Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 36/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 36/R-CM
Ședința publică din 13 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul MUNICIPIUL CÂMPULUNG PRIN PRIMAR, cu sediul în C, județul A, împotriva sentinței civile nr.1262/CM din data de 26.10.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile, respectiv: recurentul-pârât Municipiul C-prin Primar, intimatul-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia-pentru și intimații-pârâți Grupul Școlar Tehnologic C și Centrul Bugetar Grupul Școlar Tehnologic
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură: întâmpinare și trei hotărâri judecătorești, din partea intimatului-reclamant, acestea urmând a fi analizate drept practică judiciară. Totodată, se referă faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 30.06.2009 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul, reprezentat de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, a chemat în judecată pe pârâții Grupul Școlar Tehnologic C, Centrul Bugetar Grupul Școlar Tehnologic C și Orașul C - prin primar, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute în art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare și de asemenea să fie obligați pârâții, pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, la plata diferențelor de drepturi salariale actualizate în raport de rata inflației, diferențe rezultate ca urmare a neacordării tranșelor suplimentare de vechime.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că potrivit art. 50 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Așa cum prevede art. 50 alin. 1, există tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege care stau la baza calculării drepturilor salariale ale personalului didactic din învățământul preuniversitar, care sunt prevăzute și în anexele nr.OG 11/2007. Dar pe lângă aceste tranșe de vechime stabilite de lege, există și cele trei tranșe suplimentare de vechime la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, dar care nu sunt aplicate în sistemul de învățământ preuniversitar.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. În acest fel, dacă nu se aplică această creștere a coeficientului de ierarhizare la prima dintre cele trei tranșe de vechime suplimentare, toate drepturile salariale stabilite ulterior sunt greșit calculate.
A concluzionat reclamantul că salarizarea personalului didactic din învățământ se face potrivit dispozițiilor Legii nr. 128/1997, astfel că trebuie respectat și art. 50 alin. 1 și 2, deoarece aceste prevederi legale nu au fost abrogate prin niciun alt act normativ.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 și art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003.
Pârâții, deși legal citați, nu au depus la dosar întâmpinare.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1262/CM din 26 octombrie 2009, admis acțiunea și a obligat pe pârâții Grupul Școlar Tehnologic C și Centrul Bugetar Grupul Școlar Tehnologic C să calculeze și să plătească reclamantului drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 30.06.2006 și până la data de 26.10.2009, în funcție de perioada efectiv lucrată de reclamant, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâtul Municipiul C să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
A respins cererea Sindicatului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că eclamantul este angajat la Grupul Școlar Tehnologic C, în funcția de maistru instructor, fiind cuprins în tranșa de vechime în învățământ de peste 35 de ani.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Reglementarea acestor aspecte, după intrarea în vigoare a art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997 (01.09.1997), s-a realizat cronologic, prin mai multe acte normative. În primul rând pentru perioada 01.09.1997 - 01.06.1998 (care de altfel nu este litigioasă), prin art.1, art.2 și art.5 din nr.HG467/1997, coeficienții de ierarhizare a salarizării personalului din învățământ, diferențiați pe tranșe de vechime, au fost indexați, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale calculând drepturile salariale ale personalului didactic și cu luarea în considerare a sporului special prevăzut de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997, în acest sens fiind și precizările Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr.1472/6512/29.10.1997, emise în temeiul art.8 din nr.HG467/1997, act administrativ neatacat de cei interesați în condițiile Legii nr.29/1990 (în vigoare la acea dată).
Începând cu data de 01.06.1998, conform art.24 alin.4 coroborat cu art.23 din Legea nr.154/1998 și raportat la anexa nr.VII/1 a acestei legi, coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime (inclusiv sub aspectul prevederilor art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997) au fost reglementați în amănunt, fiind prevăzute prin lege, grile de intervale.
Începând cu data de 01.04.2000, prin nr.OUG8/2000, au fost introduse în Legea nr.128/1997, anexele cuprinzând coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime.
