Pretentii civile. Speta. Decizia 3181/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1176/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3181R
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenți, -, C, -, împotriva sentinței civile nr.222 din data de 04.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: TRIBUNALUL TELEORMAN, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,având ca obiect "drepturi bănești spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 23.03.2009, de către intimatul Ministerul Justiției și Libertăților, întâmpinare în dublu exemplar. La data de 08.05.2009, recurenta a depus înscrisuri pentru a fi avute în vedere la soluționarea cauzei. De asemenea, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 22.05.2008 pe rolul Tribunalul - T-Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal sub nr-, reclamanții, C, și au chemat în judecată pârâții TRIBUNALUL TELEORMAN, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finantelor, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, începând 01.10.2000 și până la 01.09.2004, actualizat cu indicele de devalorizare monetară, dar și la plata dobânzii legale aferentă acestui spor, de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective; obligarea pârâților la efectuarea mențiunii corespunzătoare în carnetele de muncă; obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
Prin încheierea nr.2315/23.06.2008, TRIBUNALUL TELEORMANa dispus înaintarea de îndată a cauzei spre soluționare instanței ierarhic superioare, în conformitate cu art.l al.1 din OUG nr.75/2008, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a -a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 15.07.2008, sub același număr.
Prin sentința civilă nr.222/4.11.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea formulată de reclamanții, C, și în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL TELEORMAN, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finantelor, ca efect al prescripției.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanții, în calitate de personal auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Teleorman, au beneficiat un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în baza art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Sporul în discuție a fost abrogat începând cu 01.10.2000, în baza art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
În cauza de față, reclamanții susțin că au dreptul la acest spor pentru perioada cuprinsă între data abrogării, 01.10.2000 și respectiv 01.09.2004.
Instanta de fond consideră că aceste pretenții constând în drepturi bănești pretinse de personalul din organele autorității judecătorești sunt formulate în justiție cu nerespectarea termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.1, art.3 din Decretul nr.167/1958 raportat la art.283 alin. 1 lit.c din Codul muncii. Cum sporul pretins trebuia acordat lunar, reprezintă așadar o prestație periodică pentru care sunt aplicabile dispozițiile art.12 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune pentru fiecare din aceste prestații lunare stingându-se printr-o prescripție deosebită.
Or, la data de 21.05.2008 pentru fiecare prestație periodică din interiorul termenului solicitat de reclamanți se împlinise termenul de prescripție generală de 3 ani.
Vor fi înlăturate de C considerațiile reclamanților asupra naturii juridice a drepturilor solicitate, respectiv considerațiile asupra unui drept afectat de condiție, condiția fiind recunoașterea aplicabilității dreptului prin recursul în interesul legii pronunțat la 10.03.2008, aceste considerații neavând temei legal.
Din contră, este de observat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine personalului din organele autorității judecătorești ca fiind un drept rezultat dintr-o interpretare obligatorie a dispozițiilor legale, printr-o decizie în interesul legii a instanței supreme. Așadar, acest drept a subzistat și anterior, în toată perioada de la data abrogării sale prin OG nr.83/2000 și putea fi valorificat în instanță în interiorul termenului general de prescripție, fără a exista vreo cauză de întrerupere sau suspendare a termenului.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat recurs recurenții-reclamanți solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată, invocând următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Prin Decizia nr. 21/10.03.2008, ÎCCJ a constatat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 354/2001.
De la data intrării în vigoare a OG nr.83/2000 nu au mai beneficiat de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, executarea acestui drept fiind suspendată.
Dreptul la sporul de 50 % a devenit astfel unul condiționat de declararea ca neconstituțional a art. I pct.42 din OG nr. 83/2000 sau ca inaplicabilă a abrogării, fapt ceea ce s-a și întâmplat prin. 21/2008 ICCJ. Realizarea condiției era una nesigură atât în ceea ce privește modalitatea de realizare, cât și în ceea ce privește momentul.
Potrivit art. 329 alin. 3 pr.civ. dezlegarea dată problemelor de drept din recursurile în interesul legii este obligatorie.
Precizeaza recurentii că nu au cerut anterior acordarea acestui spor pe perioada solicitată în prezenta acțiune, nepronunțându-se astfel nici o hotărâre a cărei autoritate să poată fi invocată.
Apreciaza că sunt îndeplinite dispozițiile art. 1004 și art. 1005 civ. referitoare la condiție, ca modalitate a actului juridic civil, texte de lege potrivit cărora: "Obligația este condițională când perfectarea ei depinde de un eveniment viitor și necert." - art. 1004 civ. și "Condiția cazuală este aceea ce depinde de hazard și care nu este nici in puterea creditorului, nici într-aceea a debitorului" art. 1005 civ.
În speță, este vorba despre obligația pârâților de a le achita sporul de 50%, iar evenimentul de a cărui existență depinde a fost soluția dată în recursul în interesul legii, ÎCCJ putând să dispună și în sensul că după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 nu mai aveau dreptul la acest spor.
Până la data de 10.03.2008 dreptul lor nu era unul actual, soluțiile ce urmau a fi date în acțiunile formulate injustiție fiind incerte, atâta vreme cât norma care le conferea acest drept fusese abrogată și nici o instanță nu constatase nelegalitatea abrogării.
Cum condiția suspensivă s-a realizat la 10.03.2008 (efectele producându-se retroactiv potrivit art. 1015 civ) si cum prescripția extinctivă începe să curgă numai de la data împlinirii condiției, apreciaza că prezenta cerere nu este prescrisă.
Arată că prin Strategia de Reformă a Sistemului Judiciar pe perioada 2005 - 2007 s-a propus înlăturarea discriminării. Capitolul VI, pct. 3, referindu-se la asigurarea salarizării adecvate si nediscriminatorii a magistraților si personalului auxiliar. Se constatată așadar o recunoaștere explicită a discriminării existente la momentul publicării Strategiei - 1.04.2005 prin nr.HG 232/2005 - recunoaștere care are repercusiuni asupra termenului de prescripție a dreptului material la acțiune. Această recunoaștere trebuie interpretata ca fiind una dintre cele la care se referă art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 si care are drept efect ștergerea prescripției scurse și începutul unui termen de prescripție de 3 ani.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins ca atare.
Prima instanta a apreciat in mod corect ca s-a implinit termenul de prescriptie al dreptului material la actiune, in ceea ce priveste pretentiile aferente perioadei 01.10.2000-01.09.2004.
Cererea de chemare in judecata a fost introdusa la data de 20.05.2008, cu depasirea termenului general de prescriptie de 3 ani, prevazut de art. 3 alin. 1 si art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Nu vor fi retinute sustinerile recurentilor, in sensul ca dreptul lor este afectat de conditie, care s-ar fi implinit la momentul pronuntarii deciziei in interesul legii de catre Inalta C de Casatie si Justitie, intrucat aceasta decizie nu constituie un eveniment viitor si incert, in sensul art.1004 civ. ci are rolul de unificare a practicii judiciare. Recurentii ar fi putut introduce actiunea si anterior solutionarii de catre ICCJ a recursului in interesul legii.
De asemenea, vor fi inlaturate sustinerile recurentilor, conform carora prin Strategia de Reformă a Sistemului Judiciar pe perioada 2005 - 2007 a fost recunoscuta discriminarea existenta in salarizarea personalului din justitie, recunoastere care trebuie interpretata ca fiind una dintre cele la care se referă art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958
In primul rand, litigiul de fata nu are ca temei de drept existenta vreunei discriminari intre salariatii personalului din justitie, ci decizia pronuntata de ICCJ in interesul legii, prin care a statuat ca sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica prevazut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu ar fi fost abrogat prin OG nr. 83/2000.
In al doilea rand, in cuprinsul HG nr. 232/2005 privind Strategia de Reformă a Sistemului Judiciar pe perioada 2005 - 2007 nu exista nicio recunoastere a dreptului recurentilor de a beneficia de acest spor, astfel ca nu sunt incidente dispozitiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958, referitoare la intreruperea termenului de prescriptie.
In consecinta, fata de considerentele expuse, in temeiul art. 312 proc.civ. Curtea ca respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți, -, C, și împotriva sentinței civile nr.222/4.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți TRIBUNALUL TELEORMAN, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI și FINANTELOR.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./11.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Daniela Georgeta Enache
