Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2575/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2006/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2575/
Ședința din ședința publică de la 22.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, prin mandatar, și împotriva sentinței civile nr.4639/03.06.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.35391/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL PUBLIC -PACHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, și CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți, prin mandatar, cu procură la dosar, lipsă fiind intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 13.04.2009, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității mandatarului recurentilor-reclamanti, care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință. Totodată comunică recurenților-reclamanți, prin mandatar un exemplar al întâmpinării.
Reprezentantul mandatar declară că are procură de reprezentare pentru recurenții-reclamanți, și. De asemenea arată că recurentul-reclamant este decedat. Formulează oral cerere de amânare a cauzei pentru a lua cunoștință de cuprinsul întâmpinării.
de precizarea reprezentantului recurentilor, Curtea dispune rectificarea citativului, calitate de recurenti avand, și.
Curtea respinge cererea de amânare în sensul formulat, ca neîntemeiată, având în vedere că întâmpinarea a fost depusă la dosar cu respectarea termenului legal.
Curtea invocă, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului.
Reprezentantul mandatar al recurenților-reclamanți solicită respingerea excepției având în vedere că hotărârea nu le-a fost comunicată la domiciliul indicat.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția tardivității declarării recursului.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4639/03.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția de prescripție a dreptului la acțiune cu privire la pretențiile anterioare datei de 16.10.2004, pe care le-a respins, ca prescrise.
A respins, ca neîntemeiate, celelalte pretenții formulate de reclamanții, Și în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, și Casa de Pensii a Municipiului
În considerente a reținut că relativ la excepția de prescripție, Tribunalul a reținut că potrivit art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă. Termenul prescripției este de 3 ani iar din acțiunea reclamanților rezultă că se tinde la valorificarea unor drepturi bănești începând cu data de 01.11.2000.
Întrucât cerere vizează pe de o parte recalcularea drepturilor de pensie, prin includerea în baza de calcul și a sporului de vechime în muncă și a sporului de 30-40% pentru cercetarea infracțiunilor de corupție, pe lângă sporul de stabilitate în funcția de procuror sau judecător și sporul pentru condiții deosebite de muncă recunoscute reclamanților prin sentința civilă nr.1488/2004, iar pe de altă parte plata sumelor cuvenite ca urmare a recalculam pensiei prin valorificarea și a celor 2 sporuri, este pe deplin aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, fiind vorba de valorificarea unui drept de creanță, constând într-o sumă de bani.
Deși reclamanții, și și defunctul cunoșteau dispozițiile de mai sus, aceștia nu au înțeles să facă demersuri pentru valorificarea drepturilor lor de pensie decât la data de 16.10.2007. Drept urmare, Tribunalul a admite excepția de prescripție a dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile anterioare datei de 16.10.2004, care li s-ar fi cuvenit ca urmare a includerii în baza de calcul a pensiei și a sporului de vechime în munca și a sporului de 30-40% pentru cercetarea infracțiunilor de corupție, și, drept consecința, a respins aceste pretenții, ca prescrise.
Cu privire la celelalte pretenții ale reclamanților ulterioare datei de 16.10.2004 (pretențiile nesupuse prescripției), Tribunalul a reținut că autorul reclamanții a fost magistrat-procuror pensionat în temeiul Legii nr.92/1992.
Potrivit art. 103 din Legea nr.92/1992, forma în vigoare înainte de data de 16.10.2004, magistrații cu o vechime de cel puțin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din câștigul salarial net lunar rezultat din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru stabilitate, precum și din alte sporuri și indemnizații cu caracter permanent avute la data pensionării, din care s-au dedus sumele prevăzute de reglementările legale privind impozitul pe salarii.
Pentru fiecare an care depășește vechimea în magistratură prevăzută la alin. 1 se adaugă la cuantumul pensiei câte 1% din venitul net, fără a se putea depăși 100% din venitul net stabilit conform alin. 1, avut la data pensionării.
magistraților se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate (evident ale magistraților care se aflau în condiții identice cu cele ale autorului reclamanților la data pensionării acestuia).
