Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 347/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.347/CM
Ședința publică de la 06 Mai 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți:PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE, cu sediul în B, sector 5,--14 șiMINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR REPREZENTAT DE, cu sediul în C, str. -. -, nr.18 împotriva sentinței civile nr.1781/17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, A, PRIN MOSTENITOR,, toți cu domiciliul procesual ales la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel: C,- și intimații pârâți:PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL CONSTANTA, cu sediul în C,-8 șiPARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA,cu sediul în C,-8 având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt declarate în termen, motivate, scutite de plata taxei judiciare de timbru iar recurenții solicită judecata cauzei în lipsă, conform art.87 și urm. pr.civ.
Instanța, având în vedere că recurenții au solicitat judecata cauzei în lipsă, în baza art. 150.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea formulată la Tribunalul Constanța reclamanții reclamanții, a, -, Prin Mostenitor, au solicitat în contradictoriu cu pârâții. Parchetul de pe lângă Curtea De APEL CONSTANTA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța obligarea acestora la plata diferențelor de drepturi salariale echivalente cu sporul de 30% din indemnizația de încadrare pentru perioada 11.04.2002 - 30.11.2002, actualizate cu rata inflației la data plății și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi.
În motivarea cererii reclamanții au invocat Decizia nr. VI din 15.01.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și faptul că pentru perioada respectivă sporul nu le-a fost acordat, beneficiind de acest spor numai începând cu luna decembrie 2002. De asemenea au arătat că au suferit o discriminare salarială, invocând în acest sens Decizia nr. 185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și dispozițiile OG nr. 137/2000.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curt ea de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței și excepția prescripției dreptului la acțiune.
În motivarea excepției necompetenței materiale s-au invocat dispozițiile art.36 al.1 și 2 din OUG nr. 27/2006, apreciind că în cauză este competentă Curtea de Apel București. De asemenea s-au invocat dispozițiile art. 69 din Legea nr. 168/1999.
În motivarea excepției prescrierii dreptului la acțiune s-a arătat că acțiunea a fost introdusă la mai mult de 3 ani față de perioada pentru care se solicită drepturi restante.
Cu privire la fondul cauzei, s-a solicitat să fie avută în vedere invocat Decizia nr. VI din 15.01.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Același pârât a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru a adopta un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public care să includă sumele pretinse de reclamanți.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesual pasive arătând că reclamanții nu au raporturi de serviciu cu acest minister iar proiectul de buget se întocmește de fiecare instituție bugetară, acest minister administrând doar bugetul de stat aprobat prin lege, neavând nici o culpă în neplata unor drepturi salariale.
Prin sentința civilă nr.1781/17.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța.
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
S-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților în solidar la plata drepturilor pretinse.
S-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor pretinse.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL CONSTANTA, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL CONSTANTA și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR - reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Au fost obligați în solidar pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța la plata echivalentului sporului de 30% din indemnizația de încadrare aferent perioadei 11.04.2002-30.11.2002, actualizate cu rata inflației până la data plății.
A fost respins pentru lipsa calității procesual pasive cererea de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor la plata acelorași drepturi.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pentru plata acestor drepturi.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut următoarele considerente:
Cu privire la excepția necompetenței materiale:
Potrivit art. 36(1) și (2) din OUG nr. 27/2006, personalul salarizat potrivit acestei ordonanțe de urgență, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ale Direcției Naționale Anticorupție ori, după caz, la Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile. Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile.
Acest text se referă însă la calculul drepturilor prevăzute de OUG nr. 27/2006.
Reclamanții nu contestă însă modul de calcul al drepturilor prevăzute de OUG nr. 27/2006 și solicită despăgubiri pentru neacordarea unor drepturi salariale de la beneficiul cărora erau excluși în mod discriminatoriu potrivit unor acte normative în vigoare în perioada relevantă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune:
În cauză nu se poate susține că dreptul la acțiune s-a prescris întrucât potrivit art. 21(2) din OG nr.137/2000, termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Reclamanții au luat cunoștință de existența discriminării atunci când Consiliul Național pentru combaterea discriminării a constatat-o printr-o hotărâre - respectiv prin Decizia nr. 185/22.07.2005, pârâtul Ministerul Public nedovedind că reclamanții ar fi putut lua cunoștință sau ar fi luat la cunoștință de această discriminare anterior acestei date. În consecință termenul de prescripție curge de la data de 22.07.2005 în ceea ce privește întreg prejudiciul suferit prin discriminarea care a avut un caracter continuu, constând în omisiunea de a acorda aceleași drepturi salariale reclamanților ca și altor procurori.
Ca urmare excepția se va respinge.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor:
Potrivit art. 282 din Codul Muncii, pot fi părți în conflictele de muncă: salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
Între reclamanți și acest pârât nu există raporturi de muncă sau asimilate acestora, astfel încât în ceea ce privește cererea de obligare la plata despăgubirilor echivalente cu drepturile salariale neachitate, acest pârât nu are calitate procesual pasivă.
În ceea ce privește însă cererea de obligare la asigurarea fondurilor necesare plății acestor sume, cerere formulată de reclamanți și pîrîtul Ministerul Public, se constată că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesual pasivă.
