Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 235/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 235/2010
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Mirela Pop
- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1619/LM/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în substituirea avocat. pentru reclamantul recurent, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care avocata reclamantului recurent depune în completarea probațiunii o declarație extrajudiciară a martorului G, pentru a face dovada că timpul efectiv lucrat de reclamant în subteran era peste 50 %.
Avocata reclamantului arată că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare acordând acesteia cuvântul în susținerea recursului.
Avocata reclamantului recurent susține recursul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și rejudecând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată în scris în sensul de a fi obligată pârâta să recunoască reclamantului că a realizat un stagiu de cotizare prestat în grupa I de muncă subteran în perioada 12.06.1995-21.12.1998. Cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr.1/97/5.01.2009 și precizată (fila 39, 114) reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SA D - Filiala SA solicitând a fi obligată să-i recunoască un stagiu de cotizare prestat în grupa I de muncă subteran, respectiv în condiții speciale de muncă în perioada 12.06.1995 - 31.12.1998, adică o perioadă de 3 ani, 6 luni și 19 zile în procente de câte 56% în perioada 12.06.1995 - 31.12.1995; 56% în perioada 01.01.1996 - 31.12.1996; 53% în perioada 01.01.1997 - 31.12.1997, 51% în perioada 01.01.1998 - 31.12.1998; iar pârâta Filiala SA să fie obligată să-i elibereze în termen de 10 zile sau într-un termen stabilit de instanță, acte de vechime pentru perioada de 3 ani, 6 luni și 19 zile prestați în grupa I de muncă subteran, acte care să fie luate în considerare în condițiile Legii nr.19/2000 la dovedirea vechimii în condiții speciale, iar în caz contrar, hotărârea judecătorească ce se va pronunța să țină loc de act justificativ al vechimii în subteran în procentele menționate, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este inginer electromecanic minier și a fost angajat la pârâtă în perioada 12.06.1995 - 31.12.1998, având atribuții de supraveghere, control și verificare a activității de funcționare, întreținere și reparații a instalațiilor electromecanice din subteran și a personalului care lucra în subteran în cadrul bazinului metalifer și a Minier Sare - jud.C, care aparținea de Filiala. A mai avut atribuții de verificare și control a aplicării normelor de protecție și sănătate a muncii în subteran, la locurile din subteran unde se aflau instalațiile electromecanice, această activitate fiind desfășurată în cea mai mare parte a timpului de muncă, zilnic, în procent de peste 70%.
S-a precizat că atribuțiile menționate se regăsesc în fișa postului de inginer electromecanic minier, iar perioada arătată în petitul acțiunii a fost confirmată pentru grupa I de muncă prin adeverința nr.1013/20.03.2008, însă ulterior, ca urmare a presiunilor Casei Județene de Pensii H, conducerea pârâtei a revenit cu alte adeverințe prin care i-a negat procentul de peste 50% de intrare în subteran.
In fine, reclamantul a invederat că a depus cerere de pensionare cu reducerea vârstei de pensionare corespunzător condițiilor speciale de muncă, iar Casa Județeană de Pensii H i-a respins cererea pentru neprobarea vechimii în subteran, decizie pe care a contestat-o, fiind obligat să promoveze acțiunea de față.
La termenul de judecată din 24.02.2009 reprezentantul pârâtei a invederat că SA D - Filiala se află în faliment, depunând copia sentinței civile nr.1177/F/2008, instanța dispunând citarea prin lichidatorul judiciar numit, respectiv IT MANAGEMENT - Filiala
Prin cererile depuse la dosar (fila 55, 95, 112) SA - Filiala SA prin lichidatorul judiciar IT MANAGEMENT T - Filiala D, a arătat că Filiala SA a fost înmatriculată la ORC H sub nr.J - în data de 5.11.2002, astfel că anterior anului 2002 lichidatorul este în imposibilitatea furnizării oricăror date sau eliberării unor acte care să ateste vechime în muncă. In consecință s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a lichidatorului judiciar datorită faptului că petentul solicită furnizarea unor date care se referă la o perioadă de dinaintea înființării Filialei SA, solicitând introducerea în cauză și citarea SA D pentru a răspunde solicitărilor reclamantului, cu atât mai mult cu cât arhiva este încă în posesia acestuia.
Având în vedere cererea formulată precum și faptul că până în data de 5.11.2002 pârâta Sucursala SA a funcționat ca subunitate fără personalitate juridică din cadrul D (fosta Regie Autonomă a Cuprului D), astfel că pentru perioada vizată prin acțiune (1995 - 1998) angajator, în sensul art.14 Codul Muncii fiind D, care deține și în prezent arhiva, instanța a dispus, prin încheierea de ședință din 29.09.2009 introducerea în cauză a acesteia., deși a susținut că actele de la Filiala au fost preluate de lichidatorul numit în cauză nu a depus nici un act în sprijinul acestei afirmații, iar lichidatorul SCPIT MANAGEMENT Tap recizat că este în imposibilitatea furnizării oricăror date care ar rezulta din arhivă înainte de înmatricularea filialei, iar arhiva este în posesia.