După data de 27.09.2004, actualizarea pensiei de serviciu a autorului reclamanților s-a făcut în temeiul art.83 alin.2 și 3 din Legea nr.303/2004, forma inițială, potrivit căruia pensiile de serviciu ale magistraților se actualizează în raport cu nivelul indemnizației brute a magistraților în activitate.
Ulterior, art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004, republicată, a stabilit că pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 se actualizează anual în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor și procurorilor în activitate.
Potrivit art.3 și 4 din OUG nr.177/2002, în vigoare în perioada 16.10.2004-31.03.2006, magistrații au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită pe funcții, în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură.
de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară a magistraților sunt prevăzuți la cap. A al anexei nr. 1.
Magistrații beneficiază, în raport cu vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiție sau de personal asimilat magistraților, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. 2, calculată în procente la indemnizația brută, după cum urmează: de la 5 la 10 ani - 5%; de la 10 la 15 ani -10%; de la 15 la 20 de ani -15%; - peste 20 de ani -20%.
Indemnizația majorată potrivit alin. 1 se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea efectivă în funcțiile prevăzute la alin. 1 și constituie indemnizația de încadrare brută lunară.
Art.30 din ordonanța de urgență de mai sus, arată că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, la instanțele judecătorești și parchete, se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Dispozițiile art. 11 din OUG nr. 177/2002 prevedeau că judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, primesc un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, prevăzut la alin. 1, se acordă procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, procurorilor și specialiștilor de înaltă calificare din cadrul Parchetului Național Anticorupție, precum și procurorilor care participă la ședințele de judecată ale completelor specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție.
Prin dispozițiile art. 28 alin. 4 din OUG nr. 43/2002 s-a stabilit că personalul din cadrul Parchetului Național Anticorupție prevăzut la alin. 1 - 3 și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție potrivit art. 29 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 primesc pentru activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Ulterior, prin OUG nr. 24/2004, textul art. 28 alin. 4 din OUG nr. 43/2002 a fost modificat, în sensul că procurorii din cadrul Parchetului Național Anticorupție și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de o majorare cu 40% a indemnizației de încadrare brută lunară. Acesta ordonanța a fost aprobată si modificata prin Legea nr. 601/2004 (care a abrogat și dispozițiile art. 11 din OUG nr. 177/2002), fiind lărgită sfera de aplicare a art.28 alin.4), devenit alin.5, în sensul că sporul de 40% a fost acordat tuturor judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, tuturor procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, fără să se facă vreo distincție între cei care participă la soluționarea cauzelor de corupție și cei cu alte atribuții, ca în cazul celorlalți procurori și judecători.
Față de normele juridice mai sus enunțate, Tribunalul a reținut că în perioada 16.10.2004-31.03.2006, salariile de bază sau venitul brut al magistraților în activitate, cu aceeași vechime de procuror și același grad profesional ca ale autorului reclamanților, cuprindea, pe lângă indemnizația determinată prin înmulțirea coeficientului de multiplicare cu valoarea de referință sectorială, un spor de 20% din indemnizația brută lunară, în raport cu o vechime efectivă în funcția de procuror de peste 20 de ani (spor numit adaos până la data intrării în vigoare a OUG nr.177/2002, când a devenit majorare) și un spor de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
Tribunalul a reținut că atât sporul de vechime, cât și sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică reglementate de Legea nr.50/1996 au fost abrogate de OG nr.83/2000, astfel că magistrații în activitate nu au mai beneficiat de ele și drept urmare, în perioada 16.10.2004-31.03.2006, nu puteau fi luate în considerare nici la actualizarea pensiei de serviciu a magistraților.
Cu privire la sporul de 30%-40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție, Tribunalul a reținut că acesta s-a acordat după ieșirea la pensie a autorului reclamanților, nu tuturor procurorilor, ci doar procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție ( ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție), procurorilor și specialiștilor de înaltă calificare din cadrul Parchetului Național Anticorupție, precum și procurorilor care participă la ședințele de judecată ale completelor specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție.
Față de faptul că autorul reclamanților nu au beneficiat niciodată de sporul de 30-40% pentru cercetarea infracțiunilor de corupție anterior pensionării lor, iar în perioada 16.10.2004-31.03.2006 nu s-a plătit procurorilor în activitate vreun spor pentru vechimea în muncă, tribunalul apreciază că după data de 16.10.2004, în temeiul Legii nr.303/2004 nu se impunea actualizarea pensiei de serviciu a autorului reclamanților cu luarea în considerare a vreunui spor de ori a sporului de 30-40% pentru cercetarea infracțiunilor de corupție.
Tribunalul a mai reținut că nici după intrarea în vigoare a OUG nr.27/2006, la data de 1.04.2006, nu s-a reglementat sporul de vechime în muncă. în plus, prin această ordonanță a fost abrogat și sporul de 30-40% pentru cercetarea infracțiunilor de corupție.
Prin Legea nr.45/6.03.2007, pentru aprobarea OUG nr. 27/2006, sporul de vechime în muncă s-a recunoscut pentru toți magistrații, începând cu data de 12.03.2007. Totuși, luarea în considerare a acestui spor nu se putea face decât la actualizarea anuală din 2008 pensiilor magistraților impusă de art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004, republicată, ultima actualizare având loc la începutul anului 2007.
În condițiile în care beneficiarul pensiei a decedat la data de 02.06.2007 nu se mai pune problema unei noi actualizări a pensiei de serviciu, întrucât dreptul acestuia la pensia de serviciu a încetat începând cu luna iulie 2007, astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004, republicată, astfel cum au fost modificate de OUG nr. 100/2007.
În aceste condiții, nici în perioada 01.04.2006-02.06.2007, sporul de vechime ori sporul de 30-40% pentru cercetarea infracțiunilor de corupție nu pot fi luate în considerare la actualizarea pensiei.
Este adevărat că o mare parte din magistrații în activitate au promovat acțiuni în justiție pentru repararea pagubelor ce li s-au cauzat prin acordarea discriminatorie a sporului de 30-40% pentru cercetarea infracțiunilor de corupție și a pagubei cauzate prin abrogarea doar pentru magistrați a sporului de vechime în muncă. Hotărârile de admitere a acestor acțiuni au însă efecte relative, ce nu se pot extinde și la alte persoane decât părțile în proces.
Reclamanții nu pot solicita ca aceste hotărâri să fie luate în considerare la recalcularea drepturilor de pensie ale autorului lor, întrucât, pe de o parte, acesta a calitatea de terț, iar pe de altă parte sumele primite de magistrații în activitate nu au fost cu titlu de spor, ci cu titlu de despăgubire pentru acoperirea unui prejudiciu cauzat printr-un fapt discriminatoriu ilicit.
Tribunalul a mai reținut că reclamanții în mod nejustificat nu fac trimitere decât la acele hotărâri prin care cele două sporuri s-au recunoscut doar pentru reclamanții în procesele respective, nu și pentru alți magistrații. Nu se prezintă acele cauze, în care, prin hotărâri irevocabile, s-au respins cererile unor magistrați în activitate de recunoaștere a sporului de 30-40% pentru cercetarea infracțiunilor de corupție și a sporului de vechime în muncă. Tocmai existența acestor soluții contradictorii au dus la promovarea recursurilor în interesul legii pentru interpretarea și aplicarea unitară a legii cu privire la acordarea sau nu a sporului de 30-40% pentru cercetarea infracțiunilor de corupție și a sporului de vechime în muncă.
Deciziile date în cele două recursuri în interesul legii nu constituie izvor de drept, care automat să ducă la plata de despăgubiri pentru magistrații în activitate, astfel că, în lipsa unei plății de bunăvoie, trebuie să se promoveze o acțiune în despăgubiri pentru obținerea unui titlu executoriu.
