Obligație de a face. Decizia 220/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.220
Ședința publică din data de 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în Târgoviște,--11, județ D, împotriva sentinței civile nr.1866 din 27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -, domiciliat în Târgoviște,-, județ D și intimatul-pârât ITM D, cu sediul în Târgoviște,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare.
Curtea înmânează reprezentantei recurentei-pârâte o copie de pe întâmpinare.
Consilier juridic având cuvântul arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării și că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acesteia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-pârâtă susține excepția tardivității introducerii acțiunii, arătând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile prevăzute în alin.1 și 2 ale art.283 din Legea nr.53/2003, ci disp.art.283 alin.3 în care se prevede că termenul de prescripție al dreptului la acțiune este de 3 ani de la data nașterii acestuia or, în speță, dreptul la acțiune al intimatului-reclamant s-a născut la data de 1.04.1993 - data semnării contractului individual de muncă, în care era menționată expres grupa a II-a de muncă în procent de 100% iar acțiunea a fost formulată în anul 2009, situație în care solicită, în principal, admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă.
Pe fond arată, în esență, că din ansamblul probator administrat în cauză rezultat că meseria intimatului-reclamant a fost de mecanic și apoi de tehnician la atelierul de piese de schimb. Mai arată că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face, conform disp.art.6 din Ordinul 50/1990, de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități și în anumite condiții, că secția nu a fost încadrată continuu în grupa I de muncă și, mai mult, că intimatul-reclamant nu a deservit niciodată linia de normalizare, sablare, decapare din cadrul acestei secții.
În plus, mai arată că în prezent nici SC ROMANIA SA, societate care a preluat secția, nu are locuri de muncă încadrate în condiții speciale sau deosebite de muncă.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei de expertizare a noxelor existente la locul de muncă al intimatului-reclamant, probă pe care instanța de fond a respins-o fără să-și argumenteze soluția.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâtele SC SA Târgoviște și ITM D pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se contate că în perioada 01.05.1985 - 01.04.2001 a lucrat în condițiile grupei I de muncă în procent de 85%, conform hotărârii nr.481/07.05.1990, anexa nr. 1 pct. 5 și 7 și a Ordinului nr.50/05.03.1990 pct. 3 și 7; să fie obligată prima pârâtă să corecteze această greșeală și să emită o adeverință din care să rezulte faptul că în perioada 01.05.1985 - 01.04.2001 a lucrat la locul de muncă prevăzut cu Gr. I în procent de 85%; să fie obligată pârâta ITM D să efectueze modificarea respectivă în carnetul său de muncă.
A fost de acord ca în acest litigiu să fie reprezentat de Sindicatul deoarece este membru al acestui sindicat.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în perioada 01.05.1985 - 01.04.2001 a lucrat la SC SA Târgoviște ca tehnician în cadrul de Benzi Electrotehnice (), că pe data de 28.01.2002 acest a fost vândut firmei din Turcia iar în luna aprilie 2009 a constatat cu ocazia solicitării unei copii de pe carnetul de muncă că, deși a lucrat în condițiile Gr. I de muncă nu a fost operat acest fapt în carnetul său de muncă, fiind consemnată Grupa I de muncă numai până la data de 01.05.1985.
A mai arătat că este o greșeală deoarece toți colegii săi de serviciu care își desfășoară activitatea în același loc de muncă și în aceleași condiții au consemnată grupa I în carnetul de muncă, că nu și-a schimbat locul de muncă în toată perioada, fiind promovat doar ca tehnician și că a lucrat efectiv la acest loc de muncă.
Totodată, a mai susținut că în perioada 01.12.1976 - 01.04.2001 a fost angajat al pârâtei și și-a desfășurat activitatea ca și apoi tehnician de întreținere, deservind efectiv linia de normalizare, sablare decapare și liniile de tratamente termice din cadrul Secției.
A precizat că potrivit Ordinului 50/05.03.1990 pct.3 trebuia să beneficieze de grupa I-a de muncă pe toată această perioadă.
În fața instanței de fond au fost administrate probatorii cu interogatoriu, înscrisuri și martori.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.1866 din 27.10.2009, a admis acțiunea și a constat că în perioada 01.05.1985 - 01.04.2001 reclamantul a lucrat în condițiile grupei I-a de muncă în procent de 85%, conform HG 481/07.05.2990, Anexa 1, pct. 5 și 7 și Ordinului nr.50/ 05.03.1990, pct. 3 și 7.
Prin aceeași sentință pârâta SC SA a fost obligată să emită adeverință reclamantului în acest sens, iar pârâtul ITM D să efectueze modificarea corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în perioada 01.12.1976 - 01.04.2001 reclamantul a lucrat la SC SA Târgoviște, inițial ca, iar de la data de 01.05.1985 ca tehnician de întreținere, locul de muncă al reclamantului pe perioada cât a fost salariat la SC SA Târgoviște fiind ul de Benzi Electrotehnice.
Cei doi martori audiați au fost colegi de muncă cu reclamantul și au desfășurat activitatea ca și acesta în cadrul de Benzi Electrotehnice, beneficiind de la data angajării și până în anul 2002 de grupa I de muncă în procent de 85%.
Martorii au mai arătat că au muncit în aceleași condiții ca și reclamantul deoarece în secția aveau loc procedee de normalizare, sablare, decapare a tablei, că de la aceste procedee rezultau eliminarea de gaze, pulberi metalice, eliminarea de vapori de acid, zgomot și alte noxe. Toate persoanele care lucrau în această secție, inclusiv reclamantul, beneficiau de concediu de odihnă suplimentar, de antidot suplimentar de lapte sau iaurt precum și de un spor la salariu pentru condiții toxice.
Tribunalul a constatat că reclamantul a desfășurat activitate similară cu acești martori, că intimata nu a menționat în carnetul său de muncă grupa I-a și nu a probat că ar fi desfășurat activitate în alte condiții decât acești martori.
Mai reține instanța de fond că locul de muncă în care și-a desfășurat activitatea reclamantul se încadrează în grupa I-a de muncă potrivit hotărârii nr.481 /07.05.1990, pct. 5 și 7, iar ca activitate consta în decaparea cu acizi în flux continuu, degresarea tablelor și a benzilor din la și laminarea în tandem, procese de reducere și tratament cu hidrogen sau oxid de carbon la temperaturi înalte sau în vid.
De asemenea, potrivit Ordinului 50/05.03.1990, pct. 3 beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă muncitorii, inginerii, subinginerii, maiștrii, tehnicienii și personalul de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II.
Împotriva acestei sentințe pârâta SC SA Târgoviște a declarat recurs.
Pe cale de excepție s-a invocat tardivitatea acțiunii, arătându-se că în conformitate cu art.283 alin.2 Codul muncii, termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, niciun litigiu de muncă, indiferent de obiectul său, nefiind exceptat de la aplicarea acestor prevederi legale și, mai mult, nici Codul muncii și nici Legea nr.168/1999 nu califică ca imprescriptibil niciun fel de litigiu de muncă.
Se susține că, în speță, dreptul la acțiune s-a născut la data de 1.04.1993 când petentul a semnat contractul individual de muncă cu recurenta, în care era menționată expres grupa a II-a de muncă în procent de 100%, fiind evident faptul că acesta a cunoscut că locul său de muncă se încadrează în grupa a II-a de muncă pe toată perioada contestată, astfel că la momentul formulării prezentei acțiuni și anume anul 2009 dreptul său la acțiune era deja prescris.
S-a mai susținut că grupa de muncă în care a fost încadrat locul de muncă al salariatului a fost expres menționat în și a constituit unul din elementele/clauzele acestuia, iar pentru modificarea încadrării locului de muncă trebuie, mai întâi, să se constate că respectiva clauză a contractului individual de muncă este lovită de nulitate. Față de dispozițiile legale sus-amintite, s-a invocat tardivitatea cererii, motivat de faptul că la data promovării ei al cărei clauză se cere a fi anulată nu mai era în ființă.
De asemenea, se mai susține că modificarea grupei de muncă în care a fost încadrat locul de muncă al salariatului ar trebui să se facă prin rectificarea mențiunilor din carnetul de muncă, ce a fost înmânat acestuia în anul 2001, astfel că, în anul 2009, termenul de 30 de zile de la data comunicării carnetului de muncă expirase de mult, iar acțiunea - capătul de cerere privitor la rectificarea mențiunilor din carnetul de muncă nu este de competența Tribunalului Dâmbovița, ci Judecătoriei Târgoviște.
Pe fond, se arată că încadrarea salariatului din cauza de față în grupa a II-a de muncă timp de 100% este corectă și corespunde locului de muncă și activității desfășurate de acesta.
S-a solicitat, în principal, admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei de expertizare a noxelor existente la locul de muncă al intimatului-reclamant.
Pe cale de întâmpinare intimatul-reclamant - a solicitat respingerea recursului formulat ca nefundat.
Cu privire la excepția tardivității a arătat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 și 2 din Codul muncii, întrucât nu a avut cunoștință de mențiunea din carnet privind grupa de muncă decât în luna iunie 2009, când acesta i-a fost înmânat.
Se mai susține că nu pot fi înlăturate declarațiile martorilor audiați în cauză întrucât aceștia și-au asumat răspunderea celor afirmate prin depunerea jurământului și au lucrat în aceeași secție cu cea a intimatului -reclamant.
Mai afirmă recurentul că acțiunea sa în constatarea unui drept nu este prescriptibilp, termenul de prescripție operând doar doar în cazul unei acțiuni având un obiect patrimonial, nefiind cazul de față.
Pe fondul cauzei se menționează că activitățile desfășurate de intimatul-reclamant pentru perioada 01.05.1985-01.04.2001 se încadreaza, potrivit pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa de muncă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este nefondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul reclamantul - în contradictoriu cu pârâtele SC SA Târgoviște și ITM D, ca prin sentința ce se va pronunța să se contate că în perioada 01.05.1985 - 01.04.2001 a lucrat în condițiile grupei I de muncă în procent de 85%, conform hotărârii nr.481/07.05.1990, anexa nr. 1 pct. 5 și 7 și a Ordinului nr.50/05.03.1990 pct. 3 și 7; să fie obligată prima pârâtă să corecteze această greșeală și să emită o adeverință din care să rezulte faptul că în perioada 01.05.1985 - 01.04.2001 a lucrat la locul de muncă prevăzut cu Gr. I în procent de 85%; să fie obligată pârâta ITM D să efectueze modificarea respectivă în carnetul său de muncă.
În ceea ce privește excepția precripției extinctive invocată de recurentă ( intitulată în mod greșit excepția tardivității formulării acțiunii, de vreme ce s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 283 din Codul muncii, care reglementează instituția prescripției extinctive) Curtea reține pe de o parte că recurenta nu a făcut dovada momentului la care reclamantul a luat cunoștință de înscrierile efectuate în carnetul său de muncă privind încadrarea în grupa a II-a de muncă, acesta afirmând că observat greșita încadrare la eliberarea unei copii xerox a acestuia în luna iunie 2009 și nici nu a depus contractul individual de muncă încheiat de acesta la începerea activității pentru a se putea examina dacă acesta cuprindea și mențiunea încadrării într-o anume grupă de muncă.
Pentru aceste considerente, Curtea găsește excepția invocata neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, Curtea nu poate primi nici motivul de recurs prin care se afirmă că activitatea și locul de muncă ale reclamantului-intimat nu se pot încadra în grupa I de muncă, întrucât în dovedirea susținerilor sale în sensul că pe perioada dedusă judecății a desfășurat activitați ce se înscriu în grupa I de muncă reclamantul a produs probe cu martori și înscrisuri, necombătute prin nicio altă probă de recurenta- pârâtă, care dealtfel nici nu s-a prezentat la judecarea cauzei în primă instanță.
Astfel, martorul a susținu că a fost angajat în subordinea reclamantului din anul 1974 în cadrul fostei Secții a Târgoviște, transformată în SC România SRL, că a lucrat în aceeași secție cu reclamantul până în anul 2009 când acesta a plecat din societate iar în cadrul secției mediul era toxic deoarece se decapa cu acid sulfuric, exista de sablare, temperaturi înalte și poluare fonică.
A precizat că toți cei care lucrau în această secție beneficiau de concediu suplimentar și de lapte sau iaurt precum și de spor la salariu pentru condiții toxice, că cei din secția au fost încadrați în Gr. I de muncă în procent de 85% iar reclamantul chiar dacă a avansat de la postul de mecanic la cel de tehnician a lucrat în aceeași secție și în același loc de muncă beneficiind de aceleași sporuri.
În acest sens este și declarația martorului, care arată că reclamantul mai era încă angajat în acest loc de muncă în anul 2000 când el și-a încetat activitatea, că personal are menționată în carnetul de muncă grupa I-a în procent de 85% pe toată perioada și că atât el cât și reclamantul lucrau în mediu toxic, cu acizi, cu hidrogen, la temperaturi înalte pe linia de normalizare sablare și tratamente termice.
Mai susține martorul că atunci când cuptoarele erau în activitate exista mult, că folosirea acizilor era continuă fiind utilizați la degresarea benzilor și a țevilor iar pe perioada anilor 1977 - 2000 amândoi au lucrat în acest mediu toxic.
Din mențiunile aflate în carnetul de muncă al reclamantului -intimat pentru perioada în litigiu, Curtea reține că acesta, în perioada 1985-2001, a lucrat la Combinatul de Speciale Târgoviște în funcțiile de tehnician principal și tehnician, combinat preluat de Târgoviște în anul 1992. fost transferat în interesul serviciului în anul 2002 la ROMÂNIA SA Târgoviște. Pentru perioada 01.05.1985 -1.04.2001, în cartea de muncă a fost înscrisă mențiunea încadrării în grupa a II-a de muncă.
Reclamantul a făcut dovada că alti doi angajați la aceeași secție, în funcțiile de și maistru și în funcția de, au beneficiat de încadrea în grupa I de muncă, conform înscrierilor din carnetul acestora de muncă.
Art. 7 din Ordinul nr. 50 /1990 prevede că "Încadrarea în grupa I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru graupa II cel puțin 70% din programul de lucru".
Esențial pentru încadrarea activității unei persoane într-o anumită grupă de muncă nu este funcția deținută, ci condițiile în care aceasta se desfășoară, executarea ei în condiții deosebite de muncă concrete în care se desfășoară- nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare psihică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere, etc.
Instanța nu poate reține nici afirmațiile recurentei din cuprinsul motivelor de recurs în sensul că reclamantul -intimat ar fi lucrat la Atelierul piese schimb și nu a deservit Linia de și, motiv pentru care activitatea exercitată nu putea fi încadrată decât in grupa a II-a de muncă întrucât pe de o parte nu există documente oficiale cum ar fi fișa postului, foaia colectivă de prezență, care să ateste situația de fapt pretinsă de recurenta intimată, iar probele testimoniale și mențiunile din carnetul de muncă al acestuia atestă situația de fapt reținută de instanța de fond.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază ca legală și întemeiată soluția pronunțată de instanța de fond prin care s-a constatat că locul de muncă în care și-a desfășurat activitatea reclamantul se încadrează în grupa I-a de muncă și apreciază că nu se impune casarea cu trimitere a cauzei pentru administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate, solicitată pentru prima dată în recurs, prin care să se determine nivelul noxelor la locul de muncă, și datorită faptului că, potrivit art. 14 alin. 2 din Ordinul nr. 50/1990 entru p. perioada lucrată între 01.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I și II de muncă, nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
În consecință, în baza disp. art. 312.pr.civ. urmează a se respinge recursul formulat ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în Târgoviște,--11, județ D, împotriva sentinței civile nr.1866 din 27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -, domiciliat în Târgoviște,-, județ D și intimatul-pârât ITM D, cu sediul în Târgoviște,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Fiind în CO semnează
Președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
/FA
5 ex.- 17.03.2010
Trib.D nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