Din data de 01.01.2007, anexele introduse prin nr.OUG8/2000, au fost înlocuite cu cele prevăzute de OG nr.11/2007, care, de asemenea, reglementează în detaliu salarizarea personalului didactic, prevăzând coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997. Acest act normativ înlocuiește noțiunea de "coeficient de ierarhizare" cu cea de "coeficient de multiplicare".
Tribunalul a reținut că prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, stabilesc numai un cadru de principiu privind stabilirea coeficienților de salarizare în funcție de tranșele de vechime de peste 30, 35 și 40 de ani.
Baza de calcul și modul corect de calculare a fiecărui coeficient de salarizare (de ierarhizare sau de multiplicare) se stabilesc tot prin prevederile legale, cu caracter special care detaliază fiecare coeficient, prevederi legale cuprinse în anexele Legii nr.128/1997. Aceste anexe nu pot fi interpretate decât sistematic, ca parte integrantă a Legii nr.128/1997, ca și prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii (art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997).
Legea nr.128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care, suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
Instanța a apreciat că noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997, prin nr.OG39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de tranșe de vechime, fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste tranșe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului, respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta, în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta, fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerea potrivit căreia noilor tranșe de vechime stabilite prin nr.HG467/1997 includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior), a fost apreciată de tribunal ca neîntemeiată, cu motivarea că, pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar, pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
A constatat instanța că o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la alta, nu evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară, ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe. Ca atare, este evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Potrivit dispozițiilor art.167 alin.2 din Legea nr.84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin.3 teza a II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde, printre altele, și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995). Conform alin.5 al aceluiași articol, directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite, iar potrivit alin.17 de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și T, precum și structura sa teritorială, respectiv Inspectoratul Județean, este responsabil de modul de organizare și funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului. S-a apreciat că toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de competența socială obiect a prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera, dar mai ales în spiritul acestora.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea conform celor de mai sus, făcând și aplicarea art.161 alin.4 din Codul muncii.
Având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, a fost obligat pârâtul Orașul C să vireze pârâților Grupul Școlar Tehnologic C și Centrul Bugetar Grupul Școlar Tehnologic C fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
În ceea ce privește cererea Sindicatului privind plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond a respins această cerere, întrucât la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi privind cheltuielile efectuate.
Împotriva sentinței civile nr.1262/CM din data de 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, a formulat în termen recurs pârâtul Municipiul C - prin primar, criticând-o pentru nelegalitate în sensul motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocând aplicarea greșită a legii.
Motivând recursul, pârâtul susține că nu are calitate procesuală pasivă în cauză și că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că nu are atribuții în ce privește calcularea drepturilor salariale ale cadrelor didactice, aceasta fiind îndatorirea unei alte instituții.
Se solicită de pârât admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii.
La dosar a depus întâmpinare reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia", prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând criticile formulate în raport de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă, se constată că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat.
Conform art.XIII din nr.OUG32/2001, ncepând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor expres prevăzute la lit.a- Potrivit art.XIII alin.2, cheltuielile prevăzute la alin.1 lit.a și c-f, se finanțează prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării. De asemenea, conform alin.3, cheltuielile privind cluburile, taberele, palatele copiilor, casele corpului didactic și inspectoratele școlare se finanțează de la bugetul de stat, prin Ministerul Educației și Cercetării.
Rezultă din cuprinsul acestor texte de lege că, cheltuielile de personal din unitățile de învățământ preuniversitar se asigură din bugetele locale.
Conform art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii, iar potrivit alin.3, finanțarea de bază (care cuprinde inclusiv cheltuielile de personal, conform alin.5) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Potrivit art.167 alin.13, finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
Așa fiind, în considerarea celor de mai sus se apreciază că recursul nu este fondat și în baza art.312 Cod procedură civilă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL CÂMPULUNG - prin primar, cu sediul în C, județul A, împotriva sentinței civile nr.1262/CM din 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul, reprezentat de Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia", cu sediul în P,--6, județul A și pârâții GRUPUL ȘCOLAR TEHNOLOGIC CÂMPULUNG, cu sediul în C,-, județul A și CENTRUL BUGETAR GRUPUL ȘCOLAR TEHNOLOGIC CÂMPULUNG, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
6 ex./18.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
