Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 362/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 362/
Ședința publică din 1 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M-C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 11 din 9 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 11/9 ianuarie 2008, Tribunalul Harghitaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și excepția prematurității formulării cererii, invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, a admis acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL TÂRGUM, Tribunalul Harghita și Ministerul Finanțelor Publice și, drept consecință, a obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 2.429 lei, reprezentând prima de vacanță neachitată, aferentă perioadei 2005 - 2006, actualizată cu indicele de inflație până în momentul plății.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, că acesta, alături de ceilalți trei pârâți, ordonează (principal, secundar sau terțiar), ca și credite salariale, unul și același drept solicitat de reclamantă, respectiv prima de vacanță neachitată.
De asemenea, s-a apreciat ca nefondată și excepția prematurității acțiunii, invocată de același pârât, reținându-se că în motivarea acesteia s-a făcut referire la Legea nr.188/1999, lege care nu este aplicabilă reclamantei.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că Decizia nr. XXIII/12 decembrie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție nu vizează și personalul auxiliar de specialitate care își desfășoară activitatea în cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, întrucât prin încheierea din 21 mai 2007 s-a dispus îndreptarea unei greșeli materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului și considerentelor respectivei hotărâri, în sensul eliminării mențiunii "și personalul auxiliar de specialitate".
De asemenea, s-a apreciat că îndreptățirea acestei categorii profesionale la prima de vacanță pentru anii 2005 și 2006 este justificată, deoarece normele legale care au dispus suspendarea acordării respectivului drept contravin prevederilor art. 15 alin. 2, art. 41 și art. 53 din Constituția României.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, solicitând respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată, pe considerentul că aplicarea prevederilor legale referitoare la acordarea primei de vacanță pentru personalul auxiliar de specialitate de la instanțele judecătorești și parchete a fost suspendată succesiv, prin nr.OUG33/2001, Legea nr.743/2001, Legea nr.631/2002, Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004 și Legea nr. 379/2005, până la data de 31 decembrie 2006.
S-a apreciat, de asemenea, că este neîntemeiat și capătul de cerere privind actualizarea sumelor pretinse cu rata inflației.
Pârâtul a mai susținut și excepția lipsei calității sale procesual pasive, arătând că nu poate fi obligat la plata unor drepturi salariale către angajații altor instituții, nefiind parte în raportul juridic de muncă, precum și faptul că în cauză nu s-a dovedit că Ministerul Economiei și Finanțelor ar fi prejudiciat, prin diverse acțiuni sau inacțiuni, drepturile și interesele reclamantei.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, în baza următoarelor considerente:
Drepturile pretinse de reclamantă prin demersul juridic inițiat au fost recunoscute prin dispozițiile art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, introduse prin art. I pct. 38 din nr.OG 83/2000, textul menționat prevăzând că "magistrații și celelalte categorii de personal. au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat."
Este adevărat că prin dispozițiile art. III alin. 2 din nr.OUG 33/2001, aplicarea prevederilor legale anterior menționate a fost suspendată până la data de 1 ianuarie 2002, iar ulterior acest termen a fost prelungit succesiv, prin art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 și art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005, până la data de 31 decembrie 2006.
Trebuie precizat, însă, că suspendarea acordării primei de vacanță prin actele normative menționate, contravine prevederilor art. 41 alin. 2 din Constituția României, care garantează dreptul salariaților la măsuri de protecție socială, printre care "concediul de odihnă plătitși alte situații specifice", precum și dispozițiilor art. 53 alin. 2 din legea fundamentală, care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care măsura este necesară într-o societate democratică, aceasta trebuind a fi, însă, proporțională cu situația care a determinat-o, aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a se aduce atingere existenței dreptului.
Or, actele normative prin care a fost suspendată acordarea dreptului la prima de vacanță anuală în favoarea personalului auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești și parchete, nu pot fi apreciate decât ca fiind date cu eludarea prevederilor constituționale anterior enunțate, cu atât mai mult cu cât acestea prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi sau libertăți, iar nu suspendarea lor.
Pe de altă parte, actele normative la care s-a făcut referire nu prevăd desființarea dreptului la prima de concediu, ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Prin urmare, suspendarea exercițiului unui drept nu poate atrage suprimarea acestuia, în caz contrar ajungându-se la situația ca un drept prevăzut de lege să devină o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus", ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui.
În atare situație, concluzia ce se impune este aceea de a se constata că beneficiul primei de concediu pentru personalul auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești și parchete, salarizat, până la apariția nr.OG 8/24 ianuarie 2007, conform Legii nr. 50/1996, se cuvine a fi recunoscut și pentru perioada în care exercițiul dreptului a fost suspendat, prin urmare și pentru perioada 2005 - 2006, aflată în litigiu.
De asemenea, se constată că în mod corect a fost admisă și cererea de actualizare, în funcție de rata inflației, a drepturilor bănești pretinse în cauză, sub acest aspect făcându-se aplicarea prevederilor art. 1084 Cod civil, conform cărora daunele-interese cuprind prejudiciul efectiv suferit, precum și beneficiul de care creditorul a fost lipsit pe perioada de referință. Or, este de notorietate devalorizarea continuă a monedei naționale, astfel că în mod corect s-a dispus actualizarea sumelor acordate în primă instanță cu indicele de inflație, până în momentul plății.
Aceeași apreciere se va reține și cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, observându-se că, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002, acesta coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, același minister elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. Prin urmare, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Pe de altă parte, în virtutea prevederilor art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Acest minister a fost obligat la plata sumelor solicitate de reclamanți nu în considerarea unui raport de muncă, ci în baza atribuțiilor ce-i revin, decurgând din legea sa de organizare și funcționare. Or, una dintre aceste atribuții este aceea de a asigura instituțiilor bugetare care nu au venituri proprii, cum este și Ministerul Justiției, sursele financiare necesare pentru desfășurarea corespunzătoare a activității, surse prevăzute fie prin bugetele anuale, fie prin rectificările bugetare.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, se constată că nici aceasta nu subzistă, deoarece suspendarea dreptului la prima de concediu pentru perioada în litigiu s-a făcut prin legi bugetare anuale, astfel că efectele suspendării au încetat la finele fiecărui an calendaristic, dreptul redevenind activ, în substanța lui, la începutul anului următor.
Pentru considerentele anterior relevate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M-C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 11/ 9 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 aprilie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
06.05.2008
Jud.fond.;
Asist.jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
