Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 231/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.231
Ședința publică din data de 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în comuna, județul P, incinta SC SA B - Sucursala având lichidator judiciar pe cu sediul în P,-,. D,.6,.25, jud. P, împotriva sentinței civile nr.455 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,- A,. 17,. A,. 3,. 14, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 2 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al intimatei-reclamante să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când dat următoarea decizie:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumelor reprezentând contravaloarea primelor de Paște, C și aprovizionare toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură conform art. 176 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pentru perioada 2005-2006, reactualizată la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma externalizării Sucursalei din cadrul SNP SA, salariații acestei societăți au fost transferați în interes de serviciu la noua societate înființată SC SA, societate la care reclamanta a lucrat în perioada 28.02.2003-29.05.2006.
A mai susținut reclamanta că potrivit art.176 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005-2006, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua Meseriei, C, precum și în luna octombrie-pentru aprovizionare toamnă-iarnă-salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, fiecare adaos având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură.
De asemenea, s-a arătat că în anexa nr.1 la CCM la nivel de ramură sunt menționate societățile cu filialele și sucursalele acestora cărora li se aplică CCM la nivel de ramură, iar la poziția C apar și societățile cu profil petrolier, printre care și societatea pârâtă și deși dispozițiile CCM la nivel de ramură se aplică, potrivit art.241 lit.c din Codul muncii, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, iar conform art.238 din Codul muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celui stabilit prin CCM la nivel superior, reclamanta nu a beneficiat de primele solicitate prin prezenta acțiune.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale active a reclamantei, susținând că dreptul la acțiune este prescris conform art.283 lit.e Codul muncii, fiind depășit termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de acest text de lege, iar reclamanta nu este creditor în raportului juridic privind drepturile constând în prima de aprovizionare toamnă-iarnă solicitate, venitul respectiv fiind inclus efectiv în salariul de bază în anul 1998.
Pe fond, s-a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece venitul anual pentru aprovizionare toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA, salariat transferat ulterior la societatea pârâtă, excepție consacrată de art.176 alin.6 și de art.137 din CCM ramură, iar primele de Paște și C au fost incluse în anul 2003 în salariul de bază al fiecărui angajat SA, angajat transferat ulterior la SC SA, regăsindu-se în salariul de bază al reclamantei și pe anii ulteriori 2004-2008.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 455 pronunțată la data de 17 februarie 2009, Tribunalul Prahovaa admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă pentru perioada Paște 2005 și a respins acțiunea pentru aceasta perioadă ca fiind prescrisă.
Prin aceeași sentință, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă și pe fond, s-a admis în parte acțiunea, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite și neacordate reprezentând prima de C pe anii 2005-2006 și prima de Paște pe anul 2006 și contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură, conform art.176 al.1 si 2 din CCM la nivel ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anii 2005-2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare pentru perioada Paște 2005 este întemeiată și s-a respins acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă respingându-se totodată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă pentru restul perioadei, pe motiv că în speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c Codul muncii, acțiunea fiind supusă termenului de prescripție de 3 ani, care a început să curgă de la data scadenței drepturilor solicitate.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei a fost respinsă pe considerentul că există identitate între persoana reclamantei și titularul dreptului dedus judecății, în condițiile în care reclamanta, în calitate de salariat al pârâtei, are dreptul să solicite în instanță acesteia să îi achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă care au existat între părți, reclamanta având deci calitate procesuală activă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut, în esență, că reclamanta a fost salariata pârâtei în perioada 28.02.2003-29.05.2005, iar disp.art.168 din contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
S-a mai reținut că disp.art.176 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd că salariații din cadrul ramurii petrol și gaze, energie electrică, termică, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie, pentru aprovizionare de toamnă-iarnă, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acordă în cazul în care nu s-a convenit, în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază.
