Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 212/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 212
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Marin
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC PRODUCTION SA C împotriva sentinței civile nr. 2139 din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurenta pârâtă SC PRODUCTION SA C, lipsind intimații reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat pentru recurenta pârâtă SC PRODUCTION SA C depune la dosarul cauzei actele cu care face dovada că unitatea a achitat integral contravaloarea drepturilor salariale și a tichetelor de masă.
Constatându-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul părților.
Avocat pentru recurenta pârâtă SC PRODUCTION SA C solicită admiterea recursului conform motivelor scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr. 2139 din 28 mai 2009 admis cererea, formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta SC PRODUCTION SA
A obligat pârâta să plătească reclamanților drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată în perioada 15.10.2008 - 28.05.2009 actualizate cu coeficientul de devalorizare a monedei naționale de la data nașterii dreptului până la data plății efective în raport și de data încetării raporturilor de muncă.
A obligat pârâta să plătească reclamanților o despăgubire egală cu contravaloarea tichetelor de masă cuvenite pentru numărul de zile lucrate lunar de fiecare reclamant în parte pe perioada 15.10.2008 - 28.05.2009 dar nu mai mult de 20 de tichete lunar cu 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții, sunt angajați ai societății pârâte având încheiate contracte individuale de muncă, pe durată nedeterminată, așa cum rezultă din contractele de muncă depuse la dosar și carnetele de muncă ale acestora.
Începând cu 15 10 2008 deși reclamanții au prestat activitate așa cum rezultă din foile colective de prezentă lunare, depuse la dosar, pârâta nu a plătit reclamanților drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată, fapt recunoscut în mod indirect de pârâtă prin aceea că nu a negat neplata salariului, ba chiar a cerut un termen pentru soluționarea pe cale amiabilă, pentru plata drepturilor solicitate.
Potrivit art 154 din Codul muncii "pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani", salariu ce se plătește odată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă conform art. 161 din codul muncii.
Potrivit art 161 alin 4 din Codul muncii, în cazul întârzierii nejustificate a plătii salariului, salariații au dreptul la daune interese, reprezentând tocmai actualizarea drepturilor salariale cuvenite.
Prin neplata salariului pârâta a încălcat aceste dispoziții legale, precum și prevederile art. 40 alin.2 litera c din codul muncii potrivit cărora angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractul individual de muncă și a produs reclamanților un prejudiciu pe care pârâta are obligația să îl acopere în conformitate cu prevederile art.269 din codul muncii.
Cum pârâta a recunoscut in mod tacit că reclamanții au prestat activitate, dar nu au primit salariu instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată în perioada 15 10 2008 - 28 05 2009 ( data pronunțării prezentei hotărâri), actualizate cu coeficientul de devalorizare a monedei naționale de la data nașterii dreptului până la data plătii efective, in raport de activitatea desfășurată de fiecare reclamant in parte și de data încetării raporturilor de muncă, in cazul in care intre timp contractele de muncă ale unor reclamanți au încetat din diferite motive.
Potrivit art. 1 din legea 142/1998
(1) Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Potrivit contractului colectiv de muncă, la nivel de unitate, valabil pentru anii 2008 - 2009, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială D sub nr 16473/9 07 2008, salariații au dreptul și la tichete de masă.
Pârâta a recunoscut in adresa nr 676/3 04 2009 ( fila 127) că nu a acordat tichetele de masă aferente perioadei septembrie 2008 - martie 2009, ((data comunicării către instanță ).
In acest fel, pârâta a încălcat prevederile contractului colectiv de muncă, precum și prevederile art 40 alin 2 lit c din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC PRODUCTION SA C, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivând recursul, pârâta a arătat că instanța de fond, soluționând cauza, a încălcat principiul rolului activ, întrucât nu a verificat dacă, la momentul pronunțării hotărârii, toți reclamanții aveau calitatea de salariați ai societății și nici nu s-a menționat data desfacerii contractului de muncă a acestora, societatea neputând fi obligată la plata drepturilor salariale decât până la această dată.
În acest sens, recurenta a susținut că și, în condițiile în care la dosarul cauzei nu s-au depus documente justificative, instanța de fond în baza rolului activ trebuia să pună în vedere părților să facă dovezi în acest sens, iar dacă părțile nu se conformau se impunea ca instanța să dispună emiterea unei adrese către societate pârâtă pentru a se comunica care dintre rclamanți are calitate de salariați.
A mai susținut recurenta că i-a fost încălcat dreptul de apărare, dat fiind că în cuprinsul hotărârii pronunțate, s-a consemnat solicitarea apărătorului reclamanților de a i se acorda un termen pentru a-și preciza acțiunea în raport de faptul că pârâta a achitat o parte din drepturile salariale, neținându-se cont de această cerere și nici de solicitarea pârâtei recurente de a i se da posibilitatea să facă dovada achitării integrale a drepturilor salariale.
În dovedirea recursului, pârâta a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri depunând copii ale ștatelor de plată pentru tichete de masă și ale ordinelor de încasare din data de 09.06.2009.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor administrate și nu și-a exercitat rolul activ prin punerea în discuția părților și administrarea tuturor probatoriilor necesare rezolvării temeinice a fondului cauzei.
Astfel, se constată că reclamanții au învestit instanța de judecată la data de 13.02.2003 cu o acțiune vizând plata drepturilor salariale și a contravalorii tichetelor de masă pe perioada 15.10.2008 la zi.
Pentru a verifica temeinicia cererii reclamanților se impunea ca instanța de fond să verifice dacă reclamanții aveau calitatea de salariați ai societății pârâte pe perioada pe care solicită plata drepturilor salariale și să examineze dacă aceste drepturi au fost sau nu achitate în cuantumul și în condițiile prevăzute în contractele individuale de muncă încheiate.
Cu privire la primul aspect, nu a fost efectuată o cercetare corespunzătoare, întrucât instanța de fond nu a verificat pentru fiecare dintre reclamanți dacă aceștia au fost angajați ai societății pârâte pe perioada pe care se solicită plata drepturilor salariale și a tichetelor de masă și nici nu a stabilit data până la care au existat raporturi de muncă între părți.
Aceasta a condus instanța de fond la pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată de reclamanți pe perioada 15.10.2008-28.05.2009, deși din copiile carnetelor de muncă depuse la dosar la instanța de fond rezultă că, cel puțin pentru o parte din reclamanți ( -, ), data la care au încetat contractele individuale de muncă și până la care a fost prestată muncă în cadrul societății pârâte a fost 23.03.2009. Situația celorlalți reclamanți cu privire la data încetării raporturilor de muncă la societatea pârâtă nu a fost, de asemenea, analizată.
Instanța de fond nu a cercetat nici cel de-al doilea aspect în raport de care își putea forma convingerea cu privire la temeinicia cererii reclamanților, respectiv dacă drepturile salariale solicitate au fost sau nu achitate.
În acest sens, se reține că potrivit art.163 alin.1 Codul Muncii " plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatului îndreptățit."
În cauză, instanța de fond a avut depuse la dosar doar copiile statelor plată lichidare, care nu sunt într-adevăr semnate de salariați, dar nu și copii ale statelor de plată privind avansul ( cu excepția listei de avans chenzinal pe luna octombrie), din care să rezulte dacă sumele plătite cu titlul de avans au fost sau nu primite, în funcție de semnarea sau nu a statelor de către salariați, înscrisuri în raport de care instanța de fond să poată concluziona cu certitudine cu privire la neachitarea drepturilor salariale.
Mai mult, în recurs, pârâta a depus înscrisuri noi, constând în ordinele de încasare din 09.06.2009 și state de plată semnate de o parte a salariaților privind tichetele de masă, susținând că acestea atestă achitarea în totalitate a drepturilor salariale solicitate. Verificarea acestei susțineri presupune, însă, examinarea tuturor statelor de plată, inclusiv a celor privind plata avansului (nedepuse la dosar), pentru a se observa dacă sumele datorate cu acest titlu au fost sau nu încasate, iar calcularea, pe baza acestor documente, diferențelor salariale cuvenite pe perioada pe reclamanții au prestat muncă până la încetare contractului de muncă, necesită efectuarea unei expertize, în cadrul căreia expertul să determine salariul net cuvenit lunar fiecărui reclamant, cu reținerea diferitelor contribuții, sumele deja achitate și diferențele de plată rămase.
Spre exemplu, în cazul reclamantului, salariul de bază lunar prevăzut în contractul individual de muncă la data încadrării a fost de 814 de lei, pentru ca în statele de plată pe luna octombrie 2009, salariul de bază al acestuia să apară ca fiind de 839 de lei, în lipsa statelor de plată până în luna martie 2009 ( data încetării raporturlor4 de muncă) și în lipsa cunoștințelor unui expert neputându-se determina cuantumul salariului net cuvenit lunar reclamantului, pentru ca instanța să poată verifica în recurs dacă suma de 3.381 de lei încasată de reclamant ca salariu pe lunile noiembrie 2008-martie 2009, conform ordinului de încasare nr.-/09.06.2009, reprezintă o achitare integrală a drepturilor salariale.
În concluzie, Curtea reține că instanța de fond a lăsat nelămurite aspecte esențiale soluționării cauzei în fond și cum pentru cercetarea acestora este necesară administrarea de probe noi, inadmisibile în faza recursului, sunt incidente disp.art.312 alin.5 pr.civ.
În consecință, Curtea va admite recursul ca fondat și, în temeiul art.312 alin.5 pr.civ. se va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța de fond va stabili pentru fiecare dintre reclamanți data încetării raporturilor de muncă, în raport de mențiunile carnetelor de muncă, va pune în vedere pârâtei să depună copii ale tuturor statelor de plată pe perioada pe care aceștia au prestat muncă la societatea pârâtă și, în măsura în care pe baza înscrisurilor depuse nu se poate determina existența și eventual cuantumul unor diferențe salariale cuvenite reclamanților, se va pune în discuție necesitatea efectuării unei expertize contabile pentru calcularea cestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC PRODUCTION SA C împotriva sentinței civile nr.2138 din 218 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții,.
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
3ex/
Red.jud.-
03.02.2010
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Florența Carmen Cojocaru, Marin
