Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Sentința 27/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA NR.27/F-CM
Ședința publică din 14 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
Judecător:- ---
Asistent judiciar:
Asistent judiciar:
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în complet de divergență, în primă instanță, acțiunea formulată de reclamanții -, --, -, -, cu domiciliul ales la Consiliul Superior al Magistraturii, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Școala Națională de Grefieri, expert în domeniul discriminării fiind Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea, în complet de divergență, compus cu dl.judecător, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești solicită respingerea acțiunii ca prescrisă pentru perioada 1.01.2005-19.05.2005 și ca neîntemeiată, în rest.
Deliberând, în complet de divergență, se constată că părerile judecătorilor inițial investiți nu sunt contrarii, dispărând divergența, astfel că fondul cauzei va fi soluționat în continuare de către aceștia.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra cauzei civile de față;
Constată că, prin acțiunea adresată, la data de 26 mai 2008, Tribunalului Vâlcea, reclamanții -, --, -, - și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Școala Națională de Grefieri, expert în domeniul discriminării fiind Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții la plata diferențelor de salariu, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate prin adaos în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel:
- pentru perioada 1 ianuarie 2005-30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform nr.OG9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005-31 ianuarie2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006-31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform nr.OG3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006-31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform nr.OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 347,55 lei, conform nr.OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007-30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 354,5 lei, conform nr.OG10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007-31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 393,49 lei, conform nr.OG10/2007, precum și în continuare, potrivit OG10/2008.
S-a mai solicitat ca, la sumele cuvenite, să se acorde dobânda legală, calculată conform art.3 alin.3 din nr.OG9/21.01.2000 aprobată prin Legea nr.356/06.06.2003, suma rezultată, urmând să fie actualizată cu indicele de inflație, la data plății efective, cu obligarea pârâților de a efectua cuvenitele mențiuni, în cărțile de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii se arată că, potrivit art.2 din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, dispozițiile acestei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar. Art.3 din același act normativ prevede că funcția de demnitate publică este acea funcție publică ce se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate sau indirect, prin numire, potrivit legii. Legea nr.154/1998 se aplică și celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din nr.OG134/1999, începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr.154/1998. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar.
Art.11din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 stabilește că indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se calculează pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin legi, contravine spiritului de echilibru al puterilor statului.
Ordonanțele nr.27/2006 și 8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzut de Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și de Constituția României.
Sunt încălcate astfel și dispozițiile Codului muncii, precum și cele ale nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. privilegiile și discriminările în exercitarea drepturilor, art.1 alin. 2 din ordonanță se referă și la dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească pentru perioada respectivă sunt nr.OUG123/2003, nr.OG9/2005, nr.OG3/2006 și nr.OG10/2007. Chiar dacă unele dintre acestea au fost, între timp, abrogate total sau parțial, au avut în vedere valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite.
Ministerul Justiției, prin întâmpinare, invocă lipsa calității sale procesual-pasive, față de reclamanții procurori,invocând lipsa oricărui raport juridic, decurgând din salarizarea acestora.
Totodată, invocă prescrierea, parțială, a dreptului la acțiune, pentru perioada mai mare de trei ani ce face obiectul cererii, în cond.Decr.167/1958, dar și netemeinicia, pentru fondul dreptului solicitat, motivat de abrogarea, prin dispozițiile art.50 din nr.OUG177/2002 a normelor cuprinse în Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului din organele autorității judecătorești. Un argument pentru a se constata lipsa unei discriminări, l-ar constitui faptul că, persoanele beneficiare ale dispozițiile Legii nr.154/1998 beneficiază de o indemnizație fixă, ce nu se stabilește pe baza vreunei valori de referință sectorială, ca urmare a abrogării art.5 din această lege, prin disp.art.15 ale nr.OUG24/2000, după cum, aceste categorii nu beneficiază nici de alte premii și sporuri.
Totodată, se invocă lipsa oricărei discontinuități în procesul legislativ prin care s-a abrogat norma ce raporta permanent criteriul invocat de către reclamanți la cel aplicabil personalului celorlalte puteri ale statului,
Prin întâmpinarea sa, Parchetul de pe lângă.CJ. solicită respingerea acțiunii ca prescrisă, pentru perioada 1.01.2005-19.05.2005 iar pentru celelalte perioade, ca inadmisibilă.
