Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 237/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 237/2010
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Mirela Pop
- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarata de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI AL LIBERTĂȚILOR B și CURTEA DE APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr. 1552/LM/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că nici la a doua strigare nu se prezintă părțile.
Ambii recurenți prin motivele de recurs au solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL Alba Iulia și TRIBUNALUL Hunedoara solicitând obligarea acestora la plata diferențelor de drepturi salariale, actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel:
- pentru perioada 1 august 2008 - 30 septembrie 2008, la valoarea de referință sectorială de 456,7 lei, conform OG nr.10/2008, aprobată prin Legea 177/2008, față de nivelul din luna martie 2008,
- pentru perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2008, la valoarea de referință sectorială de 481,81 lei, conform OG nr.10/2008, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus.
S-a mai solicitat si obligarea pârâtei CURTEA DE APEL Alba Iulia la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă, fara cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că are calitatea de magistrat la Judecatoria Deva, fiindu-i aplicabile atât dispozitiile privind obligațiile și incompatibilitățile judecătorilor și procurorilor, cât și cele privind salarizarea magistratilor.
Se sustine că stabilirea salariilor personalului din cadrul autorității judecătorești, pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică, a fost prevăzută de lege - atât prin dispozițiile art.1 alin.1 din OG nr.134/1999 cât și cele ale art.11 din OG nr.83/2000 și art.2 alin.1 din OUG nr.177/2002, prin care se dispunea în mod expres că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă". Prin OUG nr.27/2006, s-a prevăzut stabilirea indemnizației "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare din anexă ", iar anexa Ias tabilit valoarea de referință sectorială ca fiind de 257 lei. Procedându-se astfel, apreciază reclamantul, au fost încălcate principiile Constituției României, ale Legii nr.303/2004 si ale Codului muncii. Aceasta întrucât, potrivit OG nr.3/2006, valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite era, de exemplu, de 312,3 lei la 1 aprilie 2006, spre deosebire de cea de 257 lei stabilită pentru magistrați.
A mai invocat reclamantul și opinia exprimată în ședința plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 4 octombrie 2007, în sensul că magistrații sunt incluși în rândul persoanelor care dețin demnități publice.
Pârâta CURTEA DE APEL Alba Iulia prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece nu are calitatea de angajator și nu are nici o atribuție în privința stabilirii drepturilor salariale ale judecătorilor, competența și responsabilitatea în acest domeniu fiind în exclusivitatea Ministerului Justiției și Libertăților, în calitatea sa de ordonator principal de credite și autoritatea emitentă a ordinului de stabilire a indemnizației, potrivit legii - OUG nr. 27/2006.
MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR a formulat întampinare prin care a solicitat respingerea actiunii, arătând că prin Legea nr. 347/2003 prin care a fost aprobată OUG nr.177/2002, art.2 a fost modificat în sensul că "indemnizatiile pentru magistrati se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în Anexa nr.1 la prezenta ordonanță de urgență", iar art.3 din OUG nr. 27/2006 conține dispoziții similare, astfel că începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003 nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autoritatii judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevazută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Prin sentința civilă nr.1552/LM/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta CURTEA DE APEL Alba Iulia. S- admis acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL Hunedoara și CURTEA DE APEL Alba Iulia și în consecință au fost obligați pârâții să-i plătească reclamantului sumele reprezentând diferențele salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de normele legale incidente, pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de actele normative, pentru funcțiile de demnitate publică, după cum urmează:
- pentru perioada 1 august 2008 - 30 septembrie 2008 la valoarea de referință sectorială de 456,7 lei;
- pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie la valoarea de referință sectorială de 481,81 lei, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus;
A fost obligată pârâta CURTEA DE APEL Alba Iulia să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă ale reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de Apel Alba Iuliaa fost respinsă ca neîntemeiată, dat fiind că în baza art.44 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, președinții Curților de Apel sunt ordonatori secundari de credite, iar conform art.132 din aceeași lege, pârâta CURTEA DE APEL Alba Iulia elaborează proiectul de buget anual pentru instanțele din circumscripțiile sale, ulterior comunicându-le pentru avizare și aprobare la Consiliul Superior al Magistraturii și la Ministerul Justiției si Libertăților. In plus, cartea de muncă a reclamantului - magistrat la Judecătoria Deva, se află la Curtea de Apel Alba Iulia, acesteia revenindu-i obligația completării mențiunilor referitoare la indemnizații și sporuri.
Pe fondul cauzei, se retin urmatoarele:
În perioada menționată, reclamantul în calitate de magistrat, și-a desfășurat activitatea la Judecatoria Deva, pretinzând diferentele de drepturi salariale rezultate din aplicarea valorilor de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică, în baza prev.OUG nr.10/2008 până la data de 31.12.2008.
Potrivit art.1 din OUG nr.134/1999 privind unele masuri referitoare la salarizarea magistraților și a celorlalte categorii de personal din organele autoritatii judecatoresti, aprobată prin Legea nr.714/2001, începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr.50/1996, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr.154/1998 " pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar". Prevederi identice au fost cuprinse ulterior in OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 (art.1), și în OUG nr. 177/2002 (art.2 alin.1), stabilindu-se ca "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență". Chiar și după modificarea art.2 al nr.OUG177/2002 prin Legea nr. 347/2003 s-a prevăzut în mod corect în Anexa 1 calculul indemnizațiilor pentru magistrați începând cu 1 ianuarie 2003 pe baza unei valori de referință sectorială de 1.833.754 lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
În baza art.48 din OUG nr.177/2002 și a art.3 lit.e din OUG nr.123/2003, valoarea de referință sectorială din Anexa 1 la OUG nr.177/2002 a fost majorată cu 6% începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu 1 octombrie 2003, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 și cu 6% în luna octombrie 2004. În consecință, și pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2004, această valoare de referință sectorială era egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, majorată la rândul său, în aceleași procente, prin dispozițiile OUG
nr.191/2002 și ale art.3 lit. a din OUG nr.123/2003.
Astfel, sustinerea pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR în sensul că începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.347/2003 care a modificat art.2 din OUG nr.177/2002, nu mai există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autoritatii judecatoresti să fie stabilite în baza valorii de referință sectorială prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite este evident infirmată de prevederile legale mai sus menționate, din care rezultă fără îndoială că și după adoptarea Legii nr.347/2003, indemnizațiile magistraților erau stabilite tot pe baza unei valori de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Aceasta cu atat mai mult cu cât, prin Legea nr.347/2003 a fost modificat și art.34 din OUG nr.177/2002, stipulandu-se clar că: "Magistrații și personalul de specialitate prevăzut de prezenta ordonanță de urgență beneficiază și de drepturile stabilite în mod expres pentru aceștia prin alte acte normative speciale". perioada 1.01.2005 - 31.01.2006, deși OUG nr.134/1999, aprobată prin Legea nr.714/ 2001 era în vigoare (stabilind în mod expres egalitatea valorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorității judecătorești cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică) iar conform art.74 alin.2 din Legea nr.303/2004 "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", magistraților nu li s-au aplicat creșterile salariale prevăzute de OG nr.9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică.
Analizând evolutia cuantumului indemnizatiilor lunare pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite conform prevederilor OUG nr. 9/2005, rezultă că asupra indemnizațiilor acestora, detaliate în Anexele VIII și IX, a fost operată cresterea de 45% reglementată de art.3 alin.4 si 5 ale OUG nr.9/2005, față de indemnizația avută în luna decembrie 2004.
Această împrejurare s-a perpetuat și pentru anii 2006, 2007 și 2008, creșterile salariale fiind reglementate prin OUG nr.3/2006, OUG nr.10/2007 și OG nr. 10/2008 (detaliate în Anexele VII/1 a și urm. anexele VIII/a si VIII/), exclusiv în beneficiul persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite, dar nu și magistratilor, în privința cărora s-au aplicat valorile de referință sectorială din Anexa 1 OUG nr.27/2006.
Deși prin art.2 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor este conturat principiul constitutional al echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească, și în ceea ce priveste sistemul de salarizare, prin Anexa 1 la acest act normativ a fost stabilită o valoare de referință sectorială mai mică decat cea prevazută pentru funcțiile de demnitate cu consecința diminuării indemnizațiilor magistraților, în pofida dispozițiilor art.74 alin.2 din Legea nr.303/2004.
O dată cu apariția OUG nr.27/2006, respectiv la 01.04.2006, indemnizația lunară a magistratilor s-a stabilit exclusiv în baza Anexei, valoarea de referință sectorială fiind stabilită în mod expres, cu o valoare fixă, și în mod diferit - respectiv la un nivel inferior, față de valoarea de referință sectorială rezultată din prev.OUG nr. 3/2006.
Or, magistrații sunt incluși în rândul persoanelor care dețin demnități publice, atata timp cât potrivit dispozițiilor nr.OUG27/2006, aceștia nu beneficiază de un salariu de bază, precum orice salariat sau funcționar public, ci de indemnizație de încadrare lunară brută, iar în Legea nr.154/1998 se stipulează că personalul bugetar beneficiază de un salariu de bază, cu excepția persoanelor "care ocupă funcții de demnitate publică" care, pentru activitatea desfășurată, au dreptul la o indemnizație de încadrare lunară.
In plus, situația magistraților este similară cu cea a demnitarilor, așa cum rezulta și din art.3 din Legea nr.154/1998, potrivit căreia funcția de demnitate publică este acea funcție care se ocupă prin mandat obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii.
Cu toate acestea, potrivit nr.OG3/2006, valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312,3 lei, iar Ordonanța nr.27/2006 stabilește valoarea de referință pentru magistrați la suma de 257 lei.
Este evident că salarizarea, ca un element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri de stat, trebuie avută în vedere, întrucât în caz contrar, prin actele normative care au apărut anterior, puterea judecătorească s-ar plasa în afara principiilor și a sensului prevederilor constituționale, care au fost stabilite anterior prin legi de natură organică.
Ordonanța nr.27/2006 încalcă acest principiu, stabilind o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare, fiind diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive.Prin stabilirea valorii de referință sectorială diferită în ceea ce privește pe magistrați, respectiv persoane care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, reclamantul este în mod evident și grav prejudiciat, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică, care fundamentează și generează achitarea drepturilor salariale prin aplicarea aceleiasi valori de referință sectorială.
Întrucât reclamantului nu i-au fost achitate diferentele de drepturi salariale rezultate din aplicarea valorilor de referinta sectoriala reglementate în favoarea persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, pentru perioada 01.08.2008 - 31.12.2008, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea de față.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Alba Iulia, aducându-i critici de nelegalitate și solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În ce privește recursul pârâtului Ministerului Ministerul Justiției și Libertăților se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererilor formulate de reclamanții pentru următoarele motive:
1. motivul prev. de art. 304 pct 4 Cod procedură civilă, instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești, consacrând un drept care nu este prevăzut în legislația în vigoare;
2. motivul prev. de art. 304 punct 9 Cod procedură civilă potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece începând cu 1.01.2003 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive beneficiază de o indemnizație fixă, art.5 din legea nr. 154/1998 fiind abrogat prin art.15 din nr.OUG 24/2000.
În ce privește recursul pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia, se critică sentința atacată prin prisma motivului prev. de art. 304 punct 9 Cod procedură civilă, motivându-se că în mod greșit prima instanță a respins excepției lipsei calității procesuale pasive, întrucât în litigiile având ca obiect drepturi salariale ale magistraților, calitate procesual pasivă are doar Ministerul Justiției.
CURTEA, analizând sentința atacată, prin raportare la criticile aduse, și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă reține următoarele:
În ce privește recursul pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia, care vizează excepția lipsei calității procesual pasive, se reține că atribuțiile curții de apel d e ordonator secundar de credite, în sistemul justiției, conform prevederilor Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și în păstrarea și gestionarea carnetelor de muncă ale magistraților justifică calitatea procesual pasivă în litigiu dedus judecății care vizează plata dreptului salarial și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Criticile pârâților sunt însă justificate referitor la fondul cauzei.
Astfel, reclamantul are calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Deva.
Actele normative care au reglementat drepturile salariale ale reclamanților au fost pentru perioada 19.06.2005 la zi, nr.OUG 177/2002 aprobată prin Legea nr. 347/2003 și nr.OUG 27/2006; nr.OUG 8/2007.
Potrivit acestor acte normative:
OUG nr. 177/2002: art. 2 - (1) pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților în temeiul prezentei ordonanțe de urgență.
Cuantumul valorii de referință sectorială a fost stabilit la data intrări în vigoare a ordonanței la 1.833.754 lei ROL. Aceeași valoare de referință sectorială era prevăzută și la data intrării în vigoare a Legii 347/2003.
Legea nr. 347 din 10 iulie 2003 în vigoare din 22.07.2003unic. - Se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177 din 6 decembrie 2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, cu următoarele modificări și completări:
1. Alineatul (1) al articolului 2 va avea următorul cuprins:
"Art. 2 - (1) pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr. 1 la prezenta ordonanță de urgență."
În anul 2004 valoarea de referință sectorială pentru magistrați a fost de 2.380.593 lei ROL.
În temeiul OG23/2005 cuantumul valorii de referință sectorială a fost stabilit în anexa 1 legii la 2.571.040 lei ROL începând cu data de 1 octombrie 2005.
OUG 27/2006"art. 3 - (1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență."
La data intrării în vigoare a ordonanței valoarea de referință sectorială era de: 257 RON.
În consecință pentru perioada în discuție, 01.06.2005 la zi, valoarea de referință sectorială avută în vedere pentru salarizarea magistraților a fost în mod expres cuprinsă în legea de salarizare a acestora, legiuitorul ne mai înțelegând să facă trimitere la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică așa cum a procedat până la 22.07.2003 când a intrat în vigoare Legea 347/2003 de aprobare a Ordonanței de Urgență 177/2002.
În același sens, în ce privește personalul auxiliar de specialitate, salarizarea acestuia s-a făcut inițial conform anexei nr. 1 cap 2 și 3 din Legea nr.50/1996, ulterior conform nr.OUG8/2007, existând deci reglementări speciale care le sunt aplicabile, așa încât cererea lor de a fi salarizați conform unor acte normative care se adresează altor categorii profesionale nu este nejustificată.
Susținerea recurenților reclamanți, atât magistrați cât și personal auxiliar de specialitate, în sensul că prin aceste ordonanțe s-a încălcat ierarhia actelor juridice este nefondată. Stabilirea unei valorii de referință distincte pentru magistrați nu s-a realizat printr- ordonanță emisă de guvern ci ea a fost realizată prin lege( Legea 347/2003). Dimpotrivă stabilirea valorii de referință sectorială pentru magistrați ( la acea dată denumită coeficient de ierarhizare) prin raportare la valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică s-a realizat printru act normativ emis de executiv, respectiv OUG134/1999.
"Art. 1 - (1) Începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar."
De asemenea nu sunt fondate nici susținerile intimaților reclamanți referitoare la faptul că prin modul de stabilire a valorii de referință sectorială le-au fost încălcate drepturile câștigate prin stabilirea unei valori de referință sectorială într-un cuantum mai mic decât cel de care beneficiau la data modificării legii. La momentul la care prin lege valoarea de referință pentru magistrați a fost stabilită distinct de cea prevăzută în lege pentru funcțiile de demnitate publică cuantumul acesteia s-a menținut același (1.833.754 ROL înainte și după intrarea în vigoare a Legii 347/2003) în consecință " dreptul câștigat " nu a fost afectat.
Faptul că ulterior acestui moment evoluția valorii de referință sectorială pentru magistrați a fost diferită față de cea pentru funcțiile de demnitate publică nu semnifică o atingere adusă drepturilor magistraților în sensul încălcării "dreptului câștigat". O astfel de problemă s-ar putea eventual ridica dacă s-ar considera că "dreptul câștigat" îl reprezintă dreptul de stabilire a valorii de referință sectorială prin raportare la funcțiile de demnitate publică și atunci pretinsa încălcare s-a produs prin voința legiuitorului la adoptarea Legii 347/2003 când a fost eliminată raportarea la funcțiile de demnitate publică.
De altfel în motivare reclamanții susțin că salarizarea este un element ce trebuie avut în vedere la analizarea noțiunii de echilibru al puterilor în stat și concluzionează că în acest context evoluția valorii de referință sectorială pentru magistrați nu putea, în mod constituțional, să fie alta decât cea pentru funcțiile de demnitate publică și că legiuitorul neprocedând în această manieră a instituit o formă de discriminare.
Referitor la discriminarea reclamată Curtea constată că în mod constant Curtea Constituțională a statuat în jurisprudență că prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate. În speță este indubitabil că atribuțiile funcțiilor de demnitate publică sunt diferite de cele ale magistraților, respectiv personal auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și că natura raporturilor juridice supuse reglementărilor nu este aceeași astfel că nu poate fi vorba despre un tratament inegal în situații egale.
În ceea ce privește echilibrul puterilor în stat privit prin componenta sa salarială acesta nu poate fi cenzurat de către instanța de judecată prin extinderea dispozițiilor unei legi în afara sferei sale de reglementare.
De altfel în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională care prin Decizia nr. 821/2008 a statuat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată,sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. (Deciziile nr.818, 819, 820, 821/03.07.2008 Curtea Constituțională).
Altminteri, ar însemna că orice instanță de judecată poate să adauge la lege și, "in terminis", ea să creeze o nouă lege -lex tertia- cea ce este vădit inacceptabil și contravine rolului și funcției puterii judecătorești
De asemenea, nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecției normelor constituționale și normelor europene, deoarece art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa (cazul Thimmenos contra Greciei)nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale"
Față de cele menționate, se constată că soluția primei instanțe are la bază o greșită aplicare și interpretare a legii la speța dedusă judecății, așa încât în temeiul art. 312 alin.(3) Cod procedură civilă coroborat cu art. 304 punct 9 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999, Curtea va admite ca fondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Alba Iulia, va modifică sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, ca fondate, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI AL LIBERTĂȚILOR și CURTEA DE APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr. 1552/LM/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul respingerii acțiunii civile formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 Februarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
6 ex./24 Februarie 2010
Jud. fond./
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Mirela Pop, Manuela Stoica
