Pretentii civile. Speta. Decizia 210/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 210
Ședința publică din data de 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 1, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1716 din data de 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, cu domiciul ales la Judecătoria Pucioasa, cu sediul în P,-, județul D, -, toți prin reprezentant legal, cu domiciul ales la Judecătoria Pucioasa, cu sediul în P,-, județul D, și pârâții Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B nr.3, județul D, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 1.
Prezența părților s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 28 ianuarie 2010, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor a amânat pronunțarea la data de 4 februarie 2010, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 25.05.2009 reclamanții, -, Cu Domiciliul Ales La Judecătoria Pucioasa, cu domiciliul ales la Judecătoria Răcari, toți prin reprezentant, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Dâmbovița, Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Justiției și Libertăților, și Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat obligarea acestora să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15 % începând cu data când li se cuveneau, precum și în viitor, să plătească dobânda legală și sumele reprezentând actualizarea drepturilor cuvenite, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Motivând acțiunea au arătat că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative, menite să confere categoriilor de salariați ce gestionează astfel de informații,sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații, că prin art. 1 din Legea 444/2006, pentru aprobarea OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarului public cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de avizul de securitate deținut, aceste categorii de salariați beneficiază de un spor lunar de până la 15 % din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
Au mai arătat că prin dispozițiile art. 15 din OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de 15 % se acordă și altor categorii de funcționari publici, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Reclamanții au menționat că prin decizia nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Considerând că sunt încălcate și prevederile nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, reclamanții au apreciat că tratamentul discriminatoriu constituie și o încălcare a prevederilor art. 20 din Constituție și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și au menționat că aplicarea deciziei în interesul legii este obligatorie pentru instanță, conform art. 329 Cod pr. civ.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților s-a invocat excepția inadmisibilității cererii, motivându-se că modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, că prin decizia nr. 1325/04.12.2008 Curtea Constituțională a constat că înțelesul dispozițiilor G nr. 137/2000, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat.
Pe fondul cererii pârâtul a arătat că sporul de confidențialitate recunoscut diferitelor categorii de salariați nu este identic din punctul de vedere al activităților desfășurate, al modului de acordare, ori cuantumului, așa încât există dificultăți în a reține "situația comparabilă " - categoriile profesionale în raport cu care reclamanții consideră că se află într-o situație comparabilă - element indispensabil pentru a putea vorbi de o discriminare, că atribuții de serviciu concrete ale personalului auxiliar față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte.
În ce privește acordarea pentru viitor a drepturilor solicitate a arătat că cererea nu poate fi primită câtă vreme drepturile nu sunt prevăzute de legislația în vigoare iar referitor la actualizarea sumelor solicitate s-a arătat că urmează a fi respinsă ca fiind o cerere accesorie cererii principale, iar pe de altă parte acestea nu pot cuprinde decât dobânda legală cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
Ministerul Finanțelor Publice a solicitat prin întâmpinare admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că rolul său este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete, că această instituție este un terț față de raportul juridic de muncă, existent în speță.
La cererea instanței s-a depus la dosar dovada calității de personal auxiliar a reclamanților.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. nr.1716 din data de 12 octombrie 2009 respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Justiției și Libertăților, a admis excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice, cu domiciliul procedural la Direcția Generală a Finanțelor Publice, și a respin acțiunea față de acest pârât.
Prin aceeași sentință s-a admis în parte cererea formulată de reclamanții, -, Cu Domiciliul Ales La Judecătoria Pucioasa, cu domiciliul ales la Judecătoria Răcari, toți prin reprezentant, și obligă pe pârâții Tribunalul Dâmbovița, Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Justiției și Libertăților,să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada 25.05.2006 -25.05.2009 și în continuare după această dată, sumele datorate urmând să fie reactualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuia acordat și până la plata efectivă și pe pârâtul Tribunalul Dâmbovița să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, tribunalul admis-o și a respins cererea față de acest pârât, având în vedere împrejurarea că prezenta cauză are ca obiect un conflict de muncă, iar potrivit art. 281 din Codul muncii scopul jurisdicției muncii este acela al soluționării conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau după caz, colective de muncă, prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, părți în conflictele de muncă, putând fi potrivit art. 282 din Codul muncii, salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele ori alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau a codului d e procedură civilă.
Aceste instituții nu au calitate procesuală pasivă, Ministerul Finanțelor Publice având rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar CNCD - ul fiind instituția abilitată prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare, ambele fiind terți față de raporturile juridice de muncă din speță, neputând avea calitatea de pârâți.
În ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârâtul de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată, și a fost respinsă, pentru că reclamanții au solicitat plata unor drepturi salariale cuvenite în calitatea lor de personal auxiliar al instanței judecătorești, iar decizia din 27.05.2009 a Curții Constituționale prin care a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională se referă la Înalta Curte de Casație și Justiție și produce efecte pentru viitor, de la data publicării în monitorul oficial.
Pe fond, tribunalul reținut că prin decizia nr. 46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii în dosarul nr. 27/2008, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 din Cod procedură civilă, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 18 alin.1 și 2 din Codul deontologic al magistraților și art. 78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Cum, potrivit art. 329 alin.3 din Cod proc civ, dezlegarea dată problemelor de drept judecate într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, prima instanță a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Tribunalul Dâmbovița, Curtea de Apel Ploiești și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate, pe perioada 26.01.2008 la zi, precum și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuia acordat și până la plata efectivă, spor calculat la salariul de bază brut lunar.
În ce privește actualizarea sumei reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % neacordat, tribunalul a apreciat că prin admiterea și a acestui capăt de cerere are loc o reparație integrală a prejudiciului cauzat reclamanților prin neacordarea la timp a acestor drepturi.
Susținerea pârâtei Ministerul Justiției și Libertăților în sensul că acordarea acestui spor nu se poate face și pentru viitor întrucât aceasta ar însemna depășirea limitelor puterii judecătorești și arogarea de către instanțe a unor atribuții de legiferare, nu a putut fi primită, având în vedere că acordarea acestor drepturi se poate face și pe viitor, atâta timp cât legislația care stabilește acordarea acestora este în vigoare și, atâta vreme cât, potrivit prevederilor art. 78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cât și potrivit dispozițiilor art. 9 din Codul deontologic al acestora, această categorie de personal este obligată să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care au cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursurilor s-a arătat, în esență, că modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, prin decizia nr.1325/04.12.2008 Curtea Constituțională statuând că înțelesul dispozițiilor OG nr.137/2000, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat.
De asemenea, prin decizia nr.838/27.05.2009, Curtea Constituțională a reținut că În exercitarea atribuției prevăzute de art.126 alin.(3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Totodată, nu există niciun act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze sporul de confidențialitate personalului auxiliar de specialitate, care este o categorie aparte de personal bugetar.
În ce privește acordarea pentru viitor a drepturilor solicitate, s-a arătat că cererea nu poate fi primită câtă vreme drepturile nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, iar actualizarea sumelor solicitate urmează a fi respinsă ca fiind o cerere accesorie cererii principale.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, Curtea constată că recursurile declarate sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin decizia nr.46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii în dosarul nr.27/2008, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 lit.d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.18 alin.1 și 2 din Codul deontologic al magistraților și art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din Codul deontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Potrivit disp. art.329 alin.3 din Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
În ceea ce privește actualizarea sumei reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % neacordat, Curtea reține că o reparație integrală a prejudiciului cauzat reclamanților prin neacordarea la timp a acestor drepturi are loc numai prin admiterea și a acestui capăt de cerere.
Cu privire la critica referitoare la acordarea și în continuare a sporului de 15%, Curtea reține că această critică este întemeiată în raport de dispozițiile noii legi de salarizare, respectiv Legea nr.330/2009 care prevăd acordarea sporului de confidențialitate, însă cu luarea în considerare a faptului că aceste dispoziții se beneficiază procentual de la date diferite, respectiv 12.11.2009 și 01.01.2010 conform art.4 din Anexa VI a legii nr.330/2009.
În raport de aceste considerente, Curtea va admite recursurile, va modifica în parte sentința și încheierea recurate în sensul că drepturile salariale solicitate se vor acorda până la intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009 cu precizările anterioare privind intrarea în vigoare în mod diferențiat.
Se va menține în rest sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 1, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1716 din data de 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, cu domiciul ales la Judecătoria Pucioasa, cu sediul în P,-, județul D, -, toți prin reprezentant legal, cu domiciul ales la Judecătoria Pucioasa, cu sediul în P,-, județul D, și pârâții Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B nr.3, județul D, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 1.
Modifică în parte sentința în sensul că dispune acordarea drepturilor salariale până la intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 4 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
8 Ex./26.02.2010
f- Tribunalul Dâmbovița
G;
Operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
