Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 340/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 340
Ședința publică din 4 martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR: DR. - -
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții - recurenți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr.1419/11.12.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, R, (), și pârâții intimați Curtea de Apel Timișoara și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor așa cum prevede art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată procesul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CU RTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamanții, R, (), au solicitat, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, plata sporului de fidelitate începând cu octombrie 2004 și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii până la data executării hotărârii.
Motivându-și acțiunea, reclamantele au arătat că fac parte din personalul auxiliar și conex din cadrul Tribunalului Arad, iar prin nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar al instanțelor și parchetelor, personalul auxiliar beneficiază de un spor de fidelitate începând de la 5 ani vechime în instituție, fiind discriminați în raport cu magistrații cărora li se acordă sporul de fidelitate începând cu 3 ani vechime în instituție, conform nr.OG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Situația prezentată contravine prevederilor art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind interzicerea discriminării, dar și dispozițiilor art.16 din Constituția României, considerând vg întemeiate pretențiile lor, în conformitate cu prevederile art.21 alin.1 din nr.OG137/2000, modificată și completată prin Legea nr.324/2004.
În cauză, s-au formulat întâmpinări de pârâții Ministerul Justiției, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerului Economiei și Finanțelor.
Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG137/2000.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu poate fi confundat cu Statul Român și nici cu bugetul acestuia pentru a fi obligat la plata diferențelor de spor de fidelitate, iar sarcina suplimentării cheltuielilor de personal ale Ministerului Justiției revine Guvernului României, conform art.18 din Legea nr.486/2006, privind bugetul de stat pe anul 2007.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că potrivit art.16 - 20 din nr.OG137/2000R, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de ordonanță, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și-n orice domeniu de activitate.
A arătat că potrivit dispozițiilor art.27 din nr.OG137/2000R nu poate fi citat în calitate de pârât, practic având calitatea de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Prin sentința civilă nr.1419/11.12.2007 a Tribunalului Arad, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, iar pe fond, acțiunea reclamantelor a fost admisă cu consecința obligării pârâților să calculeze și să plătească către reclamante drepturile reprezentând diferența de spor de fidelitate, începând cu octombrie 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, sume actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești.
Au mai fost obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantelor, iar Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că sporul de fidelitate acordat prin nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar al instanțelor și parchetelor a creat o discriminare între magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor, defavorizând în mod nejustificat categoria personalului auxiliar de specialitate întrucât își desfășoară activitatea în aceleași condiții în unitățile judecătorești, așa cum s-a recunoscut și de Ministerul Justiției prin adresa nr.59955/1.05.2007 în care se precizează că egalizarea cuantumului sporului de fidelitate este unul dintre amendamentele propuse chiar de Ministerul Justiției.
De asemenea, situația creată este și în contradicție cu principiile statuate în art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și care se regăsesc în prevederile art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat de România prin Decretul nr.212/1974, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, art.1 din Protocolul nr.12 la Convenție, ratificat de România prin Legea nr.103/2006, art.4 din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strassbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin Legea nr.74/1999.
Conform prevederilor art.20 alin.1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuind a fi respectate cu prioritate față de dreptul intern, iar prevederile art.16 din Constituția României consacră"egalitatea în drepturi", arătând că personalul auxiliar trebuie să beneficieze de același spor de fidelitate, cât timp lucrează în aceiași instituție.
Diferențierea sporului între magistrați și personalul auxiliar de specialitate constituie o încălcare a prevederilor art.6 din Codul muncii și art.1 alin.2 lit. e pct.1 din nr.OG137/2000, constatându-se un tratament diferențiat, discriminatoriu între categoriile profesionale aparținând aceluiași sistem, sens în care s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr.232/29.08.2007.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții: Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, Tribunalul Arad și Ministerul Justiției.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas olicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor ca urmare a lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat că obligația de salarizare a reclamantelor o are doar Ministerul Justiției, în calitate de angajator, între reclamantele - intimate și Ministerul Economiei și Finanțelor, neexistând niciun raport obligațional.
Pe fond, au considerat acțiunea promovată ca fiind neîntemeiată, întrucât modul de stabilire prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte ce țin de statutul profesional a unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat de nr.OG137/2000, iar argumentele invocate sunt neîntemeiate în raport de prevederile art.1 alin.3 din această Ordonanță, cât și de Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În drept, și-a întemeiat recursul pe prevederile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
Tribunalul Arad în recursul declarat a criticat sentința pentru nelegalitate, arătând, în esență că a fost dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale, neexistând vreo discriminare între cele două categorii socio-profesionale, respectiv magistrații și personalul auxiliar, relativ la sporul de fidelitate acordat, prin modul în care este reglementat prin cele două acte normative privind salarizarea, deoarece, cele două categorii nu se află în situații similare, ci diferite.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În recursul său, Ministerul Justiției, de asemenea a criticat sentința pentru nelegalitate, sub aspectul cazului de casare prevăzut de art.304 pct.4 din Cod procedură civilă, întrucât prin acordarea sporului de fidelitate solicitat de reclamante, neavând nici o bază legală, prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare.
