Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3694/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3694
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
*****************************
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 1669 din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și intimații, G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimații reclamanți, lipsind de recurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, intimații PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, intimații reclamanți, G și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea formulată de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Intimații reclamanți, pe rând având cuvântul, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 1669 din 24 martie 2008 respins excepția necompetentei materiale a instanței, excepția prescripției dreptului la acțiune si excepția inadmisibilității acțiunii.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de pârâții Ministerul Economiei si Finanțelor si Direcția Finanțelor Publice D si in consecință a respins acțiunea fata de aceștia.
admis acțiunea precizata formulata de reclamanții, G, împotriva pârâtilor Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție - DIICOT.
Au fost obligați paratii Parchetul de pe langa Tribunalul Dolj, Parchetul de pe langa Curtea de APEL CRAIOVA, MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie- DIICOT sa plateasca reclamantilor despagubiri in suma actualizata, reprezentand contravaloarea sporului de vechime cuvenit, astfel: pentru reclamantul - 12752 lei pentru perioada 01.septembrie 2005- martie 2007, pentru reclamantul - 68412 lei pentru perioada 1 ianuarie 2001- martie 2007, pentru reclamantul -60625 lei pentru perioada 1 ianuarie 2001- martie 2007.
S-a admis cererea de chemare in garantie.
A fost obligat chematul in garantie Ministerul Economiei si Finantelor sa asigure si sa vireze paratilor fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale cuvenite reclamantilor.
S-a luat act de renuntarea reclamantilor, si G la judecarea actiunii.
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții, și au calitatea de magistrați - procurori, în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, iar reclamanții și, au funcționat în cadrul aceleiași instituții până la data de 01.01.2005, respectiv 01.04.2005, când au fost transferați la Serviciului Teritorial Craiova al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Sporul de vechime în muncă a fost acordat prin 50/1996, iar prin OG 83/2000, acest spor nu a mai fost prevăzut, dar nici nu a fost abrogat art.33 din 50/1996, republicată care reglementează acest drept atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar, dovadă în acest sens fiind faptul că personalul auxiliar continuă să primească sporul de vechime în baza aceluiași text de lege. Astfel, începând cu data intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, reclamanții nu au mai beneficiat de acest spor.
Asupra excepției de necompetență materială invocată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice D s- reținut:
Odată constatată existența discriminării, art. 21 din OG nr. 137/2000 prevede posibilitatea persoanei discriminate să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
Or, dispozițiile art. 281 din Codul muncii prevăd că jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor de muncă, precum și a cererilor privind raporturile juridice între partenerii sociali.
De asemenea, potrivit art. 295 alin 2 din Codul muncii, prevederile Codului muncii se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă".
Pe de altă parte, în conținutul art. 5 și 6 Codul muncii. este reglementată instituția discriminării, în ceea ce privește drepturile prevăzute în legislația muncii, astfel încât competența de soluționarea acestei cereri, în primă instanță, aparține - conform art. 2 pct1 lit. c cod procedură civilă - tribunalelor (secției conflicte de muncă și asigurări sociale).
Prin urmare, instanța a constatat neîntemeiată excepția de necompetență materială invocată de acești pârâți și urmează să o respingă, în speță nefiind aplicabile dispozițiile art. 36 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006.
Pentru aceleasi considerente instanta a respins si exceptia inadmisibilității acțiunii.
De altfel, procedura administrativă amintită de Ministerul Economiei și Finanțelor, nu exclude posibilitatea reclamantei de a se adresa instanței. Articolul 21 din Constituție, prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, în acest sens fiind și dispozițiile art. 6 din CEDO. Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, iar jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite, potrivit textului constituțional menționat.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor tribunalul admis-o și în consecință respins cererea față de acest pârât având în vedere că aceștia nu au atribuții privind plata drepturilor de natură salarială către reclamanți, reclamanții nefiind angajații acestor instituții.
Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune instanța a reținut ca potrivit art. 283 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Cauza fiind intemeiata pe principiul nediscriminarii statuat in mai multe acte normative, intre care si OG 137/2000 care la art 27 alin 2, prevede ca termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani si curge de la data savarsirii faptei sau de la data de la care persoana interesata poate sa ia cunostinta de savarsirea ei.
