Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 209/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.209
Ședința publică din data de 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu sediul în P,-, județul P împotriva sentinței civile nr.1715 din data de 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia, cu sediul în S,-, județul P și intimatul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 ianuarie 2010, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 4 februarie 2010, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată cu nr.1683/105/08.04.2009, reclamantii și au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să le achite sumele corespunzătoare sporului de risc și suprasolicitare de 50% calculat la salariul de bază începând cu 30.03.2006 pentru, 01.02.2007 pentru și în continuare, plata actualizată a acestor sume prin aplicarea ratei inflației de la data scadenței și până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în calitate de personal auxiliar de specialitate și, respectiv, conex, sunt discriminați în raport de alte categorii de salariați din sistemul bugetar, respectiv polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, personal contractual din cadrul Ministerului Agricol, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în ceea ce privește acordarea sporului de risc și suprasolicitare de 50% în condițiile în care aceste din urmă categorii de salariați încasează asemenea sporuri, spre deosebire de magistrați, personal auxiliar de specialitate, conex care, inițial, au beneficiat de aceste drepturi înlaturate în mod abuziv printr-o ordonanță care nu poate avea aceleași efecte juridice ca și legea și care, la rândul lor, prestează o activitate în aceleasi condiții de risc și suprasolicitare ca și celelalte categorii de salariați sus-mentionați, având în vedere și că, prin decizia nr. 21/2008 a ICCJ, s-au recunoscut asemenea drepturi.
La data de 16.06.2009, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat în ceea ce o priveste pe reclamanta pentru perioada 30.03.2006- 01.02.2007, în condițiile în care i s-a recunoscut plata drepturilor salariale solicitate prin sentința civilă nr. 237/24.01.2008 a Tribunalului Prahova, solicitând și respingerea acțiunii, în condițiile în care instanțele de judecată nu pot adăuga la lege, nefiind recunoscute asemenea drepturi prin legile salarizării, cu caracter special.
Totodată, la data de 16.06.2009, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ a formulat o cerere de chemare în garanție, solicitând obligarea pârâtului MEF - în calitate de chemat în garanție, să includă, în urma rectificării bugetului Ministerului Public pe anul 2009 și să aloce sumele necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți, în favoarea Ministerului Public.
La data de 11.08.2009, pârâtul MEF - prin DGFP P, a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii atât timp cât reclamanții nu au dreptul la pretențiile solicitate.
Pe baza probatoriilor cu acte administrate în cauză, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1715 din data de 15 octombrie 2009, admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât și a respins capătul acțiunii formulat de reclamanta pentru perioada 30.03.2006- 01.02.2007 ca inadmisibil impotriva pârâtului și în contradictoriu cu chematul în garanție.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă ICCJ B și, în consecință, a obligat pârâtul să plătească reclamanților, începând cu 01.02.2007 și în continuare, drepturile salariale reprezentând valoarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația lunară brută actualizate în raport cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
Prin aceeași sentință s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârât în contradictoriu cu reclamanții, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamanții sunt salariați la Parchetul de pe lângă Judecatoria Sinaia, îndeplinind funcția de personal auxiliar de specialitate - reclamanta și personal conex - reclamantul, funcții în baza cărora nu au încasat sporurile de risc și suprasolicitare de 50%, însă prin sentința civilă nr. 237/24.01.2008 a Tribunalului Prahovaa fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și au fost obligați aceștia să le achite celor doi sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază, începând cu 28.11.2004 și până la 01.02.2007, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la plata efectivă, fiind respinsă acțiunea ca prescrisă pentru perioada 01.04.2004- 27.11.2004.
Potrivit art.47 din 50/1996, magistrații, personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază, însă, în baza art.50 din OUG 177/2002, aceste dispoziții au devenit neaplicabile față de magistrați și persoanele de specialitate juridică asimilate.
Disp.art.56 al.2 din 24/2000 republicată, stipulează că nu este posibilă modificarea unei dispoziții dintr-o lege, printr-un act normativ de valoare inferioară.