A mai invocat excepția necompetenței materiale a instanței, având în vedere că, în conformitate cu art.27 alin.1 din nr.OG137/2000, persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, respectiv, Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Totodată, pornind de la această calificare a cererii, s-a solicitat se pune în vedere reclamanților plata taxelor de timbru, în condițiile legii nr.146/1997.
A fost chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, chemat, însă, în proces, de către reclamanți, ca pârât, cum s-a arătat, deja mai sus.
Prin cererea formulată de către Ministerul public, s-a solicitat numai ca acest chemat în garanție să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului acestui minister, în cazul admiterii acțiunii principale, fără a se cere instanței instituirea vreunei obligații în sarcina acestuia. În finalul acestei cereri, se arată că, scopul chemării în judecată a acestui minister nu îl constituie decât crearea opozabilității față de instituție, or, deja, aceasta este parte, reclamanții formulând și o cerere concretă împotriva sa.
Legat de inadmisibilitate, argumentele acestui pârât vizează, în realitate, netemeinicia pretenției deduse judecății, în sensul inexistenței vreunei discriminări de natură a atrage obligarea sa la plata despăgubirilor solicitate. În esența, aceste argumente, sunt fondate pe aceleași dispoziții invocate și de către Ministerul Justiției, așa cum au fost mai sus sintetizate, baza susținerilor formând-o lipsa unei intenții a legiuitorului în a crea o egalitate absolută între magistrații reclamanți și cei ce activează în funcțiile de Procuror general, Prim-Adjunct al Procurorului General și Procurorului General, numai aceștia exercitând funcții de demnitate publică.
O altă interpretare, ar aduce, atingere, în opinia pârâtului, competențelor exclusive ale puterii legislative, prin adăugarea la lege.
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, dar și netemeinicia acțiunii, arătând că reclamanții nu fac dovada exercitării, de către ei, a unor funcții de demnitate publică numite, așa cum o cer dispozițiile legii nr.154/1998, la art.28, lit.
La termenul din data de 30 iunie, în temeiul art.II al nr.OUG75/2008, cauza a fost scoasă de pe rolul Tribunalului și trimisă, spre competentă soluționare, în primă instanță, prezentei Curți de Apel.
În fața acesteia, prin completările la întâmpinările deja formulate, intitulate "Note de ședință", Ministerul public și Ministerul Justiției au invocat, ca o nouă apărare, excepția de inadmisibilitate a acțiunii în înlăturarea efectelor eventualei discriminări, ca urmare a declarării, de către Curtea Constituțională, a neconstituționalității dispozițiilor art.2 alin.1 și 11, precum și a art.27 din nr.OG137/2000.
Examinând, în prealabil, excepția întemeiată pe încălcarea competenței materiale a instanței se constată că această instanță este competentă a verifica dacă aplicarea reglementărilor în domeniul salarizării personalului din autoritățile și instituțiile publice, în executarea raporturilor juridice de muncă este conformă regulilor și principiilor de drept consacrate în materie de norme interne și internaționale.
Nici excepția lipsei calității procesual-pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor nu este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare, etc.
În baza acestor atribuții legate de execuția bugetară, Ministerul Economiei și Finanțelor dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort.
Cât despre poziția procesuală a Statului român, pe care acesta a fost chemat să-l reprezinte, nu s-au formulat excepții de către Minister.
Legat de raporturile pe care Ministerul Justiției le-ar avea cu unii sau alții dintre reclamanți, se va observa că, într-adevăr, numai unii dintre ei sunt numiți în funcții administrate de către acest pârât, însă, evident, cererea este formulată, de către fiecare dintre aceștia, împotriva persoanei ce dispune, la momentul fiecărei scadențe, plata drepturilor salariale. Astfel, se observă cu ușurință că unii dintre acești reclamanți sunt, la data promovării acțiunii, plătiți din bugetul pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, alții, din bugetul Ministerului Justiției sau al celui Public, la încetarea, însă, a delegării ce a determinat schimbarea locului în care activitatea se desfășoară, urmând a reveni la cel avut anterior. Judecata inclusiv cu ordonatorii bugetelor acestor posturi are ca efect apărarea, în condițiile art.110 Cod procedură civilă, a drepturilor ce pe viitor vor deveni scadente, în măsura continuării activității în raport de același ordonator de credite. Cererile, însă, vor fi privite din partea fiecăruia dintre reclamanți,în raport de pârâtul cu care au raportul de natura celor invocate în cauză.
În ceea ce privește admisibilitatea unei acțiuni în discriminare, rt.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, iar art.20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, iar acă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În dreptul intern, principiul nediscriminării este reglementat de dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care, pentru muncă egală sau de valoare egală, este interzisă orice discriminare, precum și de nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, care în art.1 alin.2 lit.e punctul(i) garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Art.2 alin.3 al aceluiași act normativ prevede că unt discriminatorii, potrivit acestei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În fine, conform art.27 alin.1 din aceeași ordonanță, persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului.
Prin deciziile Curții Constituționale nr.818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008, dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000, redate mai sus, au fost declarate neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Rezultă așadar că, aceste dispoziții legale fiind declarate neconstituționale, ele nu mai pot fi aplicate în speță, însă, așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, iar acă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.
Astfel, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede că toți oamenii au dreptul, fără nici o discriminare, la salariu egal pentru muncă egală. Este interzisă orice discriminare și prin art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Pactul privind drepturile economice, sociale și culturale (adoptate de Adunarea Generală a și ratificate de România în anul 1974), precum și prin art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (ratificată de România prin Legea nr.30/1994).
Aceste acte internaționale își găsesc aplicabilitatea în speță.
De altfel, n interpretarea dispozițiilor art.14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Fundamentale, în hotărârea dată în cazul Fredin c/, Hoffman c/, Scalambrino c/Italie, autres c/-, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoge și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Aceasta înseamnă că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane aflate în situații analoge sau comparabile beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu își găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Pe de altă parte, se reține că, în aplicarea art.119 din Tratatul d l Roma asupra Comunităților Europene care consacră principiul remunerării egale pentru muncă egală, în cauza Defrenne//1976 Curtea Europeană de Justiție a interpretat norma comunitară în sensul că interdicția discriminării în materia remunerării salariaților are caracter imperativ, se impune autorităților publice.
Instanța internațională a concluzionat că principiul remunerării egale din acest articol este susceptibil de a fi invocat în fața instanțelor naționale și că acestea au datoria de a asigura protecția drepturilor pe care această dispoziție le conferă justițiabililor, în special în cazul discriminărilor care își au originea în mod direct în dispoziții legislative sau convenții colective de muncă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că acțiunea este admisibilă.
Asupra fondului acțiunii:
Salarizarea magistraților a fost reglementată prin dispozițiile art.11din Legea nr.50/1996.
În baza art.2 din 154/1998, dispozițiile acestei legi se aplica persoanelor care ocupa funcții de demnitate publica si celor angajate pe baza de contract individual de munca in sectorul bugetar.
Prin art.28 al aceleiași legi, au fost exceptate, de la aplicarea acesteia, persoanele salarizate potrivit legii ne.92/1992.
personalului de specialitate juridică, prevăzut în Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu excepția funcțiilor de demnitate publică
Potrivit art.1/1 din Legea nr.50/1996 modificată, indemnizațiile pentru magistrați si salariile de baza pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referința sectoriala prevăzuta de lege pentru funcții de demnitate publica alese si numite din cadrul autorităților legislativa si executiva, valoarea corectata periodic in raport cu evoluția preturilor de consum in condițiile stabilite de prevederile legale. Cum se poate observa, legea specială se raportează la legea generală, în ceea ce privește acest criteriu de formare a veniturilor cuvenite.
În același timp, prin art.1(1) al nr.OUG134 din 17 septembrie 1999, privind unele măsuri referitoare la salarizarea magistraților și a celorlalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, ulterioară legii nr.154/1998, începând cu luna sept.1999, valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar.
Ordonanța a fost, fără modificări, aprobată prin Legea nr.714/3 decembrie 2001 în vigoare și în prezent.
Prin întâmpinarea sa, Ministerul Justiției invocă abrogarea disp.art.art.1/1 din Legea nr.50/1996, prin puterea art.50 din nr.OUG177/2002.
Fără a lua în discuție chestiunile legate de tehnica reglementării în materia legilor organice, avute, de altfel, în vedere, de către la pronunțarea deciziei sale nr. 21din 10 martie 2008, se ignoră faptul că, potrivit art.2 -(1) din aceeași ordonanță, indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, iar această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților în temeiul ordonanței de urgență.
