Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2309/2008. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2309
Ședința publică din data de 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Dorina Stoichin
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.137/01.02.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria și Primarul Comunei, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimații pârâți depunând delegația de reprezentare, consilier juridic, lipsind recurentul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 137/01.02.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul cu motivarea că reclamantul nu poate beneficia de decontarea sau plat echivalentă a costurilor de transport, întrucât are locuință în satul, Comuna, iar de acest drept beneficiază numai personalul didactic din mediu rural care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi locuință în localitatea unde are postul potrivit art. 104 al.3 din Legea 129/1997 privind statutul personalului didactic, așa cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 223/11.07.2005.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul arătând că deși este proprietarul unei construcții situate în Satul, aceasta este improprie locuirii, fiind într-o stare avansată de degradare, că este o sală de aproximativ 100. necompartimentată cu tavanul găurit, ușile și ferestrele sparte, fără sursă de căldură, fiind un fost spațiu comercial ce a aparținut
La dosar s-a depus de către recurent un proces verbal datat 13.04.2007 întocmit de către un agent agricol și viceprimarul comunei care fac o constatare a stării imobilului proprietatea recurentului, un extras de carte funciară și un al construcției.
Prin întâmpinarea formulată la 17.05.2007, primăria Comunei reprezentată prin Primar a solicitat respingerea recursului cu motivarea că recurentul nu întrunește condițiile prevăzute de lege.
Analizând legalitatea sentinței recurate, prin prisma criticilor din recurs și a apărărilor formulate, având în vedere și dispoz. art. 304, pct. 8,9 și art. 3041.pr.civilă, recursul este fondat, din următoarele considerente:
Instanța de fond fără o analiză atentă a materialului probator existent la dosarul cauzei a pronunțat o soluție nelegală.
Astfel, nu a analizat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2163/01.august 2002 ( fila 7, dosar 754/22.06.2006) în care este descrisă starea imobilului proprietatea recurentului-reclamant, chiar la data cumpărării: construcție din lemn acoperită cu tablă în stare avansată de degradare. Acest aspect rezultă și din constatările făcute de reprezentanții autorității locale prin procesul-verbal din data de 13.04.2007.
Totodată instanța de fond nu s-a preocupat de administrarea tuturor probelor necesare în soluționarea cauzei și anume, probe cu privire la traseul efectuat de reclamant de la locul de domiciliu la locul de muncă, dovada efectivă a domiciliului reclamantului cu cartea de identitate, dacă naveta s-a efectuat cu mijloace de transport în comun sau cu autoturismul proprietatea reclamantului-dovezi în acest sens. Faptul că reclamantul mai are o proprietate în localitatea în care își desfășoară activitatea, dar nu are efectiv domiciliul în acea localitatea nu este de natură să conducă la respingerea de facto a cererii de acordare a cheltuielilor de transport.
Se constată că instanța nu s-a preocupat nici de analizarea calității procesuale a pârâților, cunoscut fiind faptul că Primăria, potrivit legii Administrației publice locale nu mai reprezintă o instituție juridică și în nici un caz aceasta nu poate fi ordonator de credite sau instituție emitentă de buget, în lege fiind doar Instituția Primarului și cea a Consiliului Local.
În considerarea celor expuse, potrivit art. 312 al.3 pr.civilă, recursul va fi admis, hotărârea recurată va fi casată iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței nr.137/CM/01.02.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr. 11587/2006 ( -- nr. nou-) în contradictoriu cu Instituția Primarului Comunei și Primăria.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. Fl.
Tehn./Ex.4/22.04.2008
/L: și
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Corneliu Maria, Dorina Stoichin