Cum reclamantii au luat cunostinta de savarsirea faptei discriminatorii la data de 06.07.2006 din Hotararea Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, care a stabilit ca neacordarea sporului de vechime magistratilor constituie o discriminare in sensul OG 137/2000, de la aceasta data a inceput sa curga termenul de prescriptie de 3 ani.
In acelasi timp, dispozitiile art 33 din Legea nr. 50/1996 nu au fost niciodata abrogate, ci s-a inlaturat doar aplicabilitatea lor, aspect care nu afecteaza insusi existenta dreptului, ci realizeaza mai degraba o suspendare a exercitarii acestuia.
S-a impus astfel a se considera ca dispozitiile OG 83/2000 au intrerupt cursul prescriptiei, dreptului la actiune pentru despagubirea constand in sporul de vechime in munca.
In consecinta instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
Pe fond s-a retinut ca, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 83/2000 legiuitorul a menținut aproape toate celelalte drepturi (spor de fidelitate, salariu de merit, etc.) prevăzute de Legea nr. 50/1996 pentru personalul auxiliar, prin această nouă reglementare exceptând în schimb categoria magistraților în mod expres de la aceste drepturi.
Cum textul de la art.33 continuă să producă efecte juridice pentru personalul auxiliar în mod normal și firesc este ca acesta să producă efecte și față de magistrați.
Deși art.9 alin.4 din OG nr.83/2000, prevede că orice alte dispoziții contrare prezentei ordonanțe se abrogă, se apreciază că art.33 din Lg.80/1996 nu este un text contrar OG 83/2000, ci unul complementar, deoarece pentru personalul auxiliar acesta este în ființă.
În susținerea ideii că dispozițiile art.33 din Lg.50/1996 trebuie să aibă eficacitate și în cazul magistraților, nu numai pentru personalul auxiliar de specialitate, instanța reține dispozițiile art.38 alin.2 din Constituția României potrivit căruia salariații au dreptul la protecția socială a muncii, chiar dacă legiuitorul a optat pentru instituția restrângerii dreptului, pentru că restrângerea unui drept este admisibilă numai prin lege și nu pe calea unei ordonanțe și art.16 din Constituția României care arată că cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii și fără discriminări.
Art. 20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere sau orice altă situație.
Art. 1 din Protocolul nr.12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale adoptat la la 4.11.2000 și ratificat de România prin Legea nr.103/2006 prevede că dreptul de a se bucura de oricare din drepturile prevăzute de lege trebuie asigurat fără nici o discriminare și că nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazate pe orice situație din partea unei autorități publice.
Art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955 consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor, dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări.
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului pct.2, consacră dreptul, fără nici o discriminare, la salarii egale pentru muncă egală, iar Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale ratificat de România prin Decretul nr.212/1974 prevede asigurarea pentru orice persoană a unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală, fără nici o distincție.
În ce privește legislația internă, art.5 din Codul muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
Art. 2 alin. 1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare ori apartenență la o categorie defavorizatoare precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Art. 2 alin. 2 din același act normativ stabilește că "sunt discriminatorii prevederile, criteriile, sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Prin neacordarea sporului de vechime magistraților, categorie profesională distinctă, în condițiile în care acest drept se păstrează pentru personalul auxiliar de specialitate, iar pentru acesta s-au păstrat toate drepturile prevăzute de Legea nr.50/1996 s- creat un tratament diferențiat, discriminatoriu pentru această categorie profesională din care fac parte și reclamanții.
Măsura de a nu se mai acorda sporul de vechime magistraților nu poate fi apreciată că ar fi justificată de un scop legitim, atât timp cât prin aceasta nu se realizează o îmbunătățire a salarizării, iar categoria acestora este plasată într-o situație discriminatorie față de alte categorii profesionale între care și funcționarii publici, pentru care Legea nr.188/1999 prevede sporul de vechime.
