Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 299/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 299
Ședința publică de la 09 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Carmen Bancu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții:-, - ÎN ȘI ÎN CALITATE DE A DEFUNCTULUI, IA - ÎN CALITATE DE LEGALĂ A DEFUNCTULUI, A, G, IA, și împotriva sentinței civile nr. 113 din 30 01 2008 Tribunalului Iași, intimați fiind:- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTITIE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP I, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL IAȘI, chemat în garanție fiind MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect drepturi bănești - discriminare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că cererea de recurs a fost semnată de recurenta și nu a fost semnată de recurenții și.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr.7893/99/18.10.2007, reclamanții:, - ÎN ȘI ÎN CALITATE DE A DEFUNCTULUI, IA - ÎN CALITATE DE LEGALĂ A DEFUNCTULUI, A, G, IA, și au chemat în judecată pe pârâții: MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTITIE, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL IAȘI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând obligarea acestora să plătească fiecărui reclamant o indemnizație corespunzătoare coeficientului de multiplicare al Anexei nr.1 la.OUG nr.27/2006, respectiv cel al procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, începând cu data de 01.01.2005, până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești și pe viitor, actualizate la data plății efective; să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt procurori și sunt discriminați sub aspectul remunerației diferite a muncii față de procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, care beneficiază de o indemnizație superioară celei primite de judecători, în condițiile în care toate considerentele avute în vedere de legiuitor la stabilirea acestora, prevăzute în art. 2 din nr.OUG 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007, sunt valabile și în faza de judecată.
În drept, au mai fost invocate Constituția României, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nr.OG 137/2000, Codul muncii, precum și Decizia nr. 1/1994 a Curții Constituționale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii.
A susținut pârâtul că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000. În accepțiunea art. 1 alin. 2 și 3 din nr.OG 137/2000, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor. Despăgubirile și acțiunea în despăgubiri avute în vedere de nr.OG 137/2000 sunt în legătură cu fapte sau acte de discriminare, înțelese ca acțiuni sau inacțiuni ilicite, prin care se restrânge sau înlătură folosința ori exercitarea, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau drepturilor recunoscute de lege.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este o structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, ca atare, salarizarea procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul trebuie să fie identică cu cea a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori, nu a avut în vedere criteriul cauzelor instrumentate, ci criteriul gradului instanței sau parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art. 3 din nr.OUG 27/2006 și art. 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004. Ca atare, susținerile reclamanților, potrivit cărora art. 11 alin.1 din nr.OUG 27/2006 instituie o discriminare, sunt nefondate, deoarece acordarea coeficienților de multiplicare pentru procurorii este făcută în considerarea parchetului la care aceștia funcționează.
Din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței materiale în ceea ce privește cererea de efectuare a mențiunilor în carnetul de muncă.
Prin "precizările"depuse la dosar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că acordarea diferitelor drepturi salariale și sporuri aferente unui raport de muncă sau de serviciu constituie un atribut exclusiv al angajatorului, reclamanții nefiind salariații săi.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 16-20 din nr.OG 137/2000, nu poate fi chemat în calitate de pârât, ci doar în calitate de expert în domeniul discriminării.
În temeiul dispozițiilor art. 27 pct. 3 din nr.OG 17/2000, prin încheierea din 19.12.2007, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, iar prin încheierea din 16.01.2008, în temeiul dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin sentința civilă nr. 113 din 30.01.2008, TRIBUNALUL IAȘIa respins acțiunea formulată de reclamanții:, - ÎN ȘI ÎN CALITATE DE A DEFUNCTULUI, IA - ÎN CALITATE DE LEGALĂ A DEFUNCTULUI, A, G, IA, și în contradictoriu cu pârâții: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTITIE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP I, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL IAȘI și a declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt procurori la parchetele din raza Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și consideră că sunt discriminați în raport cu procurorii din cadrul, deoarece prestează aceeași muncă, dar au salarii inferioare.
Potrivit dispozițiilor art. 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege.
Art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 prevede că judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexă.
Potrivit Legii nr. 508/2004, se înființează ca o structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de dispozițiile imperative ale legii, s-a reținut că procurorii sunt salarizați în raport cu nivelul parchetului la care funcționează. Legea prevede care sunt atribuțiile și competența, considerent pentru care nu se poate reține că judecătorii din cadrul instanțelor prestează aceeași muncă, fiind discriminați din punct de vedere al salarizării, nefiind întrunite criteriile de discriminare conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000.
Totodată, în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 2 alin. 3 din nr.OG 137/2000. Astfel, procurorii din cadrul au o salarizare diferită motivat de faptul că funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acțiunea reclamanților fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, având în vedere dispozițiile art. 296 alin. 1 și 2 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile art. 298 alin. 3 Codul muncii, s-a constatat că excepția necompetenței materiale este întemeiată, iar în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. 3 Cod proc. civilă, s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Iași.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții:, - ÎN ȘI ÎN CALITATE DE A DEFUNCTULUI, IA - ÎN CALITATE DE LEGALĂ A DEFUNCTULUI, A, G, IA, și În motivarea recursului se susține, în primul rand, că în mod greșit instanța a respins acțiunea. Din verificarea sistemului de salarizare instituit prin nr.OUG 27/2006 se remarcă faptul că elementele de stabilire a salarizării nu au o existență și o aplicabilitate de sine stătătoare, ci sunt unitare, interdependente și se intercondiționează reciproc.
Astfel, criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor își pierde orice relevanță fără criteriul vechimii în magistratură, necesar pentru promovarea sau numirea într-o funcție judiciară la o instanță sau la un parchet de un anumit nivel. De asemenea, criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor nu are nici o relevanță pentru salarizarea funcționarilor publici de specialitate juridică, asimilați magistraților pe durata îndeplinirii funcției lor și salarizați în funcție de vechimea în magistratură.
Nici criteriul funcției deținute nu are o relevanță proprie, fiind posibilă o salarizare identică pentru funcții diferite, de unde rezultă că vechimea în magistratură reprezintă criteriul definitoriu în stabilirea salarizării personalului prevăzut de nr.OUG 27/2006, aflat în corelație cu celelalte două criterii.
Totuși, în cazul procurorilor din și a fost eliminată corelația dintre criteriile menționate, aceștia fiind salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție chiar dacă nu au vechimea minimă, de 8 ani, corespunzătoare acestui nivel. Ca urmare a acestui fapt, s-a instituit, sub aspectul criteriilor de salarizare, un dublu sistem, nerespectându-se criteriile de tratament egal în salarizare. Restul personalului este în imposibilitate de a beneficia de această salarizare majorată, neavând vechimea necesară pentru a accede la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în timp ce procurorilor din cadrul și li se recunoaște această salarizare majorată, deși nu li se solicită vechimea minimă pentru acest nivel.
În plus, nu toți procurorii din cadrul și funcționează efectiv în aparatul propriu al Prchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci doar în structuri teritoriale. și sunt persoane juridice distincte, iar apartenența procurorilor la aceste structuri este doar temporară, deci acești procurori nu dispun în mod real și definitiv de gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În realitate, salarizarea procurorilor din și are drept criteriu de bază domeniul specializat de activitate, respectiv urmărirea penală a faptelor de corupție și criminalitate organizată, și nu nivelul instanțelor sau parchetelor. Salarizarea procurorilor din cadrul și se face doar prin procedeul asimilării cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind discriminatorie asimilarea salarizării doar pentru procurorii din cadrul și, în detrimentul celorlalte persoane salarizate în baza nr.OUG 27/2006.
În acest sens, prin Decizia nr. VI/20007, instanța supremă a statuat că sunt discriminatorii criteriile de diferențiere de tratament salarial constând în apartenența la categoria celor implicați în soluționarea unor cauze de o anumită natură ori doar în includerea în anumite structuri pe scară ierarhică sau în anumite segmente restrânse de realizare a justiției.
În susținerea discriminării, recurenții au invocat prevederi din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această convenție, Carta socială europeană revizuită, Legea nr. 53/2003, Constituția României și nr.OG 137/2000.
Au mai arătat recurenții că obligația pârâților, de plată a drepturilor bănești, este o obligație solidară izvorâtă din prevederile legale și că se impune și actualizarea prejudiciului suferit ținând cont de prevederile art. 1082 cod civil și art. 161 alin. 4 Codul muncii.
Recurenții au depus copii de pe hotărâri judecătorești.
Intimatul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea poziției sale procesuale, intimatul susține, în esență, că acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 procurorilor și a avut în vedere nivelul instanțelor sau parchetelor unde funcționează, nu criteriul cauzelor instrumentate.
La termenul de judecată din data de 09.05.2008 s-a invocat excepția nulității recursului formulat de reclamanții și, excepție ce urmează să fie admisă, în temeiul disp.art.302 alin.1 și 133 Cod proc.civ. motivat de lipsa semnăturii acestora pe cererea de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, Curtea constată următoarele:
În prezent, salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției sunt reglementate prin nr.OUG 27/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007.
Așa cum a reținut și prima instanță, otrivit p. art. 3 alin. 1 din acest act normativ, udecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurata la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținuta și cu vechimea în magistratura prevăzută de <LLNK 12004 303 11 202 86 30>art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referința sectoriala și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanta de urgență.
Din examinarea anexei, parte integrantă din actul normativ, se constată că, la stabilirea coeficienților de multiplicare, se au în vedere două criterii: gradul instanței sau parchetului și funcția deținută. de multiplicare, pe baza căruia se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și procurorilor, scade de la președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, până la judecătorii, procurorii și auditorii de justiție cu 0-1 an vechime.
Potrivit art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. La lit. A din anexă, nr. crt. 6-13, sunt prevăzuți coeficienții de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară a procurorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de dispozițiile Legii nr. 508/2004, prima instanță a reținut că este o structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În același sens, sunt și dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din nr.OUG 43/2002, în forma în care este în vigoare în prezent, potrivit cărora Direcția Națională Anticorupție se înființează ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție. îsi exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României prin procurori specializați în combaterea corupției.
Din cele două acte normative, se desprinde concluzia că și sunt structuri distincte, cu personalitate juridică, care nu se confundă cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar procurorii care își desfășoară activitatea în cele două structuri nu sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. De altfel, dacă OT. și NA. ar fi fost incluse în Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorii care își desfășoară activitatea în cele două structuri ar fi fost salarizați potrivit nr. crt. 6-13 lit. A din anexa la.G nr. 27/2006, fără să fie necesară o prevedere legală specială în acest sens.
Or, așa cum s-a arătat, art. 11 alin. 1 din G nr. 27/2006 prevede în mod expres că procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. Prin urmare, la stabilirea indemnizațiilor lor brute lunare nu se are în vedere primul criteriu prevăzut în art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, cel al nivelului instanței sau parchetului. Aceasta cu atât mai mult cu cât, atât în cadrul, cât și în cadrul funcționează servicii teritoriale organizate, de regulă, în localitățile unde își au sediile parchetele de pe lângă tribunale și curți de apel, respectiv parchetele de pe lângă curțile de apel.
În realitate, ceea ce se are în vedere, la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale procurorilor care funcționează în aceste structuri distincte, este criteriul naturii cauzelor pe care aceștia le instrumentează. Atât, cât și sunt calificate, chiar prin lege, ca structuri specializate, prima în domeniul combaterii infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, iar a doua în domeniul combaterii corupției.
Acest criteriu nu este prevăzut de lege la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale judecătorilor și procurorilor. Mai mult, instanța supremă, prin Decizia în interesul legii nr. VI/2007, obligatorie pentru instanțe, a constatat că "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a tipului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial", iar "distincția care se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în senul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice".
De altfel, din preambulul nr.OUG 27/2006 rezultă că acest act normativ a fost adoptat tocmai pentru a se asigura o salarizare adecvată și nediscriminatorie a judecatorilor si procurorilor, prevăzută la cap. VI pct. 3.3 din Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, aprobată prin <LLNK 12005 232 20 301 0 33>Hotarârea Guvernului nr. 232/2005, măsură care avea ca termen de finalizare luna decembrie 2005. S-a luat in considerare faptul că atât judecatorii, cât și procurorii care nu au beneficiat de sporul de 40% pentru judecarea și urmarirea penala a infracțiunilor de corupție, criminalitate organizată și terrorism, au acționat n judecată Ministerul Justiției, iar efortul bugetar pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoresti prin care s-au admis cererile acestora este de circa 4 ori mai mare decât cel rezultat din aplicarea prezentei ordonanțe de urgență și s-a ținut seama de Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminarii nr. 185 din 22 iulie 2005, prin care s-a constatat existența unei discriminari directe între judecatorii si procurorii care beneficiază de sporul de 40% și cei care nu beneficiază de acest spor, recomandând Ministerului Justiției inițierea unor modificări în sensul eliminării acestei inegalități.
Or, această inegalitate a fost înlăturată doar aparent prin nr.OUG 27/2006. Este adevărat că art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002 și art. 24 alin. 4 din Legea nr. 508/2004, care prevedeau acordarea sporului de 40%, au fost abrogate prin G nr. 27/2006, însă, prin același act normativ s-a prevăzut, în art. 11 alin. 1, salarizarea diferențiată a procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie și a celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în raport cu ceilalți judecători și procurori. Indemnizația lor brută lunară este mai mare, dar nu prin acordarea unui spor de 30%, respectiv 40%, așa cum se întâmpla anterior, ci prin luarea în calcul a unor coeficienți mai mari, corespunzători nivelului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Se constată, așadar, în conformitate cu art. 2 alin. 3 din nr.OG 137/2000, că art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 este discriminatoriu, fiind o prevedere aparent neutră, dar care dezavantajează judecătorii și ceilalți procurori, față de procurorii din cadrul și A, pe baza criteriului naturii cauzelor soluționate, cu consecința restrângerii dreptului recunoscut de lege al egalității de tratament în domeniul salarizării, fără ca această prevedere să fie justificată obiectiv de un scop legitim.
Constatând existența discriminării indirecte, recurenții reclamanți, care fac parte din categoria magistraților excluși de la aplicarea prevederilor art. 11 din nr.OUG 137/2000, sunt îndreptățiți la acordarea despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, egale cu drepturile salariale de care au fost lipsiți prin neaplicarea coeficienților prevăzuți a lit. A din anexa la.OUG nr. 27/2006, nr. crt. 6-13, în raport cu funcțiile pe care le dețin. Drepturile salariale vor fi acordate începând cu data de la care au fost solicitate, până la înlăturarea stării de disciminare și vor fi actualizate cu indicele de inflație, pentru a se asigura o reparație echitabilă și integrală a prejudiciului suferit de recurenți.
Având în vedere data intrării în vigoare a nr.OUG 27/2006, urmează să se respingă cererea reclamanților privind plata despăgubirii pentru perioada 01.01.2005-31.03.2006.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere dispozițiile art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc civilă, se va admite recursul și se va modifica în parte sentința, în sensul că se va admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, - ÎN ȘI ÎN CALITATE DE A DEFUNCTULUI, IA - ÎN CALITATE DE LEGALĂ A DEFUNCTULUI, A, G, IA, și în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTITIE, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL IAȘI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTITIE, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL IAȘI vor fi obligați să plătească reclamanților o despăgubire egală cu diferența dintre drepturile salariale calculate potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, în raport cu funcțiile pe care le dețin și drepturile salariale încasate efectiv începând cu data de 01.04.2006 și pentru viitor, până la înlăturarea stării de discriminare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin încheierea din 16.01.2008, TRIBUNALUL IAȘIa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, care va fi obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamanților.
Se va respinge cererea reclamanților privind plata despăgubirii pentru perioada 01.01.2005-31.03.2006 și se vor menține dispozițiile referitoare la declinarea soluționării cererii privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pentru considerentele expuse anterior, se va constata nul recursul declarat de reclamanții și.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții:, - ÎN ȘI ÎN CALITATE DE A DEFUNCTULUI, IA - ÎN CALITATE DE LEGALĂ A DEFUNCTULUI, A, G, IA, și împotriva sentinței civile nr. 113 din 30. 01. 2008 pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții:, - ÎN ȘI ÎN CALITATE DE A DEFUNCTULUI, IA - ÎN CALITATE DE LEGALĂ A DEFUNCTULUI, A, G, IA, și în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTITIE, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL IAȘI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Obligă pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTITIE, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL IAȘI să plătească reclamanților o despăgubire egală cu diferența dintre drepturile salariale calculate potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, în raport cu funcțiile pe care le dețin și drepturile salariale încasate efectiv începând cu data de 01.04.2006 și pentru viitor, până la înlăturarea stării de discriminare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamanților.
Respinge cererea reclamanților privind plata despăgubirii pentru perioada 01.01.2005-31.03.2006.
Menține dispozițiile referitoare la declinarea cererii privitoare la declinarea soluționării cererii privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Constată nul recursul declarat de reclamanții și împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red./Tehnored.;
TRIBUNALUL IAȘI:-;
-.
30.VI.2008.-2 ex.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Carmen Bancu