De asemenea, disp.art.5 al.1 din 53/2000, disp.art.5 Codul muncii, art.38, 41 din Constituție, prevăd principiul egalitățtii de tratament față de toți salariații și angajatorii, caz în care orice salariat trebuie să aibă dreptul la o plată egală pentru muncă egală.
Asadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanții îndeplinesc funcția de grefier și personal conex, având calitatea de personal auxiliar de specialitate, calitate în baza căreia, începând cu 01.02.2007 și până în prezent, nu au incasat cu titlu de drepturi salariale, sporurile de risc și suprasolicitare de 50% calculate la salariul de bază.
Ca atare, atât timp cât magistrații, personalul auxiliar de specialitate și conex au beneficiat de asemenea sporuri anterior intrării în vigoare a OUG 177/2002, respectiv în baza art.47 din 50/1996, iar aceasta din urmă dispoziție a fost abrogată printr-o ordonanță de urgență emisă de Guvernul României, înseamnă că reclamanții, în calitate de personalul auxiliar de specialitate și conex au dreptul la încasarea acestor sporuri începând cu 01.02.2007 și în continuare deoarece, un asemenea drept instituit printr-o lege nu poate fi înlăturat decât printr-un act normativ de aceeași valoare și eficiență juridică și anume, tot printr-o lege și nicidecum printr-o ordonanță care constituie un act normativ cu eficiență juridică inferioară, caz în care pârâtul Ministerul Public, are obligația să achite aceste sporuri reclamanților.
Mai mult chiar, în condițiile în care reclamanții desfasoară o anumită activitate specifică care implică un volum mare de muncă, un grad ridicat de efort intelectual, de suprasolicitare neuropsihică, intrând in contact permanent cu diferite persoane ca și cu alte categorii de salariați având calitatea de funcționari publici, demnitari, înseamnă că, în raport de aceste categorii de salariați din sistemul bugetar, reclamanților li se aplică un tratament discriminatoriu, diferențiat, deoarece, prin neacordarea sporurilor în discuție, pe de o parte, li se creează acestora o situatie nefavorabilă, inferioară, iar pe de alta parte, li se încalcă dreptul la o remunerație egală constând în sporurile de risc și suprasolicitare pentru muncă egală depusă ca și celelalte categorii de personal bugetar.
De altfel, tratamentul aplicat reclamanților în calitate de personal auxiliar de specialitate și conex, nu este justificat obiectiv de către un scop legitim, întrucât activitatea prestată de reclamanți este asemănatoare cu activitatea prestată de alte categorii de salariați din sistemul bugetar, respectiv politiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, etc, în condițiile în care și reclamanții ca și celelalte categorii de personal bugetar sus-menționați, desfășoară o muncă ce vizează respectarea și aplicarea legilor, necesitând un volum mare de muncă cu un risc profesional și o suprasolicitare neuropsihică ridicate.
Apărările pârâtului conform cărora disp.art.47 din 50/1996 au fost abrogate și că reclamanții nu se află într-o situație discriminatorie, sunt neîntemeiate deoarece, pe de o parte, în condițiile în care disp.art.47 din 50/1996 nu au fost abrogate printr-o lege, ci numai printr-o ordonanță, aceasta din urmă nu are ca efect înlăturarea drepturilor conferite de disp.art.47 din 50/1996, iar pe de altă parte, instituirea în favoarea numai a anumitor categorii de salariați din sectorul bugetar care desfășoară o muncă ce necesită un grad ridicat de risc profesional și suprasolicitare neuropsihică ca și magistrații, personalul auxiliar de specialitate și conex, a sporurilor de risc și suprasolicitare, creează o situație discriminatorie în defavoarea reclamanților, care nu se justifică, având ca efect restrângerea exercitării dreptului la plată egală pentru munca egală.