Magistrații sunt într-o situație discriminatorie în raport cu senatorii și deputații, Legea nr.53/1991 privind indemnizațiile și celelalte drepturi ale senatorilor și deputaților precum și salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României, prin art.12 prevăzând dreptul la sporul de vechime în muncă de până la 25 %, deși și magistrații reprezintă tot o autoritate publică.
Aceste aspecte atrag incidența dispozițiile art. 21 alin. 1 din OG137/2000 potrivit cărora persoana discriminată are dreptul la despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit, valoarea acestuia fiind echivalentă cu valoarea sporului de vechime cuvenit reclamanților, în procent de până la 25% din indemnizația de încadrare lunară, corespunzător vechimii fiecărui reclamant în muncă.
Efectele OG 83/2000, care a înlăturat dreptul la spor de vechime al magistraților acordat de Lg.nr.50/1996, trebuie examinate și din perspectiva normelor Legii nr.24/2000 privind tehnica legislativă potrivit cărora dispoziții ale unei legi organice nu pot fi abrogate prin normă legală ordinară, ordonanța guvernului neputând astfel afecta existența sau exercitarea acestui drept.
În același timp faptul că, OUG 177/2002 și OUG 27/2006 nu prevăd expres sporul de vechime ci numai o majorare a indemnizației corespunzătoare vechimii în funcția de judecător sau procuror, nu înlătură dreptul reclamanților la despăgubiri, cele două sporuri fiind distincte, sporul de vechime fiind prevăzut de art.155 din Codul muncii și de dispozițiile arătate anterior, aplicabile personalului auxiliar de specialitate din justiție, funcționarilor publici și parlamentarilor.
În același timp faptul că, OUG 177/2002 și OUG 27/2006 nu prevăd expres sporul de vechime ci numai o majorare a indemnizației corespunzătoare vechimii în funcția de judecător sau procuror, nu înlătură dreptul reclamantei la despăgubiri, cele două sporuri fiind distincte, sporul de vechime fiind prevăzut de art.155 din Codul muncii și de dispozițiile arătate anterior, aplicabile personalului auxiliar de specialitate din justiție, funcționarilor publici și parlamentarilor.
De altfel, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XXXVI din 07.05.2007, a admis recursul în interesul legii, stabilind că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, beneficiau de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege". Potrivit art. 329 alin. 3 cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate, în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe.
Potrivit art.1084 din Codul Civil reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului prin reactualizarea sumelor reprezentând sporul de vechime cu coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună în parte de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Împotriva sentinței, la data de 03 iunie 2008 și respectiv 12 iunie 2008, au declarat recurs pârâții DGFP pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Prin motivele depuse pe aceeași dată, DGFP D, susține că cererea de chemare în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor rămas fără obiect, întrucât rectificarea bugetului pentru anul 2007 avut loc, cererea de chemare în garanție, astfel că nu mai poate fi obligat la alocarea sumelor cuvenite reclamanților
In ceea ce privește obligarea să asigure și să vireze fondurile necesare susține că potrivit art. 138 alin. 2 din Constituție "Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat și pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului".
Susține că cererea reclamanților este inadmisibilă întrucât, ca persoană juridică, are bugetul său propriu aprobat prin legea bugetară anuală, dar nu poate să vireze sume din bugetul său propriu pentru MINISTERUL PUBLIC, având în vedere principiul specializării bugetare.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2004, precizează că potrivit deciziei nr. XXXVI/07.05.2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii, nu se prevede ca acordarea sporului de vechime magistraților să se facă începând cu anul 2001, ci în dispozitiv se prevede ca "judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiază și de sporul de vechime în muncă în cuantum ul prevăzut de lege".
Motivându-și recursul, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul d e pe lângă susține că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 1 ianuarie 2001 - ianuarie 2004, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, acțiunea pentru această perioadă fiind prescrisă.
Învederează faptul că, față de practica neunitară a instanțelor judecătorești în materia litigiilor de muncă, având ca obiect plata sporului de vechime în muncă, Procurorul General al parchetului de pe lângă J, în temeiul art. 329 alin. 1 cod procedură civilă, formulat recurs în interesul legii pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară legii asupra tuturor cauzelor având acest obiect.
Apreciază că în mod nelegal s-a dispus plