Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 308/2008. Curtea de Apel Brasov

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILĂ Nr. 308/

Ședința publică de la 09 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță

JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu

JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu

Grefier șef sectie -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta - SRL Sf.G, împotriva sentinței civile nr.103/7.02.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa recurentei pârâte - SRL Sf.G, a intimatului reclamant, precum și a intimatei pârâte - SRL Sf.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța admite în baza art 305 Cod procedură civilă proba cu înscrisul depus la dosar odată cu întâmpinarea de către intimatul reclamant, înscris comunicat recurentei pârâte.

Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.

Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele recursurilor, instanța rămâne în pronunțare.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Constată că prin sentința civilă nr. 103/7.02.2008 a Tribunalului Covasnaa fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor - și - -.

A fost admisă acțiunea astfel cum a fost formulată de reclamantul cu domiciliul în Sf. G,- în contradictoriu cu pârâtele - cu sediul în Sf. G,- și - -. cu sediul Sf. G,-, și pe cale de consecință:

Au fost obligate pârâtele să recunoască reclamantului grupa a II a doua de muncă și să elibereze adeverințe în acest sens, după cum urmează:

-pârâta - A pentru perioada 02.07.1975- 31.08.1977.

- pârâta - - pentru perioada 01.09.1977-01.03.1978.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Este incontestabilă continuitatea raporturilor de muncă ale reclamantului cu ambele pârâte, la care acesta a prestat muncă identică, fără nici o deosebire din punct de vedere calitativ.

Se mai reține că, în anul 1990 s-a înființat - - iar ulterior - -, chiar dacă între timp denumirea societăților a suportat schimbări prin reorganizarea acestora. Astfel, ambele pârâte au calitate procesuală pasivă față de pretențiile reclamantului pentru perioadele solicitate în acțiunea introductivă.

În ceea ce privește fondul cauzei, se constată că ne aflăm în fața unor transformări de societăți prin reorganizările efectuate în anul 1990 în urma hotărârilor guvernamentale prin care au fost desființate unele unități economice și înființate altele sub diferite denumiri și forme.

Potrivit prevederilor HG nr. 1353/27 12.1990 de pe fila 44, privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni în industria alimentară,activul și pasivul unităților de stat desființate se preiau de către societățile comerciale înființate Personalul care trece la societățile comerciale nou înființate se consideră transferat în interesul serviciului. Conformanexei nr. 1.4 la hotărârea susmenționată, în lista societăților comerciale care se înființează în industria de morărit și panificație, figurează și - - din Sf.

De asemenea, în Hotărârea nr. 1224 din 23 noiembrie 1990 privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni în industrie, publicat în MO nr. 13 bis din 21 ianuarie 1991, figurează la poziția 118 și ca societate pe acțiuni cu sediul în.

Această hotărâre la art.6 statuează că,( prin Decretului nr.220 din 14 iulie 1977, abrogat de anexa nr.1 din Lege 7/1998 (fila 55) privind trecerea unităților cu activitate de producție industrială din subordinea consiliilor populare, județene și al municipiului B în subordinea unor întreprinderi, centrale industriale și unități asimilate acestora, de sub îndrumarea și controlul unor ministere și altor organe centrale de stat), pe data înființării societăților pe acțiuni unitățile comerciale din anexa 1 se desființează, printre care se numără și - - (95).

În continuare la același articol este statornicit că, activul și pasivul unităților de stat care se desființează se preia de noile entități economice înființate iar personalul se consideră transferat în interesul serviciului, beneficiind timp de trei ani de toate drepturile avute.

Aceste împrejurări coroborate cu declarațiile martorilor și, din care reiese că au fost colegi de muncă cu reclamantul în perioada menționată, desfășurând aceeași activitate de încărcare-descărcare a produselor de panificație și de făină, și alte produse finite, lucrând și câte 16 ore pe zi în funcție de cât aveau de descărcat la societatea pârâtă - iar aceeași activitate de încărcare-descărcarea apei minerale au desfășurat-o și la societatea, conduc spre concluzia că, deși numele angajatorilor a suportat modificări, activitatea desfășurată de reclamant ca încărcător descărcător a fost neîntreruptă, fiind prestată de cele mai multe ori în condiții dificile cu depășirea timpului normal de lucru de 8 ore.

Actul normativ pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea este Ordinul 50/ 5 martie 1990, care în anexa II. privind grupa a II-a de muncă și lista locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale stabilite conform art. 2 din Decretul - lege nr. 68/1990 la art. 181 prevede că se încadrează în grupa a II-a de muncă - muncitorii care manipulează în vrac cereale semințe, produse finite și subproduse de morărit, depozite și magazii, scuturarea sacilor, însăcuirea produselor finite (făină, tărâțe), manipularea și stivuirea sacilor în depozite și mijloace de transport.

Art. 7 al ordinului susmenționat prevede că încadrarea în gupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50 %, iar pentru grupa II, cel puțin 70 % din programul de lucru.

Situația reclamantului se încadrează în cele prevăzute la acest articol, întrucât prestarea muncii în condiții grele de muncă, peste programul normal de lucru a fost confirmată de către cei doi martori audiați în cauză.

Întrucât reclamantul a lucrat pe întreaga perioadă solicitată în acțiune ca muncitor necalificat, respectiv încărcător - descărcător, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, instanța raportat și la proba testimonială administrată în cauză apreciază că prin asimilare și perioada lucrată la în actuala denumire, trebuie considerată ca fiind încadrată în grupa a II-a de muncă, datorită condițiilor grele, epuizante în care acesta și-a desfășurat activitatea, sens în care va admite acțiunea și față de această pârâtă, potrivit dispozitivului sentinței.

Faptul că foștii angajatori nu au întocmit acte cu privire la o anumită evidență a salariaților, și a condițiilor grele în care aceștia și-au desfășurat activitatea, nu poate fi imputată reclamantului, deoarece nu angajatului îi incumbă această obligație și prin urmare, existența raporturilor de muncă, a condițiilor de lucru, a timpului lucrat efectiv se pot dovedi prin orice mijloc de probă.

În aceste condiții argumentele pârâților cu privire la faptul că nu se mai regăsesc actele și arhivele angajatorilor din anii 1975-1978 nu sunt în măsură să diminueze drepturile reclamantului cu atât mai mult cât preluarea personalului a implicat și preluarea actelor personale ale acestora, locul și felul muncii nu au fost modificate.

Pentru aceste considerente având în vedere și prevederile art.2 din Decretul - Lege nr. 68 din 8 februarie 1990, conform căruia personalul de la locurile de muncă și activitățile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea erau prevăzute să fie încadrate în grupele I sau II de muncă beneficiază de acest drept pe întreaga perioadă cât au lucrat la locurile de muncă și activitățile respective instanța va admite cererea reclamantului și va dispune potrivit dispozitivului.

Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenta - - criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit prima instanță a obligat recurenta la eliberarea adeverinței solicitate, pentru că nu a preluat nici o arhivă de la, iar din informațiile deținute, această arhivă este posibil să fie la actuala IMASA sau la Arhivele Naționale. Prin urmare, recurenta nu poate emite nici o adeverință pentru care nu are nici o probă. Se mai arată că nu este vorba de nici o rea credință din partea recurentei, ci pur și simplu de faptul că nu deține fizic, acea arhivă și ca atare nu are în ce bază să emită un asemenea înscris.

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este neîntemeiat și în consecință va fi respins în baza disp. art. 312 c pentru următoarele considerente:

Din date menționate în carnetul de muncă depus de reclamant, filele 21-22 din dosarul de fond rezultă că pentru perioada solicitată, reclamantul și-a desfășurat activitatea ca încărcător descărcător în cadrul Fabricii de ape minerale Sf. Această unitate a fost reorganizată de mai multe ori, transformându-se în final, în - -, pârâta din prezenta cauză.

Astfel, având în vedere că în perioada solicitată, reclamantul a desfășurat efectiv, activitatea în cadrul actualei - -, fostă "Ape minerale" Sf.G și apoi, acesteia îi revine obligația de a încadra locul de muncă al reclamantului ca făcând parte din grupă de muncă, așa cum prevedeau dispozițiile Ordinului 50 /1990 emis de ministerul muncii. Reorganizarea unei societăți comerciale presupune preluarea activului și pasivului unității reorganizate, iar faptul că lipsește arhiva, pentru că nu a fost preluată la momentul respectiv, nu înseamnă că foștii angajați nu își mai pot valorifica drepturile lor. Lipsa de diligență a angajatorului nu trebuie să se răsfrângă negativ asupra salariaților sau foștilor salariați, pentru că aceștia nu au nici un fel de culpă.

Prin urmare, prima instanță în mod corect a admis acțiunea reclamatului și în consecință criticile din recurs sunt nefondate urmând să fie respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta - - împotriva sentinței civile nr. 103/7.02.2008 a Tribunalului Covasna.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi 09 Aprilie 2008

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier șef sectie,

-

Red NG 21.04.2008

Dact AG 22.04.2008/ 2ex

Jud fond /

Președinte:Cristina Ștefăniță
Judecători:Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 308/2008. Curtea de Apel Brasov