Prin sentința civilă nr. 1619/LM/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- s-a respins acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul împotriva pârâtei Filiala SA prin lichidator IT MANAGEMENT T și în contradictoriu cu Compania Națională a Cuprului, și Fierului SA
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Conform mențiunilor din carnetul de muncă, poziția 57 - 71, în perioada 12.06.1995 - 1.01.1999 a fost încadrat în muncă în funcția de inginer la Sucursala Minieră, din cadrul SA D, menționându-se că în această perioadă a lucrat în locul de muncă prev.la pct.1 din Ordinul nr.50/1990, în procent de 56% în 1996, 53% în 1997 și 51% în 1998 iar în 1995 în procent de 56%, cea din urmă mențiune fiind înregistrată în temeiul adeverinței nr.1012/20.03.2008 (poz.72 și 73 - filele 18, 19 dosar), rectificate la poziția 7 și 8 (fila 26 dosar).
Prin adeverința nr.907/15.03.2009, eliberată de se precizează că în perioada 12.06.1995 - 1.01.1998, reclamantul a beneficiat de grupa I de muncă conform pct.1 Anexa 1 din Ordinul nr.50/1990 în procent de 16% în 1995; 56% în 1996; 53% în 1997 și 51% în 1998 (fila 28).
La 20.03.2008 unitatea eliberează sub nr.1013 o altă adeverință în care pentru perioada 12.06.10905 - 31.12.1995 se menționează grupa I de muncă în procent de 56% ( fila 27). Ulterior, unitatea revine cu o altă adeverință sub nr.3106/21.10.2008, prin care anulează adeverința nr.1013/20.03.2008 prin care a fost modificat procentul de intrare în subteran, confirmat inițial, precizând expres că pentru perioada 12.06.1995- 31.12.1995 grupa I de muncă a fost în procent de 16% subteran (fila 58).
Rezultă așadar că din perioada menționată în acțiune, respectiv 12.06.1995 - 31.12.1998, reclamantului i s-a confirmat beneficiul grupei I de muncă în procent de peste 50% subteran pentru perioada 1.01.1996 - 31.12.1998, atât prin adeverința nr.907/15.03.2004 și adeverința nr.3106/21.10.2009 cât și prin înscrierea în carnetul de muncă. Având în vedere că, în conformitate cu pct.15 din Ordinul 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupa I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării din carnetele de muncă, cererea reclamantului pentru recunoașterea grupei I de muncă în ceea ce privește perioada ianuarie 1996 - dec.1998 apare lipsită de interes, acest fapt fiindu-i recunoscut reclamantului de către angajator tocmai prin efectuarea mențiunilor respective în condițiile Decretului nr.92/19976 și eliberarea adeverințelor menționate.
Ca urmare, rămâne în discuție perioada 12.06.1995 - 31.12.1995, respectiv procentul menționat de 16% subteran de angajator, în contradicție cu cel pretins de reclamant de 56%.
Conform Ordinului nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în Anexa I se încadrează în Grupa I de muncă, iar cele din Anexa II în grupa II de muncă.
Pct.6 și 7 al Ordinului menționat precizează că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de conducerea unităților împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respectiv, iar încadrarea în grupele de muncă se face proporțional cutimpul efectiv lucratîn locurile de muncă incluse în aceste grupe, pentru grupa I fiind condiționată de cel puțin 50% iar pentru grupa II de minim 70% din programul de lucru să fie lucrat efectiv în aceste locuri de muncă.
In cauză, atât prin adeverința din 2004 cât și prin cea din 21.10.2008 angajatorul a confirmat prestarea muncii în subteran de către reclamant doar în procent de 16% din timpul de lucru în anul 1995, sub procentul de 50% - condiție imperativă pentru beneficiul grupei
Este adevărat că în adeverința nr.1013/20.03.2008 pentru aceeași perioadă figurează procentul de 56% în baza acestei adeverințe fiind efectuată și înscrierea în carnetul de muncă (fila 18 și 26) însă această adeverință a fost anulată expres prin adresa nr.21.10.2008 (fila 58) situație în care nu mai poate produce efecte juridice.