Prin urmare, instanța, având în vedere aceste considerente și ținând seama de disp.art.47 din 50/1996, art.56 al.2 din 24/2000, disp.art.5 al.1 din 53/2000, disp.art.5 Codul muncii, art.38, 41 din Constituție, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casație și Justiție, să plătească reclamanților, începând cu 01.02.2007 și în continuare, drepturile salariale reprezentând valoarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculate la indemnizația lunară brută, actualizate în raport cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecarei sume și până la plata efectivă, întrucât, prin neachitarea acestor drepturi la termenele scadente, reclamanților li s-a creat un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de sumele de bani sus-menționate la termenele scadente.
Totodată, prima instanță a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată, întrucât nu se poate pretinde pe cale judecatorească obligarea chematului în garanție să adopte un proiect de rectificare a bugetului pârâtului pentru anul 2009 referitor la includerea sumelor și alocarea acestora pentru plata drepturilor solicitate, mai ales că asemenea cerere poate fi rezolvată pe cale separată între pârât și chematul în garanție.
De asemenea, prima instanță, în baza art. 1201 cod civil, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins capătul acțiunii formulat de reclamanta pentru perioada 30.03.2006- 01.02.2007, ca inadmisibil, deoarece există triplă identitate de părți, obiect, cauză, în raport de sentința civilă nr.237/2008 a Tribunalului Prahova, în baza căreia s-a recunoscut reclamantei încasarea drepturilor solicitate începând cu 28.11.2004 și până la 01.02.2007, motiv pentru care aceasta nu mai poate pretinde din nou, pe cale judecatorească, plata acelorași drepturi pentru aceeași perioadă de timp.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, criticând-o ca nelegală și netemeinică în baza art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Recurenții au arătat că, în baza dec. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG. 83/2000, aprobată prin legea 334/2001. Această decizie este obligatorie pentru toate instanțele judecătorești în baza art. 329 alin. 3 Cod pr. civilă.
Ca atare, recurenții consideră că acest spor nu se acordă și personalului conex, întrucât, în caz contrar, acordând aceste sporuri și personalului conex, instanțele de fond adaugă la legea de salarizare a personalului auxiliar de specialitate și conex.
De asemenea, recurenții au criticat că instanța de fond a dispus plata drepturilor bănești actualizate cu indicele de inflație, deși aceste instituții nu puteau înscrie în bugetul propriu nici o plată fără o bază legală pentru respectiva cheltuială.
S-a apreciat că prima instanță a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor, în situația în care s-ar admite acțiunea reclamanților, întrucât obligația de garanție rezultă din art. 131 pct. 1 din legea 304/2004.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea constată că motivele de recurs formulate sunt fondate numai în ceea ce privește faptul că, prin intrarea în vigoare a legii 330/2009, sporul solicitat de către recurenți a fost acordat și, ca atare, nu se justifică acordarea lui după intrarea în vigoare a acestei legi, deoarece s-ar efectua o dublă plată.
În ceea ce privește celelalte critici de fond ale recurenților, Curtea constată că acestea nu sunt fondate.
Astfel, reclamanții îndeplinesc funcția de grefier și personal conex, având calitatea de personal auxiliar de specialitate, calitate în baza căreia, începând cu 01.02.2007 și până în prezent, nu au încasat cu titlu de drepturi salariale, sporurile de risc și suprasolicitare de 50% calculate la salariul de bază.
Ca atare, atât timp cât magistrații, personalul auxiliar de specialitate și conex au beneficiat de asemenea sporuri anterior intrării în vigoare a OUG 177/2002, respectiv în baza art.47 din 50/1996, iar aceasta din urmă dispoziție a fost abrogată printr-o ordonanță de urgență emisă de Guvernul României, înseamnă că reclamanții, în calitate de personalul auxiliar de specialitate și conex au dreptul la încasarea acestor sporuri începând cu 01.02.2007 și în continuare, deoarece, un asemenea drept instituit printr-o lege, nu poate fi înlăturat decât printr-un act normativ de aceeași valoare și eficiență juridică și anume, tot printr-o lege și nicidecum printr-o ordonanță care constituie un act normativ cu eficiență juridică inferioară, caz în care pârâtul Ministerul Public, are obligația să achite aceste sporuri reclamanților.
