Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2539/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA

DECIZIE Nr. 2539

Ședința publică de la 24 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marin Covei

JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu

JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă

Grefier - -

XXX

Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și DGFP G PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 2767 din 13.12.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații TRIBUNALUL GORJ și CURTEA DE APEL CRAIOVA și reclamanții, I,.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt declarate în termenul legal.

S-a arătat că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct.2 cod procedură civilă.

Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.

CURTEA

Asupra cauzei de față;

Prin acțiunea formulată la data de 04.05.2007 reclamanții, (), i, -, -, și au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați pârâții Tribunalul Gorj, Curtea de APEL CRAIOVA,Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice la plata către aceștia a sumelor reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară de încadrare, pe perioada 01.05.2004 - 01.02.2007, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de grefieri în cadrul Judecătoriei Tg. C, fiind salarizați în temeiul Legii nr. 50/1996 și ulterior, în baza OUG nr. 177/06.12.2002, iar sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică a fost stabilit prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, text de lege care a rămas în vigoare, nefiind abrogat în mod explicit de actele normative ulterioare care au modificat sau abrogat dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.

Reclamanții au mai arătat că, prin stabilirea sporului de 50%, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință ce rezidă în condițiile în care personalul salarizat, în baza Legii nr. 50/1996 își desfășoară activitatea, condiții ca fiind caracterizate de risc, și solicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci, dimpotrivă s-au acutizat, crescând cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporite care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate, duc la creșterea celor doi factori, de risc.

În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar extras din Legea nr. 50/1996 și OG nr.8/2007 și au solicitat efectuarea în cauză a unei expertize contabile, cerere care a fost încuviințată de instanță.

Prin întâmpinarea depusă la data de 21.05.2007, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că art. 47 din Legea nr.50/1996, invocat de reclamanți, în susținerea acțiunii, a fost abrogat expres și explicit prin art. I, pct. 42 din OG nr. 83/2000, ordonanță ce a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001, iar, pe de altă parte abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică a magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare, doar legiuitorul fiind cel care poate a aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați, cu singura condiție ca de aceste sporuri să beneficieze toții salariații care se află în situații identice sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrați.

Ceilalți pârâți nu a formulat întâmpinări în cauză și nu au solicitat probe, în apărare.

Instanța a admis cererea reclamanților privind efectuarea unei expertize contabile, având ca obiectiv: calcularea sporului de risc și solicitare neuropsihică, în echivalent de 505 din salariul de bază brut lunar pentru reclamanți, începând cu luna mai 2004 până în luna februarie 2007.

Raportul de expertiză contabilă a fost depus la dosar în data de 22.11.2007, iar părțile nu au formulat obiecțiuni cu privire la concluziile acestuia în termenul ce le-a fost acordat în acest sens.

Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr.2767/13.12.2007, pronunțată în dosarul nr- a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pe pârâți să le plătească sumele reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor pentru solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 01.05.2004 - 01.02.2007, sume nete ce au fost actualizate, în funcție de indicele de inflație la 31.10.2007, și care urmează să fie actualizate la data plății efective, după cum urmează: - 22822 lei, - 21470 lei, - 21358 lei, - 20596 lei, - 14255 lei, - 19224 lei, () - 12747 lei, - 21358 lei, - 21603 lei, - 27039 lei, - 19940 lei, - - 24366 lei, - 8704 lei, - 12703 lei, - 14752 lei, i - 14702 lei, - 21757 lei, - 22712 lei, - 22190 lei, - 24126 lei, - 22914 lei, - 13449 lei, - 7003 lei, - 20649 lei, - 22642 lei, - 11866 lei.

Pârâții au fost obligați și la plata sumei de 1300 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamanții îndeplinesc funcția de grefieri în cadrul Judecătoriei Tg. C, fiind salarizați în baza Legii nr.50/1996, astfel cum a fost modificată și completată ulterior prin OG nr.83/2000, OUG nr.177/2002 și OUG nr. 27/29.03.2006.

Că, beneficiază de sporul de risc și solicitare neuropsihică, în cuantum50% din salariul de bază brut lunar, în temeiul art. 47 din Legea nr. 50/1996, deoarece abrogarea acestuia prin art. I, pct. 42 din OG nr. 83 /2000 este nelegală și mai mult subzistă rațiunile acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică.

Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică, solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar prin abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de acest drepturi.

Dispozițiile art. I, pct. 42 din OG nr. 83/2000, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr.50/1996, încalcă normele constituționale și prevederile legale interne și este în conflict cu art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel încât urmează a se da eficiență acestui din urmă text legal.

Drepturile bănești solicitate de reclamanți au fost stabilite prin expertiza contabilă efectuată în cauză, iar pârâții nu au formulat obiecțiuni cu privire la cuantumul acestora.

Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice G, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor și Economiei.

Pârâtul Ministerul Justiției a susținut că interpretarea dată de tribunal prin care s-a constatat că nu poate produce efecte abrogarea art. 47 din Legea nr.50/1996, intervenită prin nr.OG83/2000, instanța a depășit limitele puterii judecătorești, consacrând un drept salarial care nu este prevăzut în legislația în vigoare arogându-și, astfel, atribuții de legiferare.

Acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate este o opțiune a legiuitorului, deoarece doar el are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.

Printr-un alt motiv de recurs pârâtul arată că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece trimiterile făcute în mod superficial la dispozițiile art. 20, alin. din Constituție, precum și la art. 1 din Protocolul adițional la Convenție sunt fără legătură și aplicabilitate în speță.

Prin criticile formulate pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Ministerul Finanțelor Publice invocă lipsa calității procesuale pasive susținând că acesta din urmă are atribuții doar în ceea ce privește elaborarea proiectului legii bugetare anuale ce se face pe baza propunerilor coordonatorilor principali de credite, neputând să aloce și să vireze în mod absolut aleatoriu fonduri pentru plata sumelor solicitate de către intimata reclamantă chiar dacă ar fi obligat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Recursul formulat de Ministerul Justiției este nefundat și urmează a fi respins pentru urătoarele considerente.

În temeiul art.1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu privire la abrogarea unor dispoziții.

Din cuprinsul OG nr. 83/2000, rezultă că s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996,deși, așa cum rezultă din dispozițiile art.56 - 62 ale Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.

Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanță emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.

Astfel, legiuitorul a dispus expres cazurile când se pot modifica sau abroga textele de lege, în cuprinsul legii de abilitare.

În aceste condiții, în mod corect instanța a reținut că a fost nelegală abrogarea realizată prin OG nr. 83/2000.

Pe de altă parte, prin decizia nr.21/10.03.2008, ICCJ a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.

În aceste condiții, este neîntemeiată și critica privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, drepturile salariale acordate fiind prevăzute de lege, astfel că instanța nu s-a substituit în atribuțiile care revin altei puteri în stat.

În ceea ce privește recursul formulat de pârâții Direcția Generală a Finanțelor G și Ministerul economiei și Finanțelor se constată că într-adevăr aceștia nu au calitate pasivă în cauză.

Astfel, Ministerul Economiei și Finanțelor are ca sarcină elaborarea proiectului bugetului de stat, în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, cu respectarea procedurii prevăzute în art.21 - 27 din Legea finanțelor publice și art. 26 -31 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.

Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite poate fi obligat la plata drepturilor salariaților din subordinea sa, nu și pentru a celor din Ministerul Justiției, față de care nu are raporturi de subordonare.

Potrivit art. 47, alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt capitol."

Sumele stabilite, prin hotărârea judecătorească, pronunțată în cauză, pot fi solicitate de pârâtul Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, prin inițierea unei proceduri de rectificare bugetară.

În considerarea celor prezentate urmează va fi respins ca nefondat recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției.

Va fi admis recursul formulat de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice G, în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și modifica sentința în sensul că se respinge acțiunea față de acești pârâți.

Se mențin restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerului Justiției, împotriva sentinței civile nr.2767/13.12.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, -, -, și intimații pârâți Tribunalul Gorj și Curtea de APEL CRAIOVA.

Admite recursul formulat de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice G, în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor.

Modifică sentința civilă nr.2767/13.12.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în sensul că respinge acțiunea față de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Ministerul Economiei și Finanțelor.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.

Ex.3.

Președinte:Marin Covei
Judecători:Marin Covei, Sorin Pascu, Mihaela Mitrancă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2539/2008. Curtea de Apel Craiova