Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3180/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1003/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3180R
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.464 din data de 17.12.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata,având ca obiect drepturi bănești spor de 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 29.04.2009, de către intimata, întâmpinare în trei exemplare. De asemenea, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs, cât și prin conținutul întâmpinării s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.464 din data de 17.12.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost dmisă, în parte, cererea formulată de reclamanta, cu în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata către reclamantă a sumei reprezentând spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul brut lunar, începând cu data de 16 aprilie 2008 la zi și în continuare, sumă la care se va aplica dobândă legală de la data chemării în judecată, respectiv 16.05.2008 la data plății, a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor (Ministerul Finanțelor Publice) și a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor (Ministerul Finanțelor Publice) să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate prin prezenta acțiune.
Prin aceeași sentință, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de actualizare a sumelor acordate prin prezenta acțiune cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, otrivit p. art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar potrivit art.58 din același act normativ "Drepturile prevăzute în prezenta lege pentru magistrați se acordă și personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, potrivit prevederilor Legii nr.92/1992, republicată, cu modificările ulterioare."
Prin art.1 pct.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art.47 se abrogă. Ordonanța Guvernului nr.83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art.1 lit.q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese deci că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin.3, cu referire la art.73 alin. (1) din Constituția României.
Tot în acest sens este de observat că Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, prevedea în art. 81: magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de suporturi pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art.I pct.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, contravine art. 81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică.
În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în recursului în interesul legii prin decizia nr.XXI/2008.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursul pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice, solicitand sa se dispuna modificarea sentinței recurate.
În motivarea recursului, invocand in drept dispozițiile art.304 pct.9 și 3041.pr.civ. recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicita sa se dispuna modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind aplicarea dobânzii legale la drepturile salariate reprezentând sporul de risc si suprasolicitare neuropsihică si plata pe viitor a acestora.
Arata recurentul ca ață de practica neunitară a instanțelor judecătorești în materia litigiilor având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - în temeiul art.329 alin.l din Codul d e procedură civilă - a formulat recurs în interesul legii pentru a se asizura interpretarea si aplicarea unitară a legii asupra tuturor cauzelor având acest obiect.
Efectele aplicării dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă încetează după data de 3 februarie 2007.
Așadar, pentru perioadele de timp ulterioare acestei date, așa cum este cazul în speță, acțiunea reclamantei nu este fondată.
Motivele invocate de reclamanta intimata sunt corecte, dar numai pentru perioada 1 octombrie 2000 - 3 februarie 2007, această dată fiind momentul intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, act normativ care prin art. 30 abrogă în mod explicit întreaga Lege nr. 50/1996, deci și art. 47.
În condițiile în care Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin Ordonanța Guvernului nr. 8/2007, aprobată prin Legea nr. 247/2007, toate dispozițiile acestui act normativ și-au încetat aplicabilitatea, fiind înlocuite de prevederile cuprinse în actul normativ de abrogare. Nu se poate susține că art. 47 este singurul care își mai găsește aplicarea, în condițiile în care chiar legea din care face parte a fost abrogată în totalitate.
Totodată, și din Decizia nr. 21/ 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție se poate desprinde aceeași concluzie, aceasta deoarece instanța tratează doar problema eventualei abrogări a art. 47 de către Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 fără a se face referiri ta prevederile nr.OG 8/2007.
Mai arata recurentul ca instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și în continuare a drepturilor salariale solicitate, adăugând la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate, deoarece numai legiuitorul - deci puterea legislativă - poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Acordarea acestor drepturi salariale reprezintă o ingerință gravă a instanței judecătorești în atribuțiile puterii legiuitoare și executive și, în consecință, o încălcare a dispozițiilor constituționale privind separația între puterile statului.
Precizeaza recurentul ca instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, cu aplicarea dobânzii legale, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială. Angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
În conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 din Codul d e procedură civilă, recurentul solicita judecarea cauzei în lipsă.
În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9.pr.civ. recurentul Ministerul Finanțelor Publice a arătat că otărârea primei instanțe nu este motivata si este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motive prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 din Codul d e procedura civila.
Pentru a admite cererea de chemare in garanție in contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice si a-l obliga la alocarea sumelor necesare plații drepturilor reclamanților, instanța de fond a reținut faptul ca "gestionează bugetul de stat", având in vedere dispozițiile art. 4 din Legea finanțelor publice nr. 500/2002, in conformitate cu care angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat Ministerului Justiției se face in limita creditelor aprobate.
Invoca recurentul excepția inadmisibilitatii cererii de chemare in garanție formulata de către MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE fata de dispozițiile art. 60 alin. 1 din Codul d e procedura civila, in conformitate cu care, partea poate sa cheme in garanție o alta persoana impotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul in care ar cădea in pretenții cu o cerere in garanție sau in despăgubire.
In speța, este evidenta inexistenta identității dintre ceea ce a solicitat reclamantul paraților, si ceea ce solicita paratul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE de la Ministerul Finanțelor Publice, in calitate de chemat in garanție.
Mai mult, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE nu face dovada existentei faptului ca MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ar avea o obligație de garanție sau de despăgubire, in ipoteza in care ar pierde procesul.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice in temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se incadreaza obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Mai invoca recurentul si excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, intrucat nu exista identitate intre persoana chematului in garanție si persoana celui împotriva căruia s-a îndreptat intimatul-parat. MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE are calitatea de ordonator principal de credite, iar in conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierahic inferioare.
Prin întâmpinare intimata, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenți, cât și din oficiu, conform art.304/1 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Intimata reclamanta are calitatea de grefier in cadrul Sectiei de resurse umane si documentare din Parchetul de pe Inalta C de Casatie si Justitie, cf. adeverintei existente la fila 17 din dosarul nr- al Tribunalului B.
Cat priveste motivul calitatea procesuala pasiva a paratului Ministerul Finantelor Publice, Curtea retine ca fata de atributiile ce revin acestei institutii, aceasta nu are legitimare procesuala pasiva, exceptia invocata fiind intemeiata. Pretentiile reclamantei intimate decurg din raporturi juridice de dreptul muncii astfel incat nu pot fi indreptate decat impotriva angajatorilor. Potrivit art. 282 Codul muncii, pot fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice -, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
c) sindicatele și patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.
Or, Ministerul Finantelor Publice nu se incadreaza in vreuna din aceste categorii si nu exista nici o alta dispozitie legala speciala care sa ii confere aceasta calitate. Pe cale de consecinta, nu se justifica obligarea acestei institutii la plata drepturilor banesti pretinse de intimata reclamanta.
caltiatea procesuala pasiva a Ministerului Finantelor Publice, prima instanta a facut o aplicare gresita a legii, fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct 9 Cpc.
In legatura cu temeincia pretentiilor intimatei reclamante, Curtea retine ca motivele de recurs invocate de recurentul Ministerul Public sunt fondate. Astfel, la data de 03.02.2007 a intrat in vigoare Ordonanta Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, fiind abrogata in mod expres legea nr. 50/1996.
Acest act normativ nu reglementeaza pentru categoria de personal la care se refera acordarea unui spor pentru risc si suprasolicitare neuropsihica.
In cadrul recursul in interesul legii solutionat de Inalta C de Casatie si Justitie, aceasta a statuat ca judecatorii, procurorii, magistratii-asistentii, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza lunar, si dupa intrarea in vigoare a OG nr. 83/2000.
Pronuntarea unui recurs in interesul legii nu impiedica adoptarea ulterioara a altor acte normative prin care sa se modifice sau chiar sa se abroge un text de lege supus interpretarii pe aceasta cale, legiuitorul nefiind limitat in exercitarea atributiilor sale.
Totodata, efectele intepretarii date de instanta suprema in momentul solutionarii recursului in interesul legii nu se produc decat in privinta dispozitiilor legale in legatura cu care exista practica neunitara si care sunt supuse interpretarii.
Or, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie a privit numai interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în raport cu prevederile art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, eferitor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, si numai aceste prevederi legale au fost analizate de instanta suprema.
In raport de acestea, prima instanta a facut o aplicarea gresita a dispozitiilor legale aplicabile, limitandu-se sa analizeze doar prevederile Legii nr. 50/1996, fara a verifica si incidenta dispozitiilor legale in vigoare.
Intrucat pretentiile intimatei reclamante vizeaza o perioada posterioara intrarii vigoare a OG nr. 8/2007, fata de cele expuse mai sus, acestea apar ca neintemeiata.
Avand character accesoriu, sunt neintemeiate si capetele de cerere vizand plata pentru viitor a drepturilor banesti, actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflatie si calcularea dobanzii legale.
In legatura cu cererea de chemare in garantie formulata de paratul Ministerul Public - Parchetul de pe Inalta C de Casatie si Justitie in contradictoriu cu Ministerul Finantelor Publice, Curtea retine ca aceata este inadmisibila. Astfel, potrivit art. 60 Cpc. partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Or, intre cele doua institutii nu exista un raport juridic ce ar putea sa fundamenteze regresul Ministerului Public - Parchetul de pe Inalta C de Casatie si Justitie impotriva Ministerului Finantelor Publice in vederea despagubirii si restituirii sumelor eventual achitate reclamantei. Ministerul Public - Parchetul de pe Inalta C de Casatie si Justitie este ordonator de credite si, potrivit art. 4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, "ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii".
Pentru aceste considerente, ăzând dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursurile, va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, va respinge acțiunea formulată împotriva celorlalți pârâți, ca neîntemeiată, și va respinge cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Ministerului Finanțelor Publice, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.464 din data de 17.12.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Modifică, în tot, sentința atacată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea formulată împotriva celorlalți pârâți, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Ministerului Finanțelor Publice, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
16.06.2009
Jud. fond:;
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Daniela Georgeta Enache
