Obligație de a face. Decizia 205/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.205
Ședința publică din data de 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- -
Grefier-
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SA B, cu sediul în B,--3, județul B, împotriva sentinței civile nr.913 din data de 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantele, domiciliată în B, str.-, -.2,.5,.13, județul B, domiciliată în B, str.-,.2..3,.14, județul B și intervenienții în nume propriu G, domiciliat în comuna Z, județul B, -, domiciliată în comuna Z, județul B, domiciliată în B, str.-,.1D,.18, județul
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 ianuarie 2010, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea, pentru aceleași motive la data de 28 ianuarie 2010 și apoi la data de 4 februarie 2010, când a pronunțat următoarea decizie:
CURT EA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamanta a chemat în judecată pârâta SC "" SA B, pentru a se constata că în perioada 29.10.1975-09.06.2003 și-a desfășurat activitatea în grupa a-I-a de muncă în proporție de 100%, motivându-și cererea în sensul că a lucrat în cadrul societății pârâte ca operator în condiții grele de muncă, la piese presate, cuptoare, tras geamuri, șlefuitor, dar pârâta a încadrat-o în grupa a-II-a, în mod greșit.
Ulterior în cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu, având același obiect și, G și -.
După administrarea probelor cu înscrisuri și cu expertiză de specialitate efectuată de, Tribunalul Buzău, prin sentința civilă 913 din data de 21.10.2009 a admis acțiunea și a constatat că reclamanții și intervenienții și-au desfășurat activitatea în grupa a-I-a de muncă, în proporție de 100% și anume: în perioada 29.10.1975 - 01.04.2001 reclamanta, în perioada 02.04.1985 - 17.09.1997 intevenientul G, iar - în perioada 29.10.1985 - 01.07.1998, activitate desfășurată în baza Ordinului nr.50/1990, iar reclamanta, în baza Ordinului 279/1975, pentru perioada 01.11.1974 - 01.01.1976 și conform aceluiași ordin, intervenienta pentru perioada 01.11.1984 - 01.01.1994.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs societatea pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Criticând sentința, pârâta a susținut că în mod eronat a fost încadrată activitatea reclamantei și a intervenienților în grupa a-I-a de muncă de către instanța de fond care și-a însușit în mod necritic concluziile raportului de expertiză și nu a avut în vedere Anexa nr.7 a pe anii 2000- 2001 și nici prevederile Ordinului nr.50/1990.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de probele administrate și dispozițiile legale care au incidență în cauză, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond și-a însușit constatările expertului, fără a analiza în mod critic aceste concluzii în raport de ansamblul probator, ajungând în final la o soluție care nu are corespondent în ansamblul probator și în dispozițiile legale aplicabile în speță.
Astfel, în primul rând, prima instanță,ca de altfel și expertul, nu a avut în vedere locurile de muncă în care reclamanta și intervenienții și-au desfășurat activitatea, pentru a stabili cu certitudine dacă de încadrează în grupa a-I-a de muncă sau în grupa a-II-a cum se menționează în carnetele de muncă, ținându-se seama în mod concret de locurile de muncă în care și-au desfășurat activitatea.
Expertul desemnat în cauză trebuia să aibă în vedere și să analizeze prevederile nr.6 și 7 din pe unitate pentru perioada 2000- 2001, având în vedere și alte înscrisuri de la sediul pârâtei, referitoare pontaje, locuri de muncă ale reclamantei și intervenienților, ordinele de lucru, carnetele de muncă și alte asemenea, pentru ca în raport de acestea să efectueze constatările ce se impun, după care, instanța să analizeze în mod critic și concret fiecare din concluziile reieșite.
Așa fiind, se impune reluarea judecății de către instanța de fond prin completarea probatoriilor în sensul mai sus arătat, prilej cu care să aibă în vedere toate apărările părților, inclusiv criticile din motivele de recurs și celelalte susțineri, toate raportate la o eventuală refacere sau completare a raportului de expertiză, ori efectuarea unei noi expertize.
În raport de cele ce preced și dispozițiile art. 304 și 312 alin (1), (2) și (3) Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul de față, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal pentru considerentele mai sus expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SA B, cu sediul în B,--3, județul B, împotriva sentinței civile nr.913 din data de 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantele, domiciliată în B, str.-, -.2,.5,.13, județul B, domiciliată în B, str.-,.2..3,.14, județul B și intervenienții în nume propriu G, domiciliat în comuna Z, județul B, -, domiciliată în comuna Z, județul B, domiciliată în B, str.-,.1D,.18, județul
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 4 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
8 ex./19.03.2010
f- Tribunalul Buzău
;
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