În aceste condiții, Tribunalul a considerat că în mod eronat se invocă practica judiciară în susținerea cererii de recalculare a drepturilor de pensie cu luarea în considerare a sporului de 30-40% pentru cercetarea infracțiunilor de corupție și a sporului de vechime în muncă. Câtă vreme aceste două sporuri nu s-au recunoscut de legiuitor nici pentru magistrații în activitate, nu se impune luarea lor în considerare la reactualizarea pensiei autorului reclamanților.
Față de toate considerentele mai sus expuse, Tribunalul a admis excepția de prescripție a dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile reclamanților anterioare datei de 16.10.2004 și drept consecință a respins aceste pretenții, ca prescrise. Totodată, a respins acțiunea cu privire la celelalte pretenții, ca neîntemeiată.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs recurentii-reclamanti prin mandatar înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr-.
În susținerea recursului s-a arătat că prin acțiunea din 16.10.2007 adresata Tribunalului București Secția a--a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții, și în calitate de moștenitori legali ai defunctului magistrat pensionar la decedat la 36.2007, au solicitat:
Obligarea Ministerului Public -Parchetul de pe lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă Curtea APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul București să stabilească și să comunice CNPAS și în vederea actualizării pensiei de serviciu a defunctului magistrat, venitul brut lunare al unui procuror în activitate incluzând indemnizația de încadrare brută lunară, sporul de vechime în muncă prevăzut de art. 33 din Legea nr. 50/1996, sporurile de 20% pentru vechime în funcția de procuror și de 15% pentru condiții deosebite de muncă prevăzute de art. 4 și art. 30 din OUG nr. 177/2002 precum și sporurile de 30% prevăzut de art. 11 din OUG nr. 177/2002 și sporul de 40% prevăzut de art. 28 din OUG nr. 43/2004 pentru cercetarea infracțiunilor de corupție.
În sprijinul acțiunii reclamanții au invocat Decizia obligatorie nr. XXXVI/07.05.2007 prin care ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a stabilit că sporul de vechime în muncă prevăzut de art.33 din Legea nr. 50/1996 se cuvine și magistraților, inclusiv magistraților pensionari și după intrarea în vigoare a OUG nr. 83/2000.
Reclamanții au depus la dosarul cauzei și decizia obligatorie nr. VI/15.01.2007 prin care C de Casație și Justiție a stabilit că sporurile de 30% prevăzut de art. 11 din OUG 177/2002 și 40% prevăzut de art. 28 din OUG nr. 43/2004 se cuvin tuturor magistraților inclusiv magistraților pensionari la actualizarea pensiei de serviciu.
S-au mai depus la dosarul cauzei și unele hotărâri judecătorești irevocabile prin care sporul de vechime în muncă a fost recunoscut și magistraților, iar sporurile de 30% și de 40% fost recunoscute de instanțele judecătorești tuturor magistraților prin care venitul brut lunar al acestora au fost majorat în raport cu care potrivit legii se actualizează și pensiile de serviciu ale magistraților pensionari.
Procedând la judecarea cauzei Tribunalul București Secția a--a Conflicte de Munca și Asigurări Sociale prin sentința civila nr. 4039/03.06.2008 a admis excepția de prescripție privind dreptul la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 16.10.2004, considerând că dreptul la acțiune s-a prescris conform art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958.
Referitor la celelalte pretenții de după 16.10.2004, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiata considerând că sporul de vechime în muncă prevăzut de art. 33 din Legea nr. 50/96 nu se poate acorda magistraților potrivit OUG nr. 83/2000 iar sporurile de 30% și 40% potrivit reglementarilor atunci în vigoare se cuveneau numai anumitor categorii de magistrații și că defunctul magistrat nu a beneficiat niciodată de aceste sporuri.
Hotărârea pronunțată în cauză este vădit nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond a interpretând greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia art. 304 pct. 8 din Codul d e procedura civilă. Referitor la prescripția dreptului la acțiune privind pretențiile anterioare datei de 16.10.2004 instanța de fond a reținut in esența că potrivit art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat termenul de 3 ani prevăzut de lege și că odată cu stingerea dreptului la acțiune privind dreptul principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Pentru a reține că dreptul la acțiune s-a prescris instanța de fond afirma în mod greșit că cererea reclamanților vizează pe de o parte recalcularea drepturilor de pensie, iar pe de altă parte plata sumelor cuvenite, fiind vorba de valorificarea unui drept de creanța constând într-o sumă de bani.
