Obligație de a face. Decizia 206/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.206
Ședința publică din data de 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- -
Grefier-
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SA B, cu sediul în B,--3, județul B, împotriva sentinței civile nr.911 din data de 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții, cu domiciliul în B, str.1 - 2..3F,.2,.12, județul B, domiciliată în B, cart. Broșteni, -.2, județul B, domiciliată în comuna, sat., județul B, G, domiciliat în B, cartier 1,.33E,.2,.10, județul B, domiciliată în B, cartier Broșteni, -.A,.2,.6, județul B, domiciliat în B, dul. 1 - 2..2D,.3,.14, județul B, domiciliată în B, B-dul - -, -amelia,. TR II,.30, județul B, domiciliată în B, cartier Broșteni, - 8A,.9, județul B, domiciliat în B, cartier Broșteni, - 8A,.9, județul B, domiciliat în B,-, județul B, domiciliat în comuna C, sat., județul B, domiciliat în comuna, sat., județul
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 ianuarie 2010, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea, pentru aceleași motive la data de 28 ianuarie 2010 și apoi la data de 4 februarie 2010, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamantul a chemat în judecată pârâta SC" " SA B pentru a fi obligată să se constate că și-a desfășurat activitatea în grupa a-I-a de muncă în procent de 100% în perioada 17.08.1971- 24.11.1997, în cadrul societății pârâte în funcția de mecanic la poduri rulante și instalații de ridicat, din cadrul Secției transporturi interne, unde a lucrat în condiții de microclimat și toxicitate care deservea acele instalații, dar unitatea l-a încadrat în grupa a-II-a de muncă în mod nelegal.
Prin acțiuni separate, ulterior conexate la dosarul de mai sus, au formulat cereri cu același obiect, pentru diferite perioade de activitate desfășurate tot la societatea pârâtă și reclamanții, G, și.
După administrarea unor probe cu înscrisuri și expertize de specialitate, Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr.911 din data de 21.10.2009 a admis acțiunea și a constatat că reclamanții și-au desfășurat activitatea în grupa a-I-a de muncă în procent de 100%, respectiv: în perioada 9.10.1985- 01.02.1994, în intervalul 27.08.1973 - 03.07.2000, în perioada 17.08.1971 - 24.11.1997; G între 08.06.1974 - 19.06.1975, și 14.12.1974 -01.12.1993, în perioada 26.04.1973 - 24.11.1997, între 10.08.1976 - 13.10.1978 și 26.03.1980 - 01.07.2000, în perioada 14.11.1981 - 01.07.1998, între 29.10.1975 - 01.04.2001, în intervalul 01.04.1983 - 01.04.2001, în perioadele 02.11.1970 -12.10.1974 și 04.03.1976 - 01.04.2001, între 19.03.1973 - 01.02.1991 și în perioadele 17.03.1976 - 15.06.1976 și 16.12.1976 - 01.04.2001.
Pentru a pronunța această hotărâre, a reținut instanța de fond că desfășurarea activității în grupa a-I-a de muncă de către reclamanți rezultă din înscrisurile depuse la dosar și expertiza de specialitate efectuată de, conform prevederilor Ordinului nr.50/1990.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs societatea pârâtă care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece prima instanță și-a însușit în mod nejustificat concluziile raportului de expertiză care sunt cu totul eronate, ceea ce impune respingerea acțiunii reclamanților, deoarece aceștia nu și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă și nici într-un caz în proporție de 100%, așa cum în mod greșit a reținut instanța, iar reclamantul care a lucrat ca și conducător auto în unitate în perioada 19.03.1973-01.02.1991, nu a mai lucrat în unitate și în perioada 01.04.1990- 01.12.1991, cum în mod greșit a reținut contrar instanța de fond.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale care au incidență în cauză, constată că recursul de față este fondat.
Prima instanță nu a analizat în mod corespunzător situația reclamanților pentru perioadele în litigiu, în raport de dispozițiile legale aplicabile și de locurile de muncă în care și-au desfășurat activitatea, interpretând necorespunzător probele administrate în cauză și reținând date eronate din raportul de expertiză, care de altfel nu a fost întocmit în mod corespunzător cu analiza care se impunea pentru situația fiecărui reclamant în raport de locurile de muncă și perioadele în litigiu.
Astfel, nominalizarea locurilor de muncă și a activităților care se încadrează în grupa a-I-a și a-II-a de muncă pentru perioadele respective, trebuia să aibă în vedere prevederile Anexei nr.7 din contractul colectiv de muncă pentru perioada 2000-2001, prilej cu care încadrarea în grupele de muncă ale reclamanților trebuia să se facă avându-se în vedere aceste prevederi, precum și față de constatările comisiilor paritare care au stabilit aceste încadrări și care, de altfel, nu au fost contestate prin acțiunile reclamanților.
În acest sens, prima instanță și-a însușit, fără o apreciere critică, concluziile raportului de expertiză prin care nici nu s-au analizat prevederile Anexei nr.7 din contractul colectiv de muncă și nici constatările comisiei paritare, reținând în mod arbitrar proporția de 100% în care s-a reținut că reclamanții și-au desfășurat activitatea în grupa a-I-a de muncă fără a se analiza alte înscrisuri cum ar fi pontaje, ordine de lucru și alte documente asemenea, pentru a se stabili cu certitudine această proporție.
Mai mult, în unele cazuri, instanța a reținut eronat și unele perioade constatate de către expert și totodată nu a avut în vedere anumite perioade și funcțiile deținute de reclamanți, care puneau sub semnul întrebării acordarea grupei a-I-a de muncă.
În acest sens, instanța a reținut pentru reclamantul că se încadrează în grupa a-I-a de muncă în perioada 17.08.1971- 24.11.1997, cu toate că acesta și-a desfășurat activitatea succesiv în locuri și calificări diferite, respectiv mecanic, poduri rulante, subinginer aprovizionare, dispecer comercial, subinginer poduri rulante, fiind discutabilă încadrarea în această grupă pentru întreaga perioada, aspecte neanalizate nici de către expert, nici de către instanță.
De asemenea, expertul nu a avut în vedere nici lit.a, poziția nr.8 din Anexa nr.7, privind activitatea desfășurată de reclamanta pentru grupa a Ia de muncă ca de altfel și ceilalți reclamanți pentru care munca depusă de către aceștia ar putea fi încadrată în grupa a-II-a conform poziției nr.26 de la pct.b din Anexa nr.7 din, iar activitatea desfășurată de reclamanta în calitate de operator s-ar încadra tot în grupa a II a, conform pct.b din poziția nr.12 din aceeași anexă și nu în grupa a-I-a, situație constată și pentru alți reclamanți și care nu a făcut obiectul unei analize critice atât de către expert și de instanță.
Este de observat și faptul că, pentru reclamantul, a reținut instanța de fond că și-a desfășurat activitatea în grupa a-I-a de muncă și în perioada 01.04.1980-01.02.1991, când nu mai era salariatul societății pârâte, iar anterior între 19.03.1973- 01.02.1991 a lucrat ca și conducător auto, care de asemenea pune sub semnul întrebării acordarea grupei a-I-a de muncă.
În raport de ansamblul probelor administrate în cauză, se impune reluarea judecății de către instanța de fond, prilej cu care să fie completate probele în sensul refacerii sau completării expertizei, ori efectuarea unei noi expertize, ocazie cu care să fie analizate, în mod corespunzător, prevederile nr.6 și 7 din pentru perioada 2000 - 2001, perioadele în care reclamanții și-au desfășurat activitatea, funcțiile deținute de aceștia, actele de pontaj și alte înscrisuri pentru a se stabili cu certitudine perioadele și funcțiile în care reclamanții și-au desfășurat în mod real activitatea în grupa a-I-a de muncă.
Totodată, instanța de fond va avea în vedere toate criticile formulate de părți pe parcursul procesului, inclusiv din motivele de recurs și va analiza întregul probatoriu în raport de apărările formulate de părți și cele constatate de către expert.
Pentru considerentele expuse și în baza art. 304 și 312 alin.(1), (2), (3) Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul de față, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal, conform celor mai sus reținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SA B, cu sediul în B,--3, județul B, împotriva sentinței civile nr.911 din data de 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții, cu domiciliul în B, str.1 - 2..3F,.2,.12, județul B, domiciliată în B, cart. Broșteni, -.2, județul B, domiciliată în comuna, sat., județul B, G, domiciliat în B, cartier 1,.33E,.2,.10, județul B, domiciliată în B, cartier Broșteni, -.A,.2,.6, județul B, domiciliat în B, dul. 1 - 2..2D,.3,.14, județul B, domiciliată în B, B-dul - -, -amelia,. TR II,.30, județul B, domiciliată în B, cartier Broșteni, - 8A,.9, județul B, domiciliat în B, cartier Broșteni, - 8A,.9, județul B, domiciliat în B,-, județul B, domiciliat în comuna C, sat., județul B, domiciliat în comuna, sat., județul
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 4 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
16 ex./19.03.2010
f- Tribunalul Buzău
;
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