In ceea ce privește probațiunea testimonială administrată în cauză, instanța reține pe de o parte că din declarația martorilor audiați nu rezultă cu certitudine că în perioada celor 7 luni din anul 1995 pentru care angajatorul a confirmat prestarea muncii în grupa I de muncă de către reclamant, deci în procent de 16% acesta ar fi lucrat efectiv, în fiecare lună în subteran peste 50% din programul de lucru. Astfel, martorii au apreciat că activitatea prestată în subteran a fost cam 50% sau aproximativ 50% și aceasta cu referire la întreaga perioadă 1995 - 1998 și nu în concret în anul 1995. Dimpotrivă a arătat martorul că poate au existat și perioade lucrate în subteran sub 50% din timpul de muncă, însă au fost luni în care s-a ajuns la 70%. Or, conform dispozițiilor legale anterior menționate, condiție imperativă a prestării activității în locurile de muncă respective cel puțin 50% se referă la programul de lucru, program ce se stabilește lunar, neputându-se face o medie sub acest aspect. Pe de altă parte, se menționează că responsabilitatea pentru corectitudinea datelor care atestă activitatea desfășurată de angajat, vechimea în muncă, meserie și specialitate cuprinse în adeverințele eliberate precum și cu privire la completarea carnetului de muncă revine exclusiv angajatorului, potrivit art.34 Codul Muncii și Decretul nr.92/1976, acestea fiind documente oficiale întocmite în baza actelor existente în arhiva societății. Or, în raport cu conținutul acestor documente, precum și în considerentele celor ce precede, acțiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formular recurs în termen legal reclamantul, solicitând modificarea sentinței atacate și admiterea în consecință a acțiunii astfel cum a fost precizată.
Invocând dispozițiile art. 304 și 301 indice 1 Cod de procedură civilă a arătat că în mod greșit instanța de fond i-a respins acțiunea pentru perioada ianuarie 1996-decembrie 1998 ca fiind lipsită de interes, deoarece Casa Județeană de Pensii nu i-a recunoscut această perioadă ca fiind vechime în grupa I de muncă. Instanța de fond era chemată să se pronunțe asupra activității desfășurată în același loc de muncă, pentru întreaga perioadă în condiții identice.Omiterea perioadei respective ar periclita soluționarea corectă a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr-.
Cu privire la perioada 12.06.1995-31.12.1995 arată că adeverințele emise în trei forme diferite nu pot fi luate în considerare, deoarece îi perioadele de lucru în subteran.
Cu fișa postului care poartă data de 13.06.1995 a probat că cea mai mare parte a atribuțiilor cuprindeau sarcini în subteran, coborârea în subteran fiind în de natură sistematică în activitatea reclamantului, exemplificând în acest sens prin cererea de recurs sarcinile înfăptuite conform fișei postului. Nu se pot delimita în mod artificial condițiile de muncă în subteran din anii 1996-1998 de cele din anul 1995.
Ambii martori au declarat că activitatea desfășurată de reclamant în subteran a fost în proporție de peste 50%, aspecte care se coroborează cu cele consemnate în fișa postului.
Apreciază de asemenea că pârâta Compania Națională a Cuprului, și trebuia citată prin Ministerul Industriei și, în calitate de acționar unic.
A depus în susținere declarație extrajudiciară martor
Intimata SA Dad epus întâmpinare în recurs, solicitând respingerea acestuia, întrucât pentru perioada 12.06.1995-31.12.1998 recurentului i s-a recunoscut grupa I de muncă, societatea îndeplinindu-și obligațiile legale independent de conduita Casei Județene de Pensii.
Pentru perioada 12.06.1995-31.12.1995 reiese din declarațiile martorilor că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 1995-1998 fost în subteran de peste 50%, dar nu concret pentru fiecare dintre lunile din intervalul 12.06.1995-31.12.1998.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, a reținut că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
De asemenea, potrivit art. 6 din același act normativ nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Art. 7 al textului de lege prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II - a cel puțin 70% din programul de lucru.
Potrivit pct. 15 din Ordinul S nr.50/1990 "dovedirea perioadele de activitate desfășurate în locurile de munca și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncaconform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Sociale."
În speță, din copia carnetului de muncă(4-26) reiese că reclamantul recurent s-a angajat la Sucursala Minieră în data de 12.06.1995 inginer în postul de inginer, fiind transferat în interesul serviciului la data de 1.01.1999 la Filiala
Conform mențiunii de la punctul 72 din carnetul de muncă - fila 18, 19 în perioada 12.06.1995-30.12.1998 a lucrat în loc de muncă încadrat la punctul I Anexa 1 din Ordinul 50/1990 astfel:
- anul 1995 - procent de 16/56 %
- anul 1996 - procent de 56%
- anul 1997 - procent de 53%
- anul 1998 - procent de 51%.
Mențiunile privind grupa de muncă și procentul pentru perioada 01.01.1996-31.12.1998 se coroborează și cu cele doua adeverințe emise de angajator - din 20.03.2008 și din 15.03.2004, aflate la dosar la filele 27 și 28.