Prin urmare, a apreciat că, în considerarea principiului separației puterilor în stat și în raport de prevederile art.124 alin.3 din Constituția României, conform cărora"Judecătorii sunt independenții și se supun numai legii", soluția primei instanțe de a dispune obligarea ordonatorilor de credite la plată în favoarea reclamanților a unor drepturi neprevăzute de lege reprezintă un caz vădit de depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.
A mai arătat recurenta că, este dat și motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, nefiind vorba de evidența vreunei discriminări a activității personalului auxiliar al instanțelor raportat la magistrați, deoarece în mod cu totul eronat instanța de fond a considerat că sporul de fidelitate acordat categoriilor profesionale din sistemul justiției trebuie să fie egal, indiferent de funcția ocupată sau nivelul de pregătire.
Pe de altă parte, din dispozițiile art.5 și art.6 din Codul muncii și din dispozițiile nr.OG137/2000, rezultă că trebuie să existe o legătură de cauzalitate între diferența de tratament și categoriile de discriminare interzise de lege, ori în acest caz nu se poate identifica o legătură de cauzalitate între acestea și tratamentul diferențiat.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art.3041și art.304 pct.4 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința pronunțată în raport de actele și lucrările dosarele și cu motivele de recurs invocate, Curtea constată recursurile întemeiate.
Astfel, prin OUG nr.27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, a fost stabilit un spor de fidelitate pentru magistrați, în cuantumul următor:
- de la 3 ani la 5 ani - 10%
- de la 5 ani la 10 ani - 15%
- de la 10 ani la 15 ani - 20%
- de la 15 ani la 20 de ani - 25 %
- peste 20 de ani - 30%.
Sporul de fidelitate pentru personalul auxiliar al instanțelor și parchetelor a fost stabilit prin nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar al instanțelor și parchetelor, prevăzându-se următorii coeficienți.
- de la 5 ani la 10 ani -5%
- de la 10 ani la 15 ani - 10%
- de la 15 ani la 20 de ani - 15 %
- peste 20 de ani - 20%.
Prin modul în care sporul de fidelitate este reglementat în cele două acte normative privind salarizarea, nu există vreo discriminare, deoarece cele două categorii socio-profesionale se află în situații diferite.
Corpul magistraților exercită în cadrul instanțelor puterea judecătorească în stat, beneficiind de un statut propriu și lege de salarizare distinctă, în timp ce personalul auxiliar de specialitate constituie o categorie profesională aparte, având de asemenea un statut propriu și un sistem de salarizare distinct.
Discriminarea presupune tratament inegal pentru persoanele aflate în situații similare și comparabile, fără ca aceasta să se bazeze pe o "justificare rezonabilă și obiectivă", sens în care a fost și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În mod greșit a apreciat tribunalul, după analiza unor acte normative interne și europene, prin care a fost consacrat principiul "nediscriminării și al egalității de tratament", că în speță s-a încălcat acest principiu, constatând existența unui tratament diferențiat și discriminatoriu între cele două categorii socio-profesionale, aparținând aceluiași sistem, în legătură cu eliminarea diferenței de spor de fidelitate, întrucât modul de stabilire prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a unor aspecte ce țin de statutul profesional a unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat de nr.OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, coroborat cu prevederile art.6 din Codul muncii.
Față de situația personalului auxiliar al cărui statut este reglementat prin lege specială, Legea nr.567/2004, având și sistem de salarizare stabilit prin act normativ special, nr.OG8/2007, este evident că nu se poate reține o situație comparabilă sau analogă.
Legiuitorul căruia îi revine sarcina de a stabili sistemul de salarizare pentru sectorul bugetar a reglementat diferențiat modul de fidelizare a diverselor categorii profesionale din sistemul justiției, în funcție de natura și importanța funcției ocupate, complexitatea atribuțiilor specifice acesteia, nivelul studiilor, răspunderea funcției, element care determină și o salarizare diferită, fără însă a se evidenția în acest mod vreo atingere principiului egalității în fața legii.
Motivul de recurs invocat de recurentul Ministerul Justiției referitor la încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești de către prima instanță este neîntemeiat, neputându-se reține incursiunea autorității judecătorești în sfera autorității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică, deoarece în nici un caz tribunalul nu a săvârșit acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități constituite în stat, decât cea judecătorească, în speță a puterii legiuitoare.
În consecință, față de cele ce preced, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile, modificând în parte sentința atacată, în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii reclamantelor, cu toate capetele de cerere formulate.
Cât privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, corect au fost soluționate de tribunal, dispoziție ce va fi menținută.
Astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor nu poate fi primită, deoarece, prin art.25 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, se stabilește că, statul este persoană juridică în raporturile în care participă, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații.
În aceste raporturi, el participă prin Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, Tribunalul Arad și Ministerul Justiției.
Modifică în parte sentința civilă nr.1419/11.12.2007 a Tribunalului Arad.
Respinge, ca nefondată, acțiunea reclamanților, având ca obiect obligarea pârâților la plata drepturilor reprezentând diferența de spor de fidelitate, începând cu luna octombrie 2004, până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, cât și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și a obligării alocării fondurilor necesare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Sandovici Vasilica
- - DR. - - - -
GREFIER,
- -
Red. /31.03. 2008
Tehnored.: /2 ex./31.03. 2008
Prima instanță: Tribunalul Arad
Jud., jud.
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Carmen Pârvulescu, Sandovici Vasilica
