Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2306/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2306
Ședința publică din data de 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Dorina Stoichin
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.1556/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, intimatul intervenient și intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Mehedinți și Curtea de Apel Craiova, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal și că, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de judecată a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23.11.2007, reclamanții, intimatul intervenient au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Mehedinți, Curtea de Apel Craiova și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora la plata către fiecare reclamant a sumei de 1.700 lei cu titlul de despăgubiri, în temeiul art. 21 din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004, sume reactualizate în raport de indicele de inflație.
In motivarea acțiunii au arătat că prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări indirecte potrivit prevederilor art. 2 al.1 și 2, art.3 lit.c, art.8 al.3, artr.9 al.4 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a faptului că, prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor și procurorilor de la Parchetele de pe lângă acestea, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1.700 lei. Potrivit art.21 al.1 din OG nr. 137/2000 aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004 "In toate cazurile de discriminare prevăzute în prezenta ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Prin sentința civilă nr.1556 din 10.12.2007 a Tribunalului Mehedinția fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți și intervenient împotriva pârâților Tribunalul Mehedinți, Curtea de Apel Craiova și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Mehedinți și Curtea de Apel Craiova să plătească fiecărui reclamant și interveientului suma de 1700 lei cu titlu de despăgubiri, ce va fi actualizată în raport de inflație la data plății efective.
A fost respinsă acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor și procurorilor de la parchetele de pe lângă acestea, care o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 lei.
Prin Legea nr.146/1997, art.25, s-a prevăzut constituirea unui fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără a se face distincție între categoriile de beneficiari ai stimulentelor. In al.3 s-a prevăzut că repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne, aprobate prin ordin al ministrului justiției.
In acest sens, s-a emis Ordinul ministrului Justiției nr.1921/C/2005.
Prin acest ordin însă s-a creat o discriminare indirectă potrivit art.2 al.1 și 2, art.3 lit.c, art.8 al.3, art-.9 al.4 din OG nr.137/2000, fapt constatat de altfel și prin Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului Național al Discriminării.
Reclamanții nu s-au încadrat în categoriile persoanelor care au beneficiat de stimulentele financiare, ei fiind discriminați în raport cu aceștia.
Pentru înlăturarea acestei discriminări, conform art. 21 al.1 din OG nr.137/2000, reclamanții sunt îndreptățiți să primească despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
Cu privire la pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, s-a constatat că între acest minister și reclamanți, nu există raporturi juridice, astfel că acțiunea a fost respinsă față de acest pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal și motivat recurs Ministerul Justiției.
În motivarea recursului s-a arătat că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător ori unui alt salariat din sistemul justiției. Legea nr.146/1997 prevede la art.25 alin.2 numai modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără să instituie reguli privind eventualele categorii de beneficiari ai stimulentelor care urmau a fi stabilite în baza unor norme interne aprobate prin Ordin al Ministrului Justiției.
Ar putea exista discriminarea, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la un tratament egal, doar în cazul recunoașterii folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
În nici un caz stimulentele nu pot intra în categoria salarizării ori a premiului anual stabilit prin lege, drepturi conferite prin lege, judecătorilor, astfel cum în mod eronat a apreciat CNCD în hotărârea 15/2006 reținută în considerente de către instanța de fond.
Instanța de fond nu găsește și nu justifică existența unui caz de discriminare în ceea ce privește aplicarea legii față de persoane care se află în situații analoage sau comparabile în conformitate cu OG nr.137/2000.
Este adevărat că, în conformitate cu dispoz.art.18 din OG nr.137/2000, Consiliul are atribuții în ceea ce privește armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării însă hotărârile prin care consiliul examinează soluțiile legislative, au un simplu caracter de recomandare.
Rezultă cu claritate că OG 137/2000 privește acte sau fapte de discriminare, iar prin hotărârile sale, Consiliul se pronunță asupra unor acte sau fapte, acțiuni sau omisiuni prin care se restrânge exercițiul în condiții de egalitate a unor drepturi recunoscute de lege.