Mai mult chiar, în condițiile în care reclamanții desfășoară o anumită activitate specifică care implică un volum mare de muncă, un grad ridicat de efort intelectual, de suprasolicitare neuropsihică, intrând in contact permanent cu diferite persoane ca și alte categorii de salariați, având calitatea de funcționari publici, demnitari etc. înseamnă că, în raport de aceste categorii de salariați din sistemul bugetar, reclamanților li se aplică un tratament discriminatoriu, diferențiat, deoarece, prin neacordarea sporurilor în discuție, pe de o parte, li se creează acestora o situație nefavorabilă, inferioară, iar pe de altă parte, li se încalcă dreptul la o remunerație egală constând în sporurile de risc și suprasolicitare pentru muncă egală depusă ca și celelalte categorii de personal bugetar.
De altfel, tratamentul aplicat reclamanților în calitate de personal auxiliar de specialitate și conex, nu este justificat obiectiv de către un scop legitim, întrucât activitatea prestată de reclamanți este asemănătoare cu activitatea prestată de alte categorii de salariați din sistemul bugetar, respectiv polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, în condițiile în care și reclamanții ca și celelalte categorii de personal bugetar sus-menționați, desfășoară o muncă ce vizează respectarea și aplicarea legilor, necesitând un volum mare de muncă cu un risc profesional și o suprasolicitare neuropsihică ridicate.
Apărările pârâtului conform cărora disp.art.47 din 50/1996 au fost abrogate și că reclamanții nu se află într-o situație discriminatorie, sunt neîntemeiate deoarece, pe de o parte, în condițiile în care disp.art.47 din 50/1996 nu au fost abrogate printr-o lege, ci numai printr-o ordonanță, aceasta din urmă nu are ca efect înlăturarea drepturilor conferite de disp.art.47 din 50/1996, iar pe de altă parte, instituirea în favoarea numai a anumitor categorii de salariați din sectorul bugetar care desfășoară o muncă ce necesită un grad ridicat de risc profesional și suprasolicitare neuropsihică ca și magistrații, personalul auxiliar de specialitate și conex, a sporurilor de risc și suprasolicitare, creează o situație discriminatorie în defavoarea reclamanților, care nu se justifică având ca efect restrângerea exercitării dreptului la plată egală pentru munca egală.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, Curtea constată că Ministerul Finanțelor nu are calitate de ordonator de credite și nici nu se află în raporturi de dreptul muncii cu nici una dintre părți, fiind numai obligat la întocmirea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, astfel că, în mod corect, instanța de fond a respins această cerere ca nefiind întemeiată.
În baza dec. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG. 83/2000, aprobată prin legea 334/2001. Această decizie este obligatorie pentru toate instanțele judecătorești în baza art. 329 alin. 3 Cod pr. civilă.
În ceea ce privește actualizarea acestor sume, Curtea constată că reclamanții au fost prejudiciați prin neacordarea acestora nici chiar după pronunțarea dec. 21/2009, astfel încât nu se pot reține apărările pârâtelor că au fost în imposibilitate de a le acorda, atât timp cât nu reclamanții se fac vinovați pentru neachitarea sumelor și prejudiciul suferit prin devalorizare monetară cu indicele de inflație.
Cu toate acestea, prin legea 330/2009, sporurile solicitate de către reclamanți au fost introduse în salariile de bază ale acestora, astfel că se va dispune acordarea lor numai până la intrarea în vigoare a acestei legi pentru a se evita o dublă plată.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, va admite recursul formulat, va odifica în parte sentința în sensul că va dispune acordarea drepturilor salariale până la intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009.
Va menține în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu sediul în P,-, județul P împotriva sentinței civile nr.1715 din data de 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia, cu sediul în S,-, județul P și intimatul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5.
Modifică în parte sentința în sensul că dispune acordarea drepturilor salariale până la intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 4 februarie 2010
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
8 ex./ 04.02.2010
f- Tribunalul Prahova
;
Operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