Cu privire la fondul cauzei:
Reclamanții au calitate de procurori în cadrul Parchetelor de pe lîngă Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Constanța, Judecătoria Constanța, Judecătoria Medgidia, Judecătoria Mangalia și Judecătoria Hârșova iar reclamanta este moștenitor al defunctului, care a activat ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârșova.
Din adresa nr. 1906/X/1/16.10.2007 emisă de Parchetul de pe lîngă Curtea de APEL CONSTANȚA ( și contrasemnată de manager economic ) rezultă că reclamanții nu au beneficiat de aceste drepturi în perioada relevantă.
Prin Decizia nr. VI din 15.01.2007 pronunțată de Înalta Curt ea de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a stabilit că, în aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și a dispozițiilor art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr. 601/2004, drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților.
Această decizie este obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat următoarele motive de recurs.
Instanța de fond a respins în mod greșit excepția prescripției dreptului la acțiune.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 1 alin.1 din. 167/1958 coroborate cu dispozițiile art. 3 al.1 din același act normativ potrivit cărora dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești actualizate cu indicele de inflație.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2007 au fost aprobate prin legea bugetului de stat nr.486/27.12.2006, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata indicelui de inflație.
Angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat următoarele motive de recurs:
Excepția lipsei calității procesual pasive întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator, iar faptul că prin atribuțiile sale gestionează banii publici nu este de natură să-i dea calitate de chemat în judecată.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții în modificarea bugetului de stat, aceasta fiind o prerogativă exclusivă a Parlamentului.
Mai mult, proiectul de lege se întocmește la propunerea ordonatorilor principali de credite, ori în cazul de față propunerea trebuia să o facă Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit art. 70 al.4 din legea 304/2004.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate Curtea a admis recursurile ca fondate pentru următoarele considerente.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune.
Potrivit art. 27 al.1 din OG nr.137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării, sau anularea situației create prin discriminare.
În alineatul 2 se prevede faptul că termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
În speță, discriminarea s-a produs printr-un act normativ, respectiv prin OUG 43/2002 care a introdus sporul de 30% pentru procurorii care instrumentează infracțiuni de corupție.
Discriminarea s-a săvârșit lunar prin acordarea acestui spor procurorilor care instrumentau infracțiuni de corupție, în cauză, având incidență teza I din art. 27 al.2 din OG nr.137/2000.
Prin urmare, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste pretenții s-a stins printr-o prescripție deosebită ce se împlinește lunar.
Pentru fiecare lună în care s-a plătit sporul de 30% în mod discriminatoriu, începe să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani.
În mod greșit prima instanță a apreciat că termenul de 3 ani curge de la data luării la cunoștință de Hotărârea nr.185/22.07.2005, cu atât mai mult cu cât valorificarea dreptului la acțiune nu este condiționată de sesizarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
De altfel, hotărârile pronunțate de Consiliul Național pentru combaterea discriminării nu au forță juridică de a impune o anumită soluție instanțelor.
Nu trebuie omis faptul că discriminarea a fost una la vedere ce decurgea din interpretarea și aplicarea unui act normativ, astfel că reclamanții, în calitatea lor de magistrați puteau cu ușurință să-și dea seama că sunt discriminați și să intenteze acțiune în justiție pentru repararea pagubei.
O asemenea interpretare este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene care printr-o decizie de speță pronunțată în aplicarea art. 14 din Convenție referitor la interzicerea discriminării a apreciat că este absolut rezonabil de a instaura un regim juridic distinct al prescripției acțiunilor, pentru repararea prejudiciilor "intenționate" (produse prin fapte de discriminare la vedere), față de cele produse "neintenționat", pentru că, spre exemplu posibilitatea intentării unei acțiuni civile apare mai puțin evidentă, în ipoteza ultimei categorii de prejudicii. (Convenția Europeană a drepturilor Omului, Comentariu pe articole iu - pag: 310).
Este pe deplin acceptabilă diferențierea de tratament din perspectiva calculării termenului de 3 ani de zile, prevăzut de art.21(2) din OG 137/2000 modificat prin legea 324/2006 - care dispune că acesta se calculează în mod diferit de la data săvârșirii faptei ( când discriminarea este la vedere sau de la data când partea interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei, întrucât cele două categorii de reclamanți nu se găsesc într-o situație analogică.
În aceste condiții, în raport de data introducerii acțiunii și prevederile legale invocate mai sus, Curtea urmează a admite excepția prescripției dreptului la acțiune și a respinge acțiunea reclamanților ca prescrisă.
Având în vedere faptul că motivul de recurs analizat a atras respingerea acțiunii ca prescrisă nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs invocate de recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile declarate de recurenții pârâți:PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE, cu sediul în B, sector 5,--14 șiMINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR REPREZENTAT DE, cu sediul în C, str. -. -, nr.18 împotriva sentinței civile nr.1781/17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, A, PRIN MOSTENITOR,, toți cu domiciliul procesual ales la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel: C,- și intimații pârâți:PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL CONSTANTA, cu sediul în C,-8 șiPARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA,cu sediul în C,-8.
Modifică în parte sentința în sensul că admite excepția prescripției dreptului la acțiune și respinge acțiunea reclamanților ca prescrisă.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Jud.fond:;
Red.- jud. -/28.05.2008
- gref. -
4 ex./29.05.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Mariana Bădulescu