În privința capătului de cerere care are ca obiect actualizarea sumei pretinse cu indicele de inflație până la data plății efective, s-a arătat că intimații reclamanți în calitate de creditori ai unei obligații având drept obiect o sumă de bani ar fi putut pretinde dreptul echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere la executare numai dobânda stabilită de lege, iar nu actualizarea sumelor, dobânda legală fiind datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată, potrivit art.1088 Cod civil.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate de recurentul Ministerul Justiției, văzând și prevederile legale incidente în cauză, Curtea constată și reține următoarele:
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de câte 1700 RON doar judecătorilor și procurorilor din cadrul judecătorilor și din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii,care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Prin hotărârea nr. 15/23 01 2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că acordarea de stimulente de câte 1700 RON de către Ministerul d e Justiție prin Ordinul nr. 1921/C/15.12.2005 pentru fiecare judecător de la judecătorie care are o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani și pentru fiecare procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii, constituie acte de discriminare conform art. 2 alin 1 și 2, art. 6 litera c, art. 8 alin 3 și art. 19 alin 4 din OG nr. 139/2000 cu modificările și completările ulterioare.
La punctul nr. 2,s-a prevăzut că eliminarea discriminării se va realiza prin mediere.
Deoarece Ministerul d e Justiție nu a eliminat discriminarea prin mediere, reclamanților, li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea unor despăgubiri egale cu contravaloarea stimulentelor prevăzute de Ordinul nr. 1921 /C/2005.
Potrivit art. 27 al 1 din OG nr. 137/2000 republicată, persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivit art. 2 al Ordinului nr. 1921 /C/2005, "stimulentele se acordă cu ocazia sărbătorilor de iarnă, reglementate legal, pentru salariații ministerului, personalul care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor potrivit art. 4 alin. 1 și 3 din Normele interne".
Textul art. 4 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 2404/C/2004 enumeră în mod exemplificativ criteriile ce stau la baza acordării stimulentelor, enumerarea indicând în esență o evaluare a activității și performanței judecătorului. Vechimea în magistratură nu constituie un criteriu prevăzut de art. 4 alin. 1 din Normele interne.
Deși Ordinul nr. 1921 /C/2005 se întemeiază pe art. 4 alin. 1 din Normele interne, introducerea criteriului vechimii în magistratură nu este motivată.
Cu toate acestea, în cazul judecătorilor, singurul criteriu de acordare a stimulentelor a fost vechimea.
Această situație de fapt rezultă și din conținutul adresei nr. -/14.12.2005 emise de Ministerul Justiției, în care se precizează că pentru personalul Curții de Apel Craiovas-a hotărâtacordarea stimulentelor pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0-3 ani, suma netă acordată fiecărui judecător care se încadrează în criteriile menționate fiind de 1700 RON.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin.(1) din OG nr. 137/2000, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Potrivit art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000 republicată, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În speță, acordarea stimulentelor salariale judecătorilor având o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani reprezintă o faptă de discriminare indirectă, bazată pe un criteriu aparent neutru (criteriul vechimii de 0-3 ani), dezavantajând judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de dreptul la stimulente.
Curtea constată că introducerea acestui criteriu nu poate fi justificată de un scop legitim, metoda utilizată nefiind adecvată și necesară.
Este adevărată susținerea recurentului în sensul că ordonatorii de credite au posibilitatea de a stabili și alte criterii decât cele enunțate cu titlu exemplificativ în Ordinul nr. 2404/C/2004, criterii pe care le apreciază necesare și utile, însă în niciun caz aceste criterii nu pot excede legii și nici nu pot în mod legal justifica plasarea anumitor categorii de personal în situații nefavorabile, discriminatorii.
Este neîntemeiată critica recurentului cu privire la faptul că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, întrucât actualizarea sumelor își are izvorul în principiul reparării integrale a prejudiciului sub aspectul factorului obiectiv, cauzat de procesul de devalorizare a monedei naționale, proces exterior raporturilor dintre părți și independent de existența sau inexistența unei culpe.
Obligarea debitorului la plata sumei reactualizate la data plății este de natură să evite o scădere a valorii monedei ca urmare a întârzierii la plată și a acțiunii factorilor de devalorizare.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că au fost încălcate prevederile art. 5 alin 1 și 4, art. 6 alin 2 din Codul Muncii și prevederile OG 137/2000, iar această încălcare le-a produs intimaților un prejudiciu egal cu contravaloarea stimulentului financiar în sumă de 1700 RON.
În baza art. 304 rap. La art. 312 Cod pr. civilă se va dispune respingerea recursului pârâtului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.1556/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, intimatul intervenient și intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Mehedinți și Curtea de Apel Craiova.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
12.05.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Corneliu Maria, Dorina Stoichin
