Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 234/2010. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 234/2010

Ședința publică de la 15 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Mirela Pop

- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Stoica

- - - președinte secție

- grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1241/LM/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent, lipsind reprezentantul pârâtului intimat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care

Reclamantul recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare, o lasă în pronunțare și acordă cuvântul în dezbateri.

Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței atacate în senul admiterii acțiunii, urmând a fi obligat pârâtul la plata drepturilor bănești reprezentând ore suplimentare pentru perioada 3.04.2008 - 1.06.2008 și daune morale în valoare de 40.000 lei. Precizează că a lucrat în această perioada 240 ore în care se includ și orele suplimentare. Arată că deși a solicitat a se depune condica de prezență pe luna aprilie intimata nu a depus această proba, iar statele de plată nu le-a semnat, aceste nefiind semnate de nici un angajat, fiind plătiți direct de directorul tehnic, sens în care solicită a se face o analiză a acestor state de plată.

Martorul a fost prezent la ultima ședință de judecată dar nu a mai fost audiat plecând înainte de a fi strigat.

Carnetul de muncă la data introducerii acțiunii se afla la pârâtă și nu la.
Depune copie după chitanța CEC seria - nr.- din 16.06.2009 prin care pârâta i-a pus la dispoziție suma de 250 lei, însă datorită faptului că i-a greșit numele nu a intrat în posesia banilor.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra recursului civil de față;

Constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr-, reclamantul le-a chemat în judecată pe pârâtele SC SRL D și ITM D, solicitând să fie obligată pârâta SC SRL D să-i plătească drepturile bănești pe perioada 15.05-01.06.2008, cât și orele suplimentare, respectiv 240 de ore lucrate și neplătite și de asemenea să-i fie eliberată cartea de muncă cu încetarea activității prin demisie și plata de daune materiale și morale.

Cât privește pe pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă, solicită ca acesta să fie obligat să efectueze mențiuni în carnetul său de muncă depus la această unitate de către angajator în sensul încetării activității și a ridicării carnetului de muncă.

În motivarea acțiunii sale reclamantul arată că a încetat activitatea în data de 02.06.2008 când și-a depus demisia pentru nerespectarea programului de lucru de 8 ore și neplata orelor suplimentare, a sâmbetelor și duminicilor.

Arată, de asemenea, că în perioada 15.05.01.06.2008 nu i-au fost achitate drepturile salariale și tot în această perioadă nu i s-au plătit orele suplimentare efectuate, respectiv 24 ore cu 7,40 lei/oră, respectiv suma de 2000 RON. Nefiind respectate clauzele contractuale cu privire la programul de lucru și nefiind operată în carnetul de muncă încetarea raporturilor de muncă ca urmare a deciziei nu a putut să-și ridice carnetul de muncă, fiind îndreptățit și la plata daunelor morale de 40.000 RON.

Arată, de asemenea, că înregistrarea la ITM a contractului de muncă s-a făcut de către angajator doar în data de 14.10.2008 cu toate că activitatea a fost începută la data de 03.04.2008.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta SC SRL D, arată că în ceea ce privește drepturile salariale pretinse de reclamant acestea sunt întemeiate doar în parte și anume pentru perioada 16.05-30.05.2008, respectiv suma de 250 lei care nu a fost ridicată de reclamant, acesta ne mai prezentându-se la lucru din data de 01.06.2008, fiind astfel obligată unitatea să consemneze această sumă la CEC pe numele reclamantului. Cât privește orele suplimentare pârâta a arătat că programul de lucru pentru toți salariații era de 8 ore/zi, nefiind lucrate ore suplimentare nici în cursul săptămânii și nici în zilele de sâmbătă și duminică. Referitor la cererea de demisie, pârâta a arătat că nu a fost depusă la sediul unității, reclamantul fiind și în prezent salariatul unității, iar carnetul de muncă se află depus la ITM de unde a fost ridicat de către reclamant.

Prin sentința civilă nr. 1241/LM/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, s-a admis, în parte, acțiunea în conflict de drepturi formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SRL D, și în consecință:

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 250 lei cu titlu drepturi salariale nete, aferente perioadei 16.05.2008-01.06.2008.

S-a respins, în rest, acțiunea precizată de reclamant față de pârâta SC SRL D și în întregime față de ITM

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărâ, astfel, tribunalul a reținut în esență cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente, că drepturile salariale aferente perioadei 16.05.2008-01.06.2008 sunt datorate de pârâtă așa cum au fost recunoscute de către aceasta; nu poate fi reținută apărarea pârâtei în sensul consemnării la CEC a acestei sume atâta vreme cât fila de consemnare nu cuprinde numele corect al reclamantului. Cât privește restul pretențiilor au fost respinse ca neîntemeiate, prima instanță reținând că nu există dovada unei cererii de demisie; carnetul de muncă se află la ITM D însă cum nu există nici o cerere de demisie și nici o decizie de încetare a raportului de muncă această pârâta nu poate efectua nici o mențiune; daunele morale nu se justifică reclamantul nefăcând dovada unui prejudiciu și nici întinderea acestuia, iar daunele materiale de 2000 lei reprezentând plata orelor suplimentare nu sunt datorate, nefăcându-se dovada efectuării unor ore suplimentare.