Prin Legea nr.347 din 10 iulie 2003 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților publicată în Of.nr.525/22 iulie 2003 alineatul (1) al art.2 a fost modificat, în sensul că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr.1 ordonanței.
Nivelul acesteia era de 1.833.754 lei pentru 31.12.2002 adică chiar valoarea de referință aplicabilă funcțiilor de demnitate publică, actul normativ respectând dispozițiile art. art.1, alin.1 al nr.OG134/1999, în vigoare.
Pentru anii 2003 și 2004 indexările salariale au fost acordate la fel, atât magistraților, cât și celor ce ocupau funcții de demnitate publică alese sau numite(art.48 din nr.OUG177/2002 și nr.OUG191/2002 pentru anul 2003 respectiv OUG123/2003 pentru anul 2004).
Pentru a se ajunge la situația necorelării corectărilor acestei valori cu cea aplicabilă în cadrul autorităților legislativa si executivă, s-a introdus, în cuprinsul nr.OUG24/30 martie 2000, distincția inaplicabilității acesteia în privința personalului din organele autorității judecătorești, salarizat potrivit Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin dispozițiile art.13 lit.a).
Totodată, a fost adoptată lege separată, de stabilire a unor noi creșteri ale acestei valori, respectiv, nr.OUG23/2005, aprobată prin Legea nr.100/2005 și, apoi, tot astfel diferențiat, prin acte ale guvernului, inclusiv la nivelul anului 2008, când a fost formulată acțiunea de față.
Ceea ce este, însă, relevant, pentru soluționarea pricinii, o constituie scopul declarat al acestor indexări ale criteriului în funcție de care se formează veniturile salariale la nivelul bugetului de stat: potrivit art.1, alin.1 al nr.OG134/1999, acest scop este cel al echilibrării veniturilor realizate de angajații bugetari, în raport de evoluția prețurilor de consum.
Scopul declarat al acestei indexări este, potrivit art.1 alin.1 al nr.OG134/1989, al echilibrului veniturilor realizate de angajații bugetari în raport de evoluția prețurilor, de consum.
Or, prin actele sale, Guvernul României nu a făcut altceva decât să stabilească indicii cu care, această actualizare, în funcție de evoluția prețurilor de consum, avea a se face.
Ca atare, reglementarea referitoare la modul în care se constituie aceste venituri, respectiv faptul că ele suportă diferite sporuri menite să protejeze anumite drepturi ale personalului (securitate fizică, neuropsihică, obligația de confidențialitate etc.), unele dintre ele protejate inclusiv prin acte normative ale comunității internaționale (Directiva Consiliului 89/391 din 19 iunie 1989 cu privire la punerea în aplicare de măsuri vizând promovarea ameliorării securității și sănătății în muncă) sau la compensarea unor limitări legale ale unora dintre acestea, tind la diferențierea acestor categorii de personal, în funcții de conducere distincte în care ele activează.
, însă a valorii de referință sectorială în raport de evoluția prețurilor de consum, reprezintă o măsură de protecție socială împotriva unui fenomen economic care atinge deopotrivă pe toți beneficiarii veniturilor bugetare.
Or, a considera că anumite categorii nu ar necesita o egală protecție raportat la toate celelalte cărora ea le este oferită, fără a exista un temei pentru o asemenea distincție, constituie o flagrantă discriminare.
De aceea, măsura prin care puterea executivă a stabilit, ulterior anului 2005, valori distincte ale acestei măsuri de protecție a indexării valorii de referință sectorială numai în ceea ce privește categoria de titulari ai funcției publice a puterii jurisdicționale tinde a discrimina negativ pe reclamanți față de toți ceilalți cetățeni plătiți de la bugetul statului în aceleași condiții economice ale evoluției prețurilor.
Totodată, discriminatorie este și dispoziția potrivit căreia, la stabilirea drepturilor salariale ale magistraților ce nu activează în cadrul instanței supreme se are în vedere o valoare de referință sectorială distinctă de cea avută în vedere pentru aceștia, câtă vreme, atât magistrații ICCJ, cât și cei ai celorlalte instanțe din țară desfășoară aceeași muncă, respectiv activitatea judiciară, desfășurată în scopul înfăptuirii justiției și apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor potrivit art.1 din legea nr.33/2004 și art.1 din Legea nr.304/2004: puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiție și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.
