Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2308/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2308
Ședința publică din data de 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Dorina Stoichin
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor dclarate de reclamanții, C și pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.1167/25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți G, -, -, intimata intervenientă și intimatul pârât Tribunalul Mehedinți, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal și că, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de judecată a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința nr. 1167/25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții G, intervenienta împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI - ÎN CALITATE DE ORDONATOR PRINCIPAL DE CREDITE, TRIBUNALUL MEHEDINȚI - ÎN CALITATE DE ORDONATOR TERȚIAR DE CREDITE.
S-a dispus obligarea pârâților să plătească reclamanților G, -, -, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar pe perioada 6.04.2004 - 25 octombrie 2007, reclamantului, același spor pe perioada 6.04.2004 - 11.11.2006 și intervenientei pe perioada 1.04.2006 - 25.10.2007.
S-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților și
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanții G, și, magistrați la Judecătoria V M și, -, -, în calitate de grefieri (personal auxiliar de specialitate), la aceiași instanță, au formulat prezenta acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% întemeiată pe dispozițiile articolului 47 din Legea numărul 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
În articolul 47 din legea nr. 50/1996 se prevedea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Ministerul Justiției a invocat în apărare, faptul că, acest text de lege ar fi fost abrogat prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 de modificare a Legii nr. 50/1996.
Acest text a fost într-adevăr abrogat, așa cum susține Ministerul Justiției prin art. 42 al OG83/2000. Abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât ordonanța 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.56 pct.2).
Tribunalul constatat că legea incidentă în cauză are caracter de lege organică conform disp. Art.73 pct. 1 lit. e din Constituție.
Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă Constituția României potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și, toate celelalte acte juridice emise de organele statului, nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
S- reținut de asemenea că, reclamantul a activat la Judecătoria VMp ână la data de 11.11 2006 iar intervenienta în perioada 1.04.2006 - 25.10.2007.
Referitor la cererea reclamanților, agent procedural și C, aprod, reclamanți care, potrivit relațiilor comunicate de Tribunalul Mehedinți, dețin funcții ce, potrivit alin. 3 al art.3 din Legea nr.567/9 decembrie 2004, sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor, s- apreciat că este nefondată.
Aceasta întrucât articolul 47 din Legea nr.50/1996, care prevede sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se referă exclusiv la magistrați și personalul auxiliar de specialitate nu și la personalul conex.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții și C precum și pârâtul Ministerul Justiției.
Recurenții-reclamanți precizează în motivele de recurs că și-au întemeiat acțiunea și au solicitat drepturile salariale xa și în cazul celorlalți reclamanți pe dispoz. Legii 50/1996, lege care folosea termenul dep ersonal auxiliar de specialitate și face nici o distincție, așa cum a prevăzut Legea 567/2004.
Instanța de fond a făcut în mod greșit aplicarea art. 3 al. 3 din Legea 567/2004, deoarece în perioada pentru care se solicită aceste drepturi 01.01.2005-01.02.2007 acest act normativ nu era în vigoare.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoz. art. 299-316.pr.civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În acest sens, Ministerul Justiției arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală, pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304, pct.4 și 9 Cod pr. civilă.
Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, consacrând un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare și și-a arogat atribuții de legiferare, care revin numai Parlamentului României.
A invocat faptul că tribunalul a reținut incorect că abrogarea realizată de OG 83/2000 este nelegală, solicitând să se constate că la emiterea acestei ordonanțe au fost respectate toate condițiile și limitările prevăzute de Legea nr. 125/2000.
A mai solicitat să se constate că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat, cu respectarea tuturor dispozițiilor constituționale și legale, astfel că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate, iar soluția tribunalului este vădit nelegală.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Analizând actele și lucrările dosarului se constată următoarele:
Cu referire la recursul pârâtului Ministerul Justiției, motivele de recurs nu pot fi reținute ca fiind întemeiate, atâta timp cât potrivit art. 108 al. 3 din Constituție ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Însă prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu cu privire la abrogarea unor dispoziții.
Din cuprinsul OG nr. 83/2000, rezultă că s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Astfel, legiuitorul a dispus expres cazurile când se pot modifica sau abroga textele de lege, în cuprinsul legii de abilitate.
În aceste condiții, în mod corect instanța a reținut că fost nelegală abrogarea realizată prin OG nr.83/2000.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 21/10.03.2008, ICCJ a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.
În aceste condiții, este neîntemeiată și critica privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, drepturile salariale acordate fiind prevăzute de lege, astfel că instanța nu s-a substituit în atribuțiile care revin altei puteri în stat.
Cu referire la recursul reclamanților și C, criticile nu pot fi primite, deoarece prin art. 47 din legea 50/1997 s-a stabilit că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul deb ază brut lunar.
Nu poate fi primită critica acestora privind faptul că art. 47 din legea 50/1996 nu face nici o distincție cu privire la aprod și agentul procedural față personalul auxiliar de specialitate.
Analizându-se anexa nr.1- Salarizarea personalului de la instanțele judecătorești și parchete, Cap.III în care sunt precizați coeficienții de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului auxiliar de specialitate, se constată că pentru funcțiile de p la pct. 1 la pct.23 nivelul studiilor este superior și mediu, iar în ceea ce privește agentul procedural și aprodul nivelul studiilor este școala generală care nu conferă calitatea de personal auxiliar de specialitate.
Drepturile salariale au fost cerute de către recurenții-reclamanți pentru perioada 01 aprilie 2004- până la data introducerii acțiunii -06.04.2007-, precum și în continuare astfel că, acestora li se aplică Legea 50/1996 până la apariția Legii 567/2004.
Prin legea 17/2006 au fost aduse modificări legii 567/2004, astfel că art.3 a fost completat cu punctul 3 în care s-a stabilit că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.
În art.4 din Lg. 567/2004, așa cum a fost modificată prin legea 17/2006 s-a stabilit că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea prevăzut la art.3 este obligat ca, prin întreaga sa activitate să respecte .Deoarece modificările aduse prin legea 17/2006 au intrat în vigoare la data intrării în vigoare a Legii speciale de salarizare, respectiv. nr. 8/24.01.2007 intrată în vigoare la 03.02.2007, aprodul și agentul procedural nu pot beneficia retroactiv de art. 47 din legea 50/1996, deoarece, așa cum s-a precizat abia prin legea 17/2006 aprodul și agentul procedural fac parte din personalul auxiliar de specialitate ca personal conex și, pe de altă parte, nu a beneficiat de spor de suprasolicitare și risc în baza art. 47 din legea 50/1996.
De dispozițiile art. 47 din legea 50/1996 au beneficiat doar magistrații și personalul auxiliar de specialitate.
Ca atare,în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, se menține hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, iar recursurile se vor respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanții, C și pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.1167/25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți G, -, -, intimata intervenientă și intimatul pârât Tribunalul Mehedinți, având ca obiect, drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/21.04.2008
/ și
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Corneliu Maria, Dorina Stoichin