În fine, cheltuielilor de judecată solicitate nu au fost dovedite.

Împotriva acestei sentințe, a declarat, în termenul legal, recurs, reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate.

În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul arată că pârâta nu-i recunoaște drepturile salariale cuvenite din momentul angajării, respectiv din data de 03.04.2008 până la data de 30.05.2008, referindu-se doar la plata drepturilor salariale aferente perioadei 16.05-30.05.2008; nu îi recunoaște plata acestor drepturi bănești la valoare reală de 2000 lei, care reprezintă plata pentru munca prestată și a orelor suplimentare peste programul de lucru. Solicită ca instanța să reanalizeze dosarul în cauză, deoarece a constatat că în mod intenționat nu se dorește să se facă expertiza grafologică în legătură cu statele de plată din lunile martie, aprilie, mai 2008 care nu au fost semnate de reclamant, fiindu-i falsificată semnătura. Arată că în cadrul societății plata salariilor se efectua de reprezentantul pârâtei, fără a se semnat state de plată.

În consecință, recurentul menționează că nu a primit nici statul de plată și nici o altă convenție în scris spre semnare în cazul orelor suplimentare, iar statele de plată depuse în probațiune au semnătura sa falsificată atât în cazul său cât și în cazul altor salariații.

În drept invocă prev. art: 17, 39, 40, 61 și 7) Codul muncii și în fapt consideră că i s-a adus grave atingeri credibilității sale profesionale, fapt pentru care a fost frustat de dreptul de a lucra cu contract de muncă pe o perioadă de 2 ani în Anglia; precum și grave prejudicii materiale și morale. Se constituie parte civilă, în acest sens cu suma de 42.000 lei, reprezentând daune morale și materiale care i-au fost aduse.

Intimatele nu au depus întâmpinare în această fază procesuală.

CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art.304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.(2) cod procedură civilă, reține următoarele:

Recursul este nefondat.

Reclamantul a fost angajatul pârâtei pe postul de muncitor necalificat, începând cu data de 17.03.2008, conform contractului individual de muncă nr.10/-/2008, încheiat între părți, înregistrat la ITM H sub nr. 6577/2008-fila 2.

Conform clauzelor acestui contract, părțile au convenit un program de lucru de 8 ore, între 8-16 de luni până vineri (cap.H punct 1 lit.a), cu un salariu de bază lunar brut de 550 lei (cap.J punct 1).

Este adevărat că reclamantul prin precizarea de acțiune (11) a solicita drepturile salariale începând cu data angajării sale, respectiv 17.03.2008, dar așa cum reiese din statele de plată depuse la dosar-care la rubrica reclamantului cuprind semnătura salariatului - în lunile martie, aprilie, mai 2008 recurentul reclamant a încasat drepturile salariale aferente acestei perioade (28-30).În discuție rămân drepturile salariale aferente activității prestate în perioada15.05-01.06.2008, care nu au fost contestate de pârâta ca fiind datorate și ca atare în mod corect prima instanță în aplicarea art.154 Codul Munciia obligat angajatorul la plata acestor drepturi.

Apărarea pârâtei vizând consemnarea sumei datorate la CEC nu reprezintă o dovadă a achitării acestor drepturi în sensul art. 163 Codul Muncii, deoarece fila CEC depusă la fila 93 menționează numele greșit al reclamantului " " în loc de, existând astfel posibilitatea neîncasării efective a acestei sume.

Criticile recurentului cu referire la semnarea în fals a statelor de plată urmează a fi înlăturate ca nefondate, atâta vreme cât acest înscris nu a fost declarat fals după procedura prevăzută de lege, dimpotrivă semnarea statelor de către salariați, inclusiv de către recurentul reclamant este confirmată de martorul (65).

Este de menționat că în fața instanței de fond, reclamantul nu a solicitat proba cu expertiză grafologică, or formularea unei atare cererii în recurs este inadmisibilă potrivit art.305 Cod procedură civilă.

Este, de asemenea, de menționat că soluția primei instanțe este legală și temeinică și sub aspectul celorlalte capete de cerere deoarece nu s-a dovedit efectuarea unor ore suplimentare, care în lumina prev. art. 118 Codul muncii se efectuează la solicitarea angajatorului cu respectarea prev. art.111, 112. dimpotrivă clauzele contractului individual de muncă prevedeau un program de 8 ore, iar foile colective de prezență, coroborate cu proba testimonială administrată în cauză și răspunsul M H nr.376/2008 privind controlul efectuat, la sesizarea salariatului în cauză, la societatea intimată (16-20, 65, 88) confirmă acest program.

În acest context, în mod corect prima instanță a respins pretențiile materiale și morale formulate de reclamant ca nejustificate.

Față de cele ce preced, Curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, susținerile recurentului neregăsindu-se în nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotărârii prevăzute expres de legiuitor în conținutul art. 304 punct 1-9 Cod procedură civilă, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.(1) cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999 să respingă ca nefondat recursul cu care a fost investită de către reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1241/LM/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2010.

Președinte,

Judecător,

Judecător,

Grefier,

Red.

tehnored./

4 ex./23 Februarie 2010

Jud. fond./

Președinte:Ana Doriani
Judecători:Ana Doriani, Mirela Pop, Manuela Stoica

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 234/2010. Curtea de Apel Alba Iulia