Tribunalul a concluzionat că în perioada indicată reclamanta nu a beneficiat de drepturile respective, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamantei, neexistând nicio dovadă la dosar ca pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Instanța de fond nu a primit apărările pârâtei potrivit căreia reclamanta nu poate solicita aceste drepturi atâta timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat și că aceste drepturi ar fi fost incluse în salariul de bază întrucât din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și din CCM la nivel de societate din anul 2002, reiese că în realitate, începând cu anul 2002, drepturile salariale sub forma suplimentărilor pentru aprovizionare toamnă-iarnă nu au fost incluse în salariul de bază, iar inexistența unor negocieri între patronat și sindicat privind emiterea unui contract colectiv de muncă la nivel de societate nu o exonerează pe pârâtă de obligația sa de a achita drepturile salariale prevăzute în CCM la nivel de societate și la nivel de ramură, inexistența unor asemenea negocieri nedatorându-se culpei reclamantei, ci a pârâtei.
Așa fiind, tribunalul, a admis în parte acțiunea în sensul celor mai sus arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct.9 și art. 3041Cod pr.civilă.
Susține recurenta că instanța, neținând cont de înscrisurile depuse de recurenta-pârâtă în apărarea sa, nu numai că a acordat primele solicitate în mod neîntemeiat, dar le-a acordat inclusiv pentru perioada când reclamanta nu mai era angajata societății pârâte, respectiv pe lunile octombrie-decembrie 2006.
De asemenea, se arată că din modul în care este redactată sentința nu se poate determina dacă legea, respectiv contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, a fost sau nu corect aplicată, în condițiile în care instanța s-a limitat doar la invocarea art. 176 alin. 1 și 2 din CCM pe ramură, ignorând celelalte alineate ale articolului respectiv.
Totodată, se arată că din întregul material probator depus la dosar, instanța nu invocă în motivarea soluției adoptate decât art. 176 din CCM la nivel de ramură și art. 161 și urm. din Codul muncii trecând peste setul de înscrisuri depus în apărare de către recurentă.
Referitor la primele de aprovizionare toamnă-iarnă, se învederează că întregul personal al societății pârâte a fost preluat prin transfer, la data de 28.02.2003, de la SNP SA, personal ce a continuat să-și păstreze toate drepturile de care beneficia în temeiul CCM la nivel, fapt confirmat și de Protocolul din 31.03.2003, la al cărui conținut s-a făcut referire, astfel că, dacă la nivelul SNP SA angajații erau titularii unor drepturi și a unor obligații corelative, expres menționate în CCM la nivel de societate, odată ce au fost transferați în noua societate externalizată - SA- au continuat să beneficieze de toate aceste drepturi, cu atât mai mult cu cât CCM-ul aplicabil la nivel era net favorabil față de CCM-ul la nivel de ramură.
Se susține în continuare că potrivit art. 168 alin. 3 din CCM la nivel SA din 1997, începând cu 1.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract, iar adresele comune RA SA- nr. 2328/8.10.1997 și nr. 2412/29.05.1998 atestă că din anul 1998 majorarea salariului de bază prin introducerea acestui venit a operat în mod efectiv.
De asemenea, în art. 168 alin. 2 din CCM SA din perioada 1998 -2001, se menționează că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă fost introdusă în salariul de bază conform telexului nr. 2412/1998, iar aceeași mențiune este prevăzută și în CCM SA din anul 2002.
Referitor la prescripția cererii reclamanților, se susține că în mod neîntemeiat a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune reținându-se că în speță sunt aplicabile disp.art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii și că termenul de prescripție aplicabil ar fi cel de 3 ani, câtă vreme venitul la care se referă art. 176 alin. 1 din CCM ramură nu poate fi considerat un drept salarial, ci alt venit, reglementat că măsură de protecție socială și fiind vorba de o acțiune pentru plata altor venituri, termenul de prescripție aplicabil, conform susținerilor recurentei, este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a reclamantei vizând prima de aprovizionare toamnă-iarnă solicitată, se învederează că în mod greșit a fost respinsă întrucât din ansamblul reglementării art. 176 CCM ramură rezultă că acordarea în mod distinct a acestui venit (în ipoteza în care nu ar fi fost introdus în salariul de bază al fiecărui angajat ) ar fi fost posibilă numai în urma negocierii speciale dintre patronat și sindicat, dar din anul 1998, sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a venitului anual, în luna octombrie, pentru aprovizionare de toamnă, ceea ce corespunde situației că acesta a fost introdus efectiv din 1998 în salariul de bază al fiecărui salariat SA, transferat ulterior la SC SA.
Prin urmare, arată recurenta, întrucât nu există un drept al salariaților la un venit anual în luna octombrie, care să fie acordat în mod distinct pentru anii 2005, 2006, 2007, rezultă că reclamanta nu este creditor în raportul juridic de drept substanțial invocat, astfel că aceasta nu are calitate procesuală activă.
Pe fondul cererii privitoare la acordarea primei de aprovizionare toamnă-iarnă, se arată că această pretenție dedusă judecății este netemeinică în condițiile în care venitul respectiv nu se datorează conform alin. 1 și 2 din art. 176 CCM ramură, fiind introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA, ulterior transferat la SC SA, excepție de la aplicarea alin. 1 și 2 din art. 176 CCM ramură.
Se susține că introducerea adaosurilor în salariul de bază este prevăzută cu caracter normativ general de art. 137 din CCM ramură și cu caracter normativ special de art. 176 alin. 6 din CCM ramură, ce instituie excepția de la negocierea, materializarea și acordarea în mod distinct a avenitului anual pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă prevăzut în alin. 1 din art. 176 CCM ramură și așa cum s-a arătat mai sus, acest venit a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA transferat ulterior la SC SA, iar ca o confirmare a acestei situații, din 1998 sindicatul nu a mai intrat în negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual pentru aprovizionare de tomnă-iarnă.
De asemenea, se arată că neformularea niciunei cereri de negociere din partea sindicatului reprezentativ, pe tema acordării distincte în anii 2005, 2006, 2007, a venitului anual din luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, corespunde situației introducerii venitului anual din luna octombrie în salariul de bază și semnifică renunțarea implicită la dreptul pretins în prezent de către reclamantă, respectiv acordarea în mod distinct de salariu și a acestui venit.
Referitor la primele de Paște și C solicitate, se arată că prin CCM încheiat la nivelul pentru anul 2003 s-a convenit ca primele de Paște și C de care beneficiau salariații să fie introduse în salariul de bază, realizându-se în acest mod o mărire salarială și începând cu anul 2003, primele au devenit parte din salariul de bază, ca întreg, fără a mai putea fi individualizate în mod distinct pe viitor și fără mai putea fi modificate separat față de salariu.
În continuare, s-au invocat dispozițiile art. 168 alin. 1 și 2 din CCM pe anul 2008 concluzionându-se că primele de Paște și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, transferat ulterior în interesul serviciului la SC SA.
apărarea privitoare la includerea primelor de Paște și C în salariul de bază la nivelul SC SA, recurenta a invocat adresele nr. 1154/28.02.2003 și 1453/14.03.2003 prin care s-a statuat în mod expres că din fondul de salarii aprobat prin Hotărâre de Guvern pentru salariații cu contract individual de muncă, urmează să se permită o reașezare a salariilor cu minim 14% începând cu data de 1.01.2003, în această reașezare cuprinzându-se și drepturile salariale rezultate din modificarea art. 168 alin. 1 din CCM, iar reașezările de salarii, astfel cum au fost prevăzute în cele două adrese, au fost finalizate până la data de 29.03.2003, fiind menționate drept creștere salarială în cărțile de muncă ale angajaților SC SA.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea la plata drepturilor solicitate în principal ca prescris, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, iar pe fond, ca neîntemeiat.
În recurs au fost depuse la dosar o serie de înscrisuri noi din partea recurentei, care a formulat și o serie de precizări, precum și concluzii scrise.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește calitatea procesuală activă, se reține că aceasta presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, pe când, calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală, cât și pe cea a pârâtului chemat în judecată, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
În cauza de față, reclamanta a indicat cu claritate în cererea introductivă de instanță atât obiectul pretențiilor acesteia, cât și motivele de fapt și de drept pentru care a chemat în judecată societatea-pârâtă, astfel că aceasta are calitate procesuală de a sta în judecată în raportul juridic cu pârâta pentru drepturile bănești pe care le-a cerut, inclusiv cu privire la primele de aprovizionare toamnă-iarnă, afirmând că acestea decurg din relațiile lor de muncă cu unitatea angajatoare, iar împrejurarea că cererea acesteia este neîntemeiată, după cum se va arăta în continuare, nu justifică admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, se reține că într-adevăr, potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține de către recurentă, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă referitor la drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora- ca în situația de față.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Prin urmare, raportat la data introducerii acțiunii și având în vedere termenul de prescripție aplicabil în speță, de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în mod corect prima instanță a admis excepția prescripției numai în ceea ce privește prima de Paște 2005 solicitată de reclamantă.