Prin această interpretare total greșita instanța de fond a convertit actul juridic dedus judecății care nu are caracter patrimonial în altceva diametral opus, dar nici acesta nu are caracter patrimonial și nu rezultă din acțiunea reclamanților și nici din probele la dosar.
Într-adevăr reclamanții au chemat în judecată MINISTERUL PUBLIC pentru a fi obligat la stabilirea venitului brut lunar al unui procuror în activitate care constituie o obligație de a face fără caracter patrimonial, și nu pentru recalcularea drepturilor de pensie care nu se găsește în cererea de chemare în judecată.
Operațiunea de recalculare are la baza adăugarea unei noi perioade de activitate la vechimea în muncă avută în vedere la data pensionarii ceea ce nu este cazul reclamanților care nu au solicitat recalcularea drepturilor de pensie așa cum greșit a afirmat instanța de fond.
Stabilirea venitului brut lunar al unui procuror în activitate constituie actul juridic principal dedus judecații care fiind o obligație de a face nu vizează nici o sumă de bani, cum fără temei afirmă instanța de fond.
Stabilirea venitului brut lunar al unui procuror în activitate a fost cerută de reclamanți în vederea actualizării pensiei de serviciu a defunctului magistrat adică pentru aducerea la zi a drepturilor de pensie care este tot o obligație de a face cu caracter accesoriu care urmează soarta actului juridic principal dedus judecații și nu intră sub incidența prescripției.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică și pentru că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii fiind lipsită de temei legal art. 304 pct. 9 din Codul d e procedura civilă.
Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 referitoare la prescripție în afara cadrului general al legii privind condițiile în care operează prescripția dreptului la acțiune pe care le-a încălcat.
Potrivit art. 7 din Decretul nr. 1671/958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, care în cazul de față a început să curgă după apariția deciziilor obligatorii nr. VI/15.01.2007 și XXXVI/07.05.2007 și respectiv după ce venitul brut lunar al magistraților în activitate a fost majorat prin redobândirea sporurilor aferente de vechime în muncă și respectiv a sporurilor de 30% și 40% prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Dreptul la acțiune în recunoașterea și redobândirea acestor sporuri pentru magistrații pensionari nici nu putea să se nască mai înainte de deciziile obligatorii ale ICCJ și respective mai înainte de redobândirea de către magistrații în activitate a sporurilor respective si mai înainte de majorarea venitului brut lunar în raport cu care se actualizează și pensiile de serviciu ale magistraților pensionari.
Referindu-se la celelalte pretenții ale reclamanților ulterioare datei de 16.10.2004 supuse prescripției instanța de fond a reținut că în perioada 16.10.2004-31.03.2006 salariul de bază sau venitul brut lunar al magistraților în activitate cuprinde pe lângă indemnizația de încadrare brută lunara, un spor de 20% pentru vechimea în funcția de procuror sau judecător și spor de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele vătămătoare sau periculoase, lăsând a se înțelege că reclamanții - moștenitori legali ai defunctului nu pot cere alte sporuri ceea ce constituie o limitare a drepturilor prevăzute de lege.
Atât înainte de pensionare cât și după pensionare defunctul magistrat pe lângă sporurile de 20% pentru vechimea în funcția de procuror sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă a beneficiat și de sporul de vechime în muncă precum și de alte sporuri salariale care nu fac obiectul dosarului de față.
Instanța de fond a mai reținut că sporul de vechime în muncă prevăzut de art. 33 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin OG nr. 83/2000 și că nici magistrații în activitate nu au mai beneficiat de acest spor în perioada 16.10.2004-31.03.2006 și că deci nu putea fi luat în considerare la actualizarea pensiei de serviciu.
