Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 348/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.348/CM
Ședința publică de la 06 Mai 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de revizuientaSC SRL, cu sediul în C,- împotriva deciziei civile nr. 103/CM/18.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, în contradictoriu cu intimații: și, ambii cu domiciliul în C,-, având ca obiect - revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru revizuienta - avocat, conform împuternicirii avocațiale nr.34/2008, intimatul, personal, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosarul cauzei de către intimați, prin care solicită obligarea pârâtei să depună la dosarul cauzei chitanțele metrologice.
Intimatul precizează că toate probele necesare sunt depuse la dosarul cauzei.
Apărătorul revizuientei arată că nu mai are alte cereri, probe de solicitat în caută.
Instanța, declară încheiate dezbaterile și în baza art. 150.pr.civ. acordă cuvântul în fond pentru dezbateri.
Apărătorul revizuientei, având cuvântul solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, schimbarea în parte a deciziei atacată în sensul admiterii în integritate a recursului și a respingerii cererii de chemare în judecată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Solicită avocat să se analizeze ambele motive de revizuire. Apreciază că dispozitivul deciziei cuprinde dispoziții contradictorii. În cauză, capătul de cerere care viza constatarea raporturilor de muncă avea caracter principal, iar acordarea drepturilor bănești avea caracter accesoriu, astfel încât instanța nu putea admite cel de-al doilea capăt de cerere fără a se pronunța pe primul capăt. Solicită de asemenea să se constate că dispozitivul sentinței de recurs implica constatarea existenței raporturilor de muncă pe perioadele în care s-au acordat drepturile bănești cu titlu de salariu.
Mai arată apărătorul revizuientei că cea de-a doua critică vizează faptul că instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a solicitat și a acordat astfel mai mult decât s-a solicitat. Urmează astfel să se constate că reclamanții nu au solicitat niciodată ca instanța să dispună obligarea societății la plata unui salariu lunar de 440 lei și apreciază că instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu a fost solicitat niciodată și care nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată.
Intimatul, având cuvântul solicită respingerea cererii de revizuire.
INSTANȚA
Curtea cu privire la revizuirea de față:
a formulat cerere de revizuire la 20.03.2008 împotriva deciziei civile nr.103/CM/18.02.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA.
În fapt, reclamanții ȘI au chemat in judecată pe pârâta SC.- SRL taxi C pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale negociate, la 50% din încasările obținute din activitatea de taximetrie prestata de fiecare reclamant, actualizate cu dobânda legală la data efectivă a plății precum și la plata de daune morale și materiale pentru neîncheierea contractului de muncă.
În motivarea cererii, au arătat că au fost angajații pârâtei în funcția de șofer, pe aceeași mașină, lucrând în tură 12 cu 12 în perioada 7.12.2006 8.06.2007 ( reclamantul ) și 4.01.2007-8.06.2007 (reclamantul ). Au menționat, că la angajare s-a negociat cu administratorul firmei, să li se acorde ca drepturi salariale 50% din încasările realizate, din care nu au primit decât câte 300 lei.
Pentru a obține un împrumut la bancă, reclamanții au solicitat pârâtei copii de pe adeverințele de salarizare, ocazie cu care au aflat că pârâta nu le-a înregistrat contractele de muncă iar in urma demersurilor efectuate la ITM au constatat ca pârâta a încetat raporturile de muncă cu aceștia. Ulterior, reclamanții si-au completat cererea, arătând că solicită să se constate pe cale judecătorească existența raporturilor de muncă,pe perioadele menționate,la această societate și pentru care angajatorul nu a încheiat un contract scris (filele 21-22).
Au menționat de asemenea că titulatura corectă a societății este SRL.
Prin sentința civilă nr. 1619/05.10.2007 Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și.
A constatat că între pârâtă și reclamantul au existat raporturi de muncă în perioada 07.12.2006 - 08.06.2007 iar între pârâtă și reclamantul au existat raporturi de muncă în perioada 04.01.2007 - 08.06.2007.
A obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant câte din încasările obținute din activitatea de taximetrie prestată de fiecare, actualizat cu dobânda legală la data efectivă a plății.
A respins restul pretențiilor privind daunele morale și materiale, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC - SRL formulând următoarele critici:
-Instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, nefiind formulata o cerere cu privire la constatarea de către instanță, a existentei raporturilor de munca;
- Pe fondul cauzei, instanța a dispus in mod nelegal, obligarea societății la plata drepturilor salariale din moment ce nu s-a făcut dovada existentei raporturilor de munca si nici a elementelor esențiale unui contract de muncă.
Declarațiile martorilor nu sunt elocvente, nu s-a putut preciza nici măcar numele societății la care se pretinde ca au fost angajați si nici condițiile in care s-ar fi negociat salariul.
Instanța trebuia să administreze probe cu privire la existența unei astfel de convenții, neputând să se pronunțe doar pe baza unei cereri de chemare in judecata si a practicii salariale din aceasta profesie de taximetrist.
Pentru toate aceste motive, recurenta a apreciat că hotărârea este nelegala si netemeinică, solicitând admiterea recursului si respingerea în tot a acțiunii.
Prin decizia civilă nr.103/CM/18 februarie 2008 Curtea a admis recursul civil formulat de pârâta.
A modificat în parte sentința recurată în sensul că a obligat pârâta către reclamantul la plata drepturilor salariale de 440 lei lunar pentru perioada 7.12.2006 - 08.06.2007 iar pentru reclamantul plata drepturilor salariale de 440 lei lunar pentru perioada 4.01.2007 - 08.06.2007, precum și la plata dobânzii legale calculată de la data scadenței până la plata efectivă.
