantul era îndreptățit să primească primele de Paște și C în anii 2006-2007 și că unitatea pârâtă în mod nejustificat nu și-a îndeplinit această obligație contractuală.
În schimb, pentru anul 2008 prima instanță a reținut că unitatea pârâtă nu mai avea obligația să plătească reclamantului, separat de salariu și primele de Paște și C, întrucît prin CCM încheiat pentru anul 2008 s-a prevăzut în mod explicit că aceste prime sunt incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Raportat la cele reținute mai sus, tribunalul a admis în parte acțiunea și în consecință a obligat unitatea pârâtă să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentînd primele pentru sărbătorile de Paște și C neacordate în anii 2006-2007, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe SA, impozabil, corespunzător fiecărei sărbători, iar sumele rezultate vor fi indexate cu rata inflației pe toată perioada întîrzierii plății începînd cu data scadenței fiecărei prime.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta SC SA B și reclamantul
Recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului și judecata s-a făcut în lipsa sa sau a reprezentantului său, nefiind citat nici la administrarea probelor și nici la dezbaterea fondului, fiind astfel încălcate principiile oralității și contradictorialității.
A mai arătat recurentul că sentința recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită legii.
Pentru aceste considerente recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurenta-pârâtă a criticat sentința întrucât prima instanță nu a reținut împrejurarea că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat așa cum s-a procedat și în anul 2003, iar din lecturarea art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2003-2004 rezultă că primele de Paște și au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat.
Arată recurenta că din actele dosarului rezultă că părțile au convenit în anul 2003 pentru prima dată o anumită modalitate de acordare suplimentărilor salariale și au convenit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin. 2 al art.168, ceea ce înseamnă că în mod greșit s-a interpretat că ulterior anului 2003 acești bani nu au mai fost acordați.
Acest aspect este relevat și de nota întocmită de Comisia Paritară și totodată, este de remarcat și pasivitatea reclamantului care în perioada 2003-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit banii.
A mai arătat recurenta că deși instanța observă că valoarea unei astfel de suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe unitate a admis acțiunea și a acordat sume echivalente cu salariu mediu brut pe unitate, sumele având caracterul unor sume brute, din ele urmând se deduce taxele și impozitele cuvenite bugetului consolidat al statului.
A mai precizat recurenta că prin neindicarea sumelor se poate produce imposibilitatea executării.
Pentru acest considerente recurenta solicitat admiterea recursului.
Curtea examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei și art. 3041Cod pr.civilă constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că la termenul de judecată din data de 28.09.2009 fost prezent în sala de judecată, avocatul reclamantului, care a solicitat termen pentru lua cunoștință de conținutul întâmpinării ( fila 146 dosar fond).Cauza a fost amânată în acest sens la data de 26.10.2009, avocatul reclamantului luând act de acest termen, reclamantul nemaifiind citat.
Cauza s-a judecat însă la data de 12 10.2009, prezent fiind apărătorul pârâtei, lipsă fiind apărătorul reclamantului care, evident nu a avut cunoștință de stabilirea acestui termen.
Conform dispozițiilor art. 85 Cod pr.civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel aceste dispoziții având caracter imperativ.
Întrucât cauza a fost soluționată la un termen de care nici partea și nici apărătorul acestuia nu au avut cunoștință fiind încălcat principiul oralității și fiind încălcat dreptul la apărare, Curtea constată incidența în această cauză a disp. art. 304 pct.5 Cod pr.civilă, sens în care, conform art. 312 alin. 1, 2, 3 Cod pr.civilă va admite recursurile, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal, urmând ca judecarea cauzei să se desfășoare cu respectarea tuturor drepturilor procesuale ale părților și totodată, se vor avea în vedere și celelalte critici invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul G, domiciliat în B, str.-, -.7, județul B și de pârâta SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector împotriva sentinței civile nr.835 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 4 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 Ex/4.03.2010
f- Tribunalul Buzău
; G
Operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
