Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 337/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 337
Ședința publică din 4 martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR: DR. - -
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții-recurenți, împotriva sentinței civile nr. 760/14.12.2007, pronunțată de Tribunalul C - în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții-intimați Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor așa cum prevede art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată procesul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CU RTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.760/14.12.2007 a Tribunalului C - S, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu pârâții-intimați Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, având ca obiect obligarea în solidar a pârâților la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr.142/1998 pentru perioada 2004 -2007.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență, că actul normativ special, respectiv Legea nr.142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă, fără a stabili în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, iar o instanță judecătorească nu poate intra în combinații de natură comercială cu diverse societăți de profil acreditate, a căror activitate se rezumă la tipărirea, distribuirea și decontarea cu firmele comerciale.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că hotărârea cuprinde motive străine de obiectul pricinii, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât deși între ei și angajator nu sunt încheiate contracte individuale de muncă (dat fiind faptul că drepturile și obligațiile lor sunt stabilite prin lege), consideră că procurorii se circumscriu sferei de "salariat bugetar" stabilită de dispozițiile Legii nr.142/1998, instituția lor respectiv Ministerul Public, fiind una finanțată de la bugetul de stat; faptul că actul normativ nu prevede în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu presupune în mod necesar a trage concluzia că reclamanții nu sunt îndreptățiți la a primi aceste tichete, dat fiind caracterul lor.
Au mai arătat că Legea nr.142/1998 are aplicabilitate și în ceea ce -i privește pe magistrați, pentru că în caz contrar s-ar încălca principiul nediscriminării, consacrat de dispozițiile art.5 alin.3 din Codul muncii și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Un alt caz de casare invocat, a fost cel referitor la faptul că motivele hotărârii sunt străine de obiectul pricinii, întrucât deși nu au solicitat contravaloarea tichetelor cadou prevăzute de Legea nr.193/2006, HG nr.1317/2006 și Legea nr.417/2006, tribunalul reține în considerente și aspecte despre această solicitare, fiind incident cazul de casare prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
În drept, și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât reclamanții - recurenți nu sunt salariați angajați în baza unui contractul individual de muncă, iar din analiza textului de lege invocat de recurenți, reiese că nu se stabilește în sarcina autorităților publice pârâte o obligație, ci doar o posibilitate care se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile Legii privind bugetul de stat, și că nu se poate reține existența unei discriminări.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea îl constată neîntemeiat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
În conformitate cu art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane fizice sau juridice care încadrează personal prin încheierea unui contractul individual de muncă, pot acorda tichete de masă, suportată integral pe costuri de angajator, nefiind o normă imperativă, ci doar o posibilitate și anume, aceea de a cuprinde în buget sume pentru achiziționarea și acordarea unor astfel de tichete.
Pentru unitățile din sectorul bugetar, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, însă prin legile bugetare anuale, s-a prevăzut în mod expres că pentru bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă, astfel că, în speța de față, în bugetul Ministerului Public - parte a bugetului de stat, nu sunt prevăzute și nici alocate sume pentru achiziționarea și acordarea unor astfel de tichete de masă, iar prin legile bugetare anuale, în perioada de referință (2004-2007), s-a interzis în mod categoric aprobarea sumelor pentru acordarea tichetelor de masă, astfel:
- art.46 alin.4 din Legea nr.507/2003 - Legea bugetului de stat pe anul 2004;
- art.40 din Legea nr.511/2004 - Legea bugetului de stat pe anul 2005;
- art.24 din Legea nr.379/2005 - Legea bugetului de stat pe anul 2006.
Motivul de recurs vizând discriminarea reclamanților în raport de angajații din anumite domenii din cadrul sectorului bugetar, nu poate fi reținut.
Nu poate exista o situație de discriminare decât în condițiile în care, în sfera acelorași dispoziții imperative ale unui act normativ, două persoane aflate în aceeași situație și în aceleași circumstanțe, primesc un tratament juridic diferit, iar diferența nu poate fi susținută de argumente obiective, aspecte ce nu se regăsesc în cauză.
Cât timp sursa fondurilor de achiziționare a acestor tichete nu este aceeași pentru toate categoriile de salariați, nu există nici un temei pentru a se reține o discriminare.
În același sens este și decizia nr. 14/18 februarie 2008 Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie obligatorie, conform art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă care, în soluționarea unui recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor.
Față de aspectele mai sus relevate, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamanților, menținând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr.760/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul C -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.760/14.12.2007 a Tribunalului C-S, în contradictoriu cu pârâții-intimați Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Sandovici Vasilica
- - DR. - - - -
GREFIER,
- -
Red. /31.03. 2008
Tehnored.: /2 ex./04.04.2008
Prima instanță: Tribunalul C - S
Jud., jud.
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Carmen Pârvulescu, Sandovici Vasilica