Criticile privind modalitatea greșită de soluționare a fondului cauzei sunt însă întemeiate.
Astfel, se reține că SC a fost constituită la începutul anului 2003 prin externalizarea activităților de întreținere și reparații pentru Rafinăria din structura SNP SA, SC obligându-se să preia prin transfer, la data de 28.02.2003, tot personalul Direcției din cadrul Sucursalei, cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute în CCM încheiat între SNP SA și, astfel că o parte din angajații societății au fost transferați în interesul serviciului, la data de 28.02.2003, în cadrul noii societăți externalizate- SA.
În privința primelor de Paște și C și a celor de aprovizionare toamnă-iarnă acordate de prima instanță, se reține că în conformitate cu disp.art.176 alin.1 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze invocat de reclamantă, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Art.176 alin.6 din același contract statuează, cu titlu de excepție, că fiecare din adaosurile de mai sus- printre care și cele în discuție în cauză- se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Recurenta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale intimatei-reclamante, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 1997 încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de, pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997, potrivit art.168 alin.3 din același contract.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază, conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de SN SA, pe de o parte și, pe de alta, stabilește ca pentru aplicarea prevederilor art.168 alin.3 din CCM pe anul 2007, începând cu data de 1 martie 1998, prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariul de bază brut sub forma unei cote procentuale, astfel: pentru salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; pentru salarii brute de bază între 1.000.001-2.000.000 lei-7% și pentru salarii brute de bază de peste 2.000.001 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice.
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002, dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus și deși ulterior anului 2002 reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în adresa semnată și însușită de părțile contractante, așa cum s-a arătat mai sus.
Curtea mai reține că această adresă nu a vizat Societatea -unde a fost inițial salariată reclamanta, fiindcă în anul 1997 această societate nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar, pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Astfel, prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și.
Prin același act normativ-Anexa 2, Societatea a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome, cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații SC, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG nr.49/1997.
Sindicatul liber al salariaților Societății aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din - "- ", iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această din urmă federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților din cauza de față.
La data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile angajaților conform adresei nr.3552/1999-expres indicată și în copia cărții de muncă a intimatei-reclamante depusă la dosarul de fond- prin egalizarea indicilor de ierarhizare și a grilelor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
Prin urmare, la data de 1 iunie 1999 s-au egalizat grilele de salarizare ale SC cu cele ale SN SA, iar acestea din urmă cuprindeau toate drepturile acordate salariaților, precum și indexările care au avut loc până la 30.05.1999.
În egală măsură, din carnetul de muncă al reclamantei mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetul de muncă, iar împrejurarea de netăgăduit, a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul brut de bază, explică de ce reclamanta nu a înțeles să revendice acest drept până în prezent, fără vreo justificare verosimilă.
Lipsa negocierilor la nivel de unitate cu privire la condițiile și criteriile de acordare a primelor de aprovizionare toamnă-iarnă în sensul celor arătate de art.176 alin.2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze nu poate justifica, într-adevăr, respingerea cererii de acordare a primelor de aprovizionare toamnă-iarnă, însă în cauză s-a făcut dovada includerii suplimentărilor solicitate în salariul brut de bază al intimatei-reclamante, prin efectul menținerii acestora în salariul brut de bază, iar acțiunea prin care același drept salarial a fost revendicat din nou apare ca neîntemeiată, lipsa negocierilor la nivel de unitate fiind determinată tocmai de împrejurarea că suplimentările solicitate au fost incluse în salariile brute de bază ale angajaților.
În privința primelor de Paște și C, se reține că adresa înregistrată sub nr.1453/14.03.2003 la SNP SA, ce poartă semnătura partenerilor sociali, cuprinde și dispoziția de reașezare a salariilor până la data de 21.03.2003, precum și menționarea expresă a faptului introducerii în salariul de bază al fiecărui salariat a suplimentărilor salariale datorate în baza art.168 din CCM specificându-se că data de aplicare a reașezării salariilor de bază este 01.02.2003.