A înlăturat ca plus petita, mențiunea din dispozitivul sentinței referitoare la constatarea existenței raporturilor de muncă.
A menținut celelalte dispoziții.
Pentru a pronunța astfel, Curtea a avut în vedere următoarele:
Potrivi art. 16(2) din Codul Muncii, "In situația in care contractul individual de munca nu a fost încheiat in formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale si a prestațiilor efectuate prin orice mijloc de proba"
Prin urmare, reclamanții puteau face proba prestațiilor efectuate la societatea pârâtă precum și a salariului negociat, cu înscrisuri sau cu ajutorul martorilor, mai ales că martorii audiați au lucrat la aceeași societate.
Din aceste declarații rezultă că reclamanții au lucrat perioade mai mari de timp decât cele înscrise in contractele individuale de muncă.
Martorul a arătat că reclamanții au lucrat ca taximetriști la firma pârâtă în perioada decembrie -iulie 2007 si ca se obișnuia să se împartă câștigurile intre patron și salariați.
Din declarația martorului reiese că reclamanții au lucrat la SC SRL ca taximetriști de la începutul anului 2007 până in vara aceluiași an, iar drepturile salariale reprezentau din încasări.
Cu privire la perioada lucrată, instanța de fond a apreciat in mod corect ca aceasta este mult mai mare decât cea din contractul de munca semnat de părți, fiind dovedita această situație de fapt conform disp. art. 16(2) din Codul Muncii.
Însă, pentru calculul drepturilor salariale, instanța trebuia sa se raporteze și la celelalte înscrisuri din dosar mai ales că din declarațiile martorilor nu rezultă care era valoarea încasărilor realizate de aceștia iar in contractele individuale de muncă ale reclamanților nu se face vorbire de o astfel de modalitate de plată a salariului( din încasări).
Pentru determinarea salariului cuvenit reclamanților în perioada lucrată, Curtea a apreciat că nu poate fi luat drept criteriu de calcul decât salariul stabilit prin contractele individuale de munca nr. 1/1.06.2007 si nr. 2./1.06.20 respectiv 440 lei/luna, deoarece aceasta este suma negociata de părți.
Critica deciziei prin cererea de revizuire a vizat în esență următoarele:
1. În mod corect instanța de recurs a înlăturat mențiunea din dispozitivul sentinței care viza constatarea raporturilor de muncă pentru perioada în discuție, însă în mod greșit pentru aceeași perioadă a dispus obligarea societății la plata drepturilor salariale pentru perioada în care nu s-a constatat existența raportului de muncă.
În cauză, capătul de cerere care viza constatarea raportului de muncă avea caracter principal, iar acordarea drepturilor bănești avea caracter accesoriu, astfel încât nu se poate admite cel de-al doilea capăt de cerere, fără a se pronunța pe primul capăt.
Judecând astfel, dispozitivul deciziei cuprinde dispoziții contradictorii, motiv care se încadrează în prevederile art. 322 pct.1 pr.civ.
2. Critica soluției din perspectiva art.322 pct.2 pr.civ.
Instanța de recurs s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a solicitat și a acordat astfel mai mult decât s-a solicitat întrucât reclamanții nu au solicitat obligarea la plata unui salariu de 440 lei lunar și au solicitat 50% din încasări.
Cererea de revizuire este neîntemeiată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Temeiurile invocate sunt următoarele:
Art. 32,2 pct.1.
Revizuirea unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere "dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
Art. 332 pct.2
Revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere "dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În lipsa constatării existenței raportului de muncă este posibilă obligarea la plata drepturilor bănești reprezentând c/val muncii prestate, în caz contrar ar însemna să se accepte ideea că reclamanții au prestat munca în favoarea pârâtului în mod gratuit, ceea ce este de neacceptat, întrucât din probele administrate în cauză rezultă în mod indubitabil că reclamanții au muncit în perioada 07.12.2006 - 08.06.2007, respectiv 4.01.2007 - 08.06.2007, astfel că li se cuvenea un salariu.
Rezultă din această perspectivă că dispozitivul deciziei nu cuprinde dispoziții contradictorii, nefiind incidentă norma juridică cuprinsă în art. 322 pct.1 pr.civilă.
Cât privește cel de-al doilea motiv de revizuire invocat în cauză, apreciem că nici acesta nu este incident și avem în vedere următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat obligarea la plata drepturilor salariale reprezentând 50% din încasări, fără însă a indica în mod concret o sumă.
Suma datorată de angajator trebuie să fie măcar determinabilă, iar în condițiile în care nu s-a putut indica nici măcar cu aproximație valoarea încasărilor, în mod corect instanța de recurs a reținut drept criteriu de cuantificare, salariul stabilit prin contractele individuale de muncă nr.1/01.06.2007 și nr.2/01.06.2007, ulterioare deoarece aceasta a fost suma negociată de părți.
Instanța de recurs a sancționat pasivitatea angajatorului de a nu fi depus un calcul care să ateste contravaloarea încasărilor sau elemente care să permită salariatului de a cuantifica sumele în faza de executare și pentru a nu face iluzorie acestuia că a câștigat procesul, dar nu poate pune în executare hotărârea.
Prin urmare Curtea va respinge cererea de revizuire ca nefondată, nefiind incidente în cauză dispozițiile art.322 pct.1 și 2 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientaSC SRL, cu sediul în C,- împotriva deciziei civile nr. 103/CM/18.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, în contradictoriu cu intimații: și, ambii cu domiciliul în C,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Mai 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.dec.jud.-/14.05.2008
- gref. -
2 ex./14.05.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Mariana Bădulescu