În consecință, reclamantul are recunoscută grupa I de muncă pentru intervalul 01.01.1996-31.12.1998, în procentele solicitate prin acțiunea introductivă de instanță, astfel încât acțiunea sa apare a fi lipsită de interes.
În situația în care Casa de Pensii refuză valorificarea mențiunilor din carnetul de muncă cu privire la această recunoaștere a grupei I de muncă la stabilirea drepturilor de pensie, reclamantul are posibilitatea de a ataca în instanță refuzul și în cadrul contestației de a face apărări bazate pe înscrierile din carnetul de muncă, care au forța juridică a unui înscris autentic, raportat și la prevederile pct. 15 din Ordinul S nr.50/1990. În condițiile în care unitatea angajatoare a recunoscut deja reclamantului înscrierea în grupa I de muncă, conform Ordinului 50/1990, o nouă recunoaștere de către instanță, pentru aceeași perioadă și în aceleași procente, apare ca fiind lipsită de interes.
Apărările reclamantului, formulate prin cererea de recurs, privind necesitatea soluționării unitare a cererii sale pentru întreaga perioadă urmează a fi înlăturate, întrucât încadrarea pe aceste locuri de muncă se face proporțional cu timpul de muncă lucrat, raportare care se face lunar, iar nu pentru un interval mai îndelungat.
În ceea ce privește perioada 12.06.1995-31.12.1995, prin adeverința nr. 907/15.03.2004 fostul angajator al reclamantului SA îi recunoaște acestuia o încadrare în grupa I de muncă în procent de 16%, mențiune care se coroborează și cu consemnările din carnetul de muncă - punctul 72. Mențiunea din carnetul de muncă este realizată de angajator la data încetării activității - în anul 1999, si nu se bazează pe adeverința din anul 2004.
Ulterior, același angajator SA D emite o nouă adeverință, nr. 1013/2008 ( fila 27) prin care adeverește că pentru perioada 12.06.1995-31.12.1995 procentul de încadrare în grupa I de muncă este de 56%.
Întrucât cea de a doua adeverință nu o anulează pe prima, care, în plus, se coroborează cu înscrierile din carnetul de muncă, instanța va da relevanță primei adeverințe, din 15.03.2004( fila 28), care stabilește un procent de 16%.
Mai mult, prin adresa 3106/21.10.2008 ( fila 59) SA D comunică Casei de Pensii H că procentul corect este cel de 16% și că respectiva adresă anulează adeverința nr. 1013/2008 prin care a fost modificat procentul de intrare în subteran.
Trimiterea făcută de recurent la probele testimoniale în mod corect a fost înlăturată de prima instanță ca nerelevantă juridic, față de aceste înscrisurile depuse la dosar în contextul în care actul normativ incident (Ordinul nr.50/1990) prevede expres ca mijloc de probă a perioadei de activitate desfășurată în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II,carnetul de muncă. Este de asemenea de menționat că proba testimonială este inadmisibilă încontra sau peste ceea ce cuprinde actul, așa cum prevede expres art.1191 codul Civil.
În plus, ambii martori audiați au estimat procentele în care reclamantul lucra în subteran raportat la întregul interval 1995-1998, iar nu la perioada în discuție. De asemenea, ambii au declarat că procentul de lucru în subteran de la o perioadă la alta, putând fi mai mare sau mai mic de 50% ( filele 89-91). Declarația extrajudiciară a martorului G nu aduce nimic nou față de cea luată în fața primei instanțe, întrucât estimarea procentului de activitate în subteran se raportează la aceeași perioadă 1995-1998, iar nu la intervalul 12.06.1995-31.12.1995.
Faptul că reclamantul avea majoritatea atribuțiilor raportat la lucrul în subteran nu este contestat de pârâta, care recunoaște activitatea prestată astfel, dar contestă procentul față de cel pretins de reclamant.
Aprecierile reclamantului recurent privind necesitatea stabilirii unui alt cadru procesual și citarea uneia dintre pârâte prin acționarul principal urmează a fi înlăturate, întrucât, pe de o parte, în aplicarea principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual și indică în contradictoriu cu cine dorește să se judece, precum și adresele de citare, iar în conformitate cu art. 87 Cod de procedură civilă o persoană juridică se citează fie la sediul existent, fie, dacă este în lichidare judiciară, prin lichidator, iar nu prin acționarul principal.
Față de cele ce preced, sentința fiind legală și temeinică, nefiind incident nici unul din motivele de casare sau modificare a hotărârii prev. expres și limitativ de art.304 punct 1-9 cod procedură civilă, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 312 din Codul d e procedură civilă va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1619/LM/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 Februarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. M/
5 ex./ 2.03.2010
Jud. fond./
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Mirela Pop, Manuela Stoica