De asemenea, între Administrația Sucursalei și s-a încheiat un protocol de reașezare a salariilor de bază aferente personalului muncitor începând cu data de 01.02.2003, prin care se precizează că s-a hotărât introducerea în salariile de bază existente la 01.02.2003 a sumei fixe de - lei brut/salariat -la care s-a ajuns pornindu-se de la însumarea cuantumului primelor de Paște și C cuvenite anual și împărțirea acestuia la 12 luni-și majorarea începând cu 01.02.2003 a noilor salarii de bază rezultate după introducerea sumei fixe cu coeficientul de 13,2 %.
Faptul introducerii primelor de Paște și C în salariile de bază ale angajaților Sucursalei începând cu data de 01.02.2003 rezultă din actul adițional nr.1602/2003 la CCM la nivelul SC SA, aplicabil de la 1 februarie 2003, prin care s-a hotărât, la art.168 alin.2, că pentru anul respectiv, suplimentările de la art.168 alin.1, privind primele de Paște și C, vor fi introduse în salariul de bază, conform modalității și în condițiile negociate cu, intimata-reclamantă fiind transferată la noua societate externalizată ulterior acestei date, respectiv la 28.02.2003, din adresa SNP SA B nr.1154 din 14.03.2003, mai sus-menționată, coroborată cu înscrierile din cărțile de muncă ale unor salariați, depuse în copie la dosar de către recurentă, din care reiese că adresa nr.1453/14.03.2003 a fost efectiv aplicată, salariile de bază fiind reașezate retroactiv începând cu data de 01.02.2003.Aceeași situație rezultă și din adeverința nr.4700/ 2003 Sucursalei a SNP SA, depusă în copie la dosar, în recurs, de către recurentă, în care se face mențiunea expresă că începând cu data de 01.02.2003, salariul de bază reașezat al reclamantei, ce a fost angajata societății până la data de 27.02.2003, a fost în sumă de 4.739.000 lei, iar prin adresa SNP SA B nr.1453/14.03.2003, salariile de bază au fost reașezate retroactiv începând cu data de 01.02.2003 pentru salariații aflați în evidențele unității la această dată.
Spre deosebire de contractele colective de muncă încheiate la nivelul SC SA pe perioada în discuție în cauză, contracte în care anual, s-a prevăzut, la art.168 alin.1, dreptul salariaților la acordarea primelor de Paște și C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în contractele colective de muncă încheiate la nivelul societății pârâte SC SA, pe aceeași perioadă, nu mai este prevăzut un atare drept și de vreme ce s-a făcut dovada acordării primelor respective în anul 2003, prin includerea acestora în salariul de bază anterior transferului la noua societate, iar salariul intimatei nu a fost modificat în anii următori în sensul scăderii acestuia cu suma inclusă în anul 2003 în salariul de bază, ca efect al includerii primelor de Paște și C în acest salariu, rezultă că în cauză sunt aplicabile, ca și în situația primelor de aprovizionare toamnă-iarnă, dispozițiile de excepție consacrate de art.176 alin.6 din CCM la nivel de ramură, care justifică respingerea cererii de acordare a primelor de Paște și C, greșit acordate de prima instanță.
Mai mult, așa cum corect a arătat și recurenta, instanța de fond a acordat intimatei și prima de C și de aprovizionare toamnă-iarnă pe anul 2006 deși contractul individual de muncă al acesteia încetase anterior, încă din data de 29.05.2006.
Față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca fondat, astfel că în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art. 312 alin. 2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată, mai puțin pentru prima de Paște 2005, pentru care s-a respins acțiunea ca prescrisă, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în comuna, județul P, incinta SC SA B - Sucursala -având lichidator judiciar pe cu sediul în P, -,. D,.6,.25, jud. P, împotriva sentinței civile nr.455 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,- A,. 17,. A,. 3,. 14, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată, mai puțin pentru prima de Paște 2005 pentru care s-a respins acțiunea ca prescrisă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - -- -
fiind în concediu medical
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier
/VS
5 ex./ 10.03.2010
f--Trib.
R
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
