Drepturi salariale (banesti). Decizia 360/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 360/
Ședința publică din 1 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M-C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 9 din 9 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.9 din 9 ianuarie 2008 Tribunalul Harghitaa admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Tg-M, Tribunalul Harghita și Ministerul Economiei și Finanțelor, și a obligat pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 2457 lei reprezentând prima de vacanță neachitată aferentă perioadei 2005-2006, sumă actualizată cu indicele de inflație la momentul plății.
Prin aceiași hotărâre instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual pasive și excepția prematurității cererii invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu referire la excepții, tribunalul a apreciat că în susținerea excepției prematurității cererii pârâtul MEF a făcut referire la Legea 188/1999, lege care nu este aplicabilă personalului auxiliar de specialitate; referitor la excepția lipsei calității procesual pasive tribunalul a reținut că pârâtul, MEF, alături de ceilalți pârâți este o persoană juridică care ordonează ca și credite salariale unul și același drept solicitat de reclamant respectiv prima de vacanță neachitată.
Pe fondul cauzei, instanța a avut în vedere următoarele:
Prin legile bugetare anuale cu referire la perioada în litigiu drepturile vizând primele de concediu au fost suspendate succesiv până la 31.12.2006.
Întrucât normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare la data sesizării instanței de fond cenzurarea legalității acestor suspendării s-a apreciat că revine potrivit art.29 alin.1 din Legea 47/1992 instanțelor.
În acest sens s-a apreciat că suspendarea acestor drepturi contravine prev.art.41 și 53 din Constituție întrucât dreptul la prima de vacanță constituie un drept de remunerare al muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă. Prin prisma dispozițiilor constituționale citate acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Pe de altă parte s-a apreciat că normele de suspendare contravin art.15 alin.2 din Constituție deoarece ele suspendă retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii 50/1996.
Instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art.1084 Cod civil, dispunând actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
Instanța de fond a mai avut în vedere încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunțată de ICCJ la 21 mai 2007 cu referire la dispozitivul deciziei XXIII din 12.12.2006 a aceleiași instanțe.
Apreciind asupra celor de mai sus, instanța de fond s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs DGFP H în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor.
Cu referire la excepția lipsei calității procesual pasive a recurentului s-a arătat că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata unor drepturi de orice natură către salariații altor instituții. În speță raportul de serviciu este stabilit între reclamant pe de o parte și Ministerul Justiției- Tribunalul Harghita, pe de altă parte. Astfel că, în acest raport juridic Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nici un fel de obligație. S-a mai arătat că în cauză nu s-a dovedit faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor ar fi prejudiciat prin acțiuni sau inacțiuni drepturile reclamantului, că ar fi reținut pentru sine fonduri alocate altor ministere astfel că obligația de despăgubire nu poate subzista.
Având în vedere cele de mai sus, recurentul a solicitat admiterea excepției lipsei calități procesual pasive.
Pe fondul cauzei recurentul a arătat că acordarea dreptului la prima de concediu a fost suspendată succesiv pe perioada în litigiu prin legile bugetului de stat, astfel că acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu referire la excepția lipsei calității procesual pasive curtea reține că MEF are potrivit Legii 500/2002 responsabilitatea întocmirii proiectului bugetului de stat materializat mai apoi în legea bugetară anuală. Proiectul bugetului de stat are la bază proiectele de buget ale ordonatorilor principali prin care se numără și Ministerul Justiției.
Cheltuielile de personal reprezintă un capitol distinct al proiectelor de buget întocmite de fiecare ordonator. În activitatea sa, așa cum chiar recurenta invocă, în caz de divergență între Ministerul Economiei și Finanțelor și ordonatorii principal Guvernul este competent să ia decizii. Cu toate acestea responsabilitatea întocmirii proiectului bugetului de stat aparține în exclusivitate acestui pârât. Calitatea sa procesual pasivă derivă din această obligație legală și nu cum în mod greșit apreciază recurentul, din raportul de muncă.
Pe fondul cauzei curtea apreciază că hotărârea pronunțată de prima instanță este ferită de critici în sensul în care la momentul formulării cererii normele legale de suspendare cuprinse în Legea nr.511/2004 și Legea nr.379/2005 nu mai erau în vigoare, astfel că verificarea legalității acestor norme și concordanța lor cu prevederile constituționale este atributul instanței judecătorești sesizată cu judecarea cererii potrivit art.29 din Legea nr.47/1992.
Din această perspectivă instanța de fond a reținut în mod corect că dispozițiile legii bugetare prin care prima de concediu a fost suspendată contravin prevederilor art.53 și 15 alin.2 din Constituție. Mai mult decât atât la momentul ieșirii din vigoare a legii bugetare (sfârșitul anului bugetar - 31 decembrie) dispoziția de suspendare nu mai poate fi aplicată, ca atare, la momentul sesizării instanței pentru anii 2005 și 2006 nu mai există norme legale în vigoare prin care dreptul solicitat să poată fi considerat suspendat.
Având în vedere cele de mai sus, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C-, județul H, împotriva sentinței civile nr.9 din 9 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 aprilie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp./09.07.2008.
Jud.fond: -
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