Cum se poate observa, deopotrivă, magistrații, indiferent de nivelul la care ei activează, desfășoară aceeași muncă, în sensul importanței sale sociale, neexistând vreo justificare legitimă a stabili, în privința unora dintre aceștia, o valoare de bază sectorială distinctă, diferențierea făcându-se numai între instanțele cu competențe diferite, prin indicii diferiți.
Pe cale de consecință, constatându-se fondată acțiunea, urmează ca această să fie admisă și obligați pârâții, fiecare față de reclamanții cărora le datorează sume cu titlu de drepturi bănești pentru activitatea desfășurată, la plata diferențelor salariale rezultată din aplicarea acelorași indexări stabilite pentru întregul personal bugetar, aplicabile începând cu data de 26 mai 2005, așa cum au fost ele stabilite prin nr.OG9/2005, nr.OG3/2006, și nr.OG10/2007. Admiterea, însă va fi în parte, în sensul recunoașterii valorii de referință sectorială pentru stabilirea indemnizațiilor cuvenite reclamanților, potrivit cererii, însă numai începând din data de 26 mai 2005, constatând prescrisă cererea, pentru perioada 1 ianuarie 2005-25 mai 2005.
În vederea reparării integrale a prejudiciului creat prin comportamentul discriminatoriu al executivului, reclamanții au solicitat acordarea, pe de o parte, a indexărilor cu indicele de inflație, a sumelor datorate, de la data scadenței fiecăreia, dar și dobânda calculată potrivit dispozițiilor legale în materie.
În măsura în care se consideră că sumele au rămas în posesia pârâților, ele au suferit o devalorizare identică cu indicele de inflație.
Pe de altă parte, dacă ele ar fi fost conservate, de către reclamanți, prin constituirea unui depozit, ele ar fi produs, ca beneficiu, fructele civile, fără, însă, a mai suporta și creșterea numerică dată de devalorizarea monedei naționale.
Cele două operațiuni se suprapun, acoperind același proces al prejudicierii reclamanților, fără ca, însă, ele să se poată produce în mod concomitent.
Cum reclamanții nu au optat pentru unul din cele două moduri de actualizare a prejudiciului real, urmează ca instanța să aleagă pe cel mai vizibil, urmând a obliga numai la plata sumelor actualizate cu indicele de inflație, care tinde la acoperirea diferenței de putere de cumpărare a monedei naționale, deci a prejudiciului creat prin neplata, la timp, a acestor sume, respingând cererea de acordare, în același timp, și a dobânzilor legale, debite, eventual, de la data chemării în judecată, ca cea mai energică punere în întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții -, -, -, -, cu domiciliul ales la Consiliul Superior al Magistraturii, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B, Calea nr.141 B, sector 6, PARCHETUL de pe lângă cu sediul în B,--4, sector 5, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B,-, sector 4, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B,-, sector 3, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel București, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în B,--3, sector 3, ȘCOALA NAȚIONALĂ DE GREFIERI, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești cu sediul în Pitești,-, județul A Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea cu sediul în Râmnicu V,-, jud.V, expert în domeniul discriminării fiind CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B,--3, sect.1.
Obligă pe pârâți la plata, către reclamanți, a diferențelor de salarii rezultând din aplicarea ca bază a valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, actualizate la data plății efective, cu rata inflației, respingând cererea de acordare a dobânzii legale, pentru perioada 1 ianuarie 2005-1 aprilie 2008, așa cum s-au solicitat prin cererea de chemare în judecată, respectiv:
- pentru perioada 1 ianuarie 2005-31 ianuarie 2006, la valorile de referință sectorială calculate conform nr.OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006-31 decembrie 2006, la valorile de referință sectorială calculate conform nr.OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007-1 aprilie 2008, la valorile de referință sectorială calculate conform nr.OG10/2007, precum și în viitor, potrivit OG10/2008.
Obligă pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și pe acesta din urmă, în nume propriu, să asigure disponibilitățile bănești necesare plății.
Cu drept de recurs, în termen de 10 zile, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător,
. -,
Asistenți judiciari,
.,
Grefier,
,
Red./27.01.2009
GM/19 ex
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Corina Pincu Ifrim