Față de faptul că autorul reclamanților nu a beneficiat nici de sporul de 30% - 40% pentru cercetarea infracțiunilor de corupție anterior pensionarii, și că după 16.10.2006 Legea nr.303/2004 nu impunea actualizarea pensiei cu luarea în considerare a sporului de 30% - 40% pentru cercetarea infracțiunilor de corupție instanța a lăsat se înțelege că reclamanții nu pot beneficia de aceste sporuri.
Aceste considerente ale instanței de fond și concluziile care le degajă referitoare la sporurile de vechime în muncă și sporurile de 30%-40% sunt vădit subiective și contrare realității actuale pe care instanța de fond a ignorant-
Tribunalul nu a ținut seama de decizia nr. VI/15.01.2007 prin care ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a stabilit că sporurile de 30% și 40% acordate inițial în mod discriminatoriu numai anumitor categorii de magistrați pentru soluționarea cauzelor privind infracțiunile de corupție se cuvine tuturor magistraților inclusiv magistraților pensionari.
Instanța de fond nu a ținut seama nici de Decizia nr. XXXVI/07.05.2007 prin care Instanța Supremă a stabilit că sporul de vechime în muncă prevăzut de art. 33 din Legea nr. 50/96 se cuvine magistraților și după apariția OG nr. 83/2000.
Instanța de fond a afirmat că "Deciziile date în cele două recursuri în interesul legii nu constituie izvor de drept care să ducă automat la plata despăgubirilor pentru magistrați astfel că în lipsa unei plați de bunăvoie trebuie să se promoveze o acțiune în despăgubire pentru obținerea unui titlu executoriu.
Chiar daca în opinia Tribunalului, nu constituie izvor de drept, cele doua decizii ale ICCJ enunțate mai sus constituie un temei legal cu putere de lege pentru redobândirea sporurilor salariale la care recurentul a făcut referire obținute prin hotărâri judecătorești irevocabile, iar dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, conform art.239 al 3 teza 2 din Codul d e procedură civilă pe care Tribunalul l-a încălcat dând o sentință lipsită de temei legal.
Acțiunile în despăgubire au fost numeroase, prin care magistrații în activitate au dobândit toate sporurile salariate la care recurentul făcut referire și nu numai și prin acestea venitul brut lunar a fost majorat în raport de care se actualizează și pensia de serviciu a magistraților pensionari și respectiv drepturile cuvenite reclamanților în calitatea lor de moștenitori legali ai defunctului magistrat pensionar.
Tribunalul a afirmat că "în mod eronat se invocă de către reclamanți practica judiciară în susținerea cererii de recalculare a drepturilor de pensie cu luarea în considerare a sporurilor de 30% - 40% și a sporului de vechime în muncă. Câtă vreme aceste sporuri nu s-au recunoscut de legiuitor nici pentru magistrații în activitate afirmă fără temei instanța de fond nu se impune luarea în considerare la actualizarea pensiei autorului reclamanților
Este de observat că reclamanții nu au cerut recalcularea drepturilor de pensie care cum recurentul a arătat mai sus - se bazează pe adăugarea unei noi perioade de activitate la vechimea în muncă avută în vedere la data pensionarii ceea ce nu este cazul în speță.
Pe de alta parte prin Decizia nr. VI/15.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit că sporurile de 30%-40% au fost recunoscute tuturor magistraților iar prin Decizia nr. XVI/07.05.2007.
Instanța Supremă a stabilit că sporul de vechime în muncă prevăzut de art. 33 din Legea nr. 50/1996 se cuvine și magistraților și după apariția OG nr. 83/2000.
Pe lângă acestea instanță de fond nu a ținut seama că potrivit art. 41 din OUG nr. 27/2006 introdus prin Legea nr. 45/06.03.2007, sporul de vechime în muncă a fost reintrodus în salarizarea tuturor magistraților, la care avea dreptul și fostul magistrate pensionar până la 02.06.2007 când a decedat.
Instanța de fond a arătat că în aceste condiții nici perioada 01.04.2006-02.06.2007 sporul de vechime în muncă și sporurile de 30%-40% pentru cercetarea infracțiunilor de corupție nu pot fi luate în considerare la actualizarea pensiei de serviciu ceea ce nu corespunde realității.
Instanța de fond a recunoscut că Este adevărat că o mare parte din magistrații în activitate au promovat acțiune în justiție pentru repararea pagubelor li s-a cauzat prin acordarea discriminatorie a sporurilor de 30% -40% și a pagubelor cauzate prin abrogarea doar pentru magistrați a sporului de vechime în muncă și a conchis că hotărârile de admitere acestor acțiunii are efecte limitate la părțile în proces iar reclamanții nu pot solicita ca aceste hotărâri să fie luate în considerare la recalcularea drepturilor de pensie (corect actualizate) ale autorului lor întrucât au calitatea de terți iar cele primite de magistrați în activitate nu au fost cu titlu de sporuri ci cu titlu de despăgubiri pentru acoperirea unor prejudicii cauzate printr-un fapt discriminatoriu ilicit.
Această descoperire a instanței de fond nu are nici un suport întrucât reclamanții nu au cerut plata sumelor stabilite pe baza acestor hotărâri irevocabile ci le-au invocat ca dovezi certe ca venitul brut lunar al magistraților în activitate a fost majorat prin restabilirea acestor sporuri salariale în raport de care potrivit legii se actualizează și pensia de serviciu a magistraților pensionari în speță a defunctului magistrat pensionar, cuvenite reclamanților în calitatea lor de moștenitori legali.
Intimatul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
In sedinta publica de la 22.04.2009, Curtea din oficiu a pus în discuția părților tardivitatea declarării recursului.
Analizând actele dosarului cu prioritate, conform art.137 alin.1 pr.civ. prin prisma excepției tardivității formulării recursului invocată din oficiu de către instanță, Curtea reține următoarele:
Litigiul are ca obiect pretentii referitoare la drepturile de pensie cuvenite autorului recurentilor.
În temeiul art.158 din Legea nr.19/2000 raportat la art.301 Cod procedură civilă, termenul de recurs împotriva hotărârii tribunalului, este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Sentința atacată cu recursul de față a fost comunicată recurentilor la 14, respectiv 15.08.2008, așa cum rezultă din dovezile de primire de la filele 85-88 din dosarul de fond. Comunicarea s-a facut la domiciliile indicate de reclamanti in cererea de chemare in judecata.
Recursul a fost formulat la data de 3.10.2008, asa cum rezulta din rezolutia de inregistrare (fila 2 dosar recurs), peste termenul legal de 15 zile, calculat conform art.101 Cod procedură civilă, termen care incepe sa curga de la data comunicarii hotararii.
Curtea nu poate retine sustinerile reprezentantului conventional al recurentilor in sensul ca hotararea recurata nu a fost comunicata la domiciliul ales al mandatarului, deoarece pe parcursul dosarului de fond, recurentii personal sau prin mandatar nu au solicitat niciodata schimbarea de domiciliu in conditiile art. 98 Cod procedura civila, fapt care rezulta din actele dosarului de fond.
Astfel, in temeiul art. 98 Cod procedura civila, schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie,sub pedeapsa neluării ei în seamă,să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.
Reclamantii-recurenti nu au adus la cunostinta instantei schimbarea de domiciliu, in conditiile art.98 Cod procedura civila.
Sanctiunea neindeplinirii obligatiei procesuale in conditiile expres prevazute de lege in acest caz este, in temeiul art.98 Cod procedura civila, "neluarea în seamă" a domiciliului schimbat si, in consecinta, comunicarile efectuate la adresele indicate de parte pe parcursul procesului sunt valabile si de la data prevazuta in acestea curge termenul de recurs.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca tardiv declarat recursul formulat de către recurent, în temeiul art.301 și 303.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, recursul declarat de către recurenții-reclamanți, și prin mandatar împotriva sentinței civile nr.4639/03.06.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.35391/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL PUBLIC -PACHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, și CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./07.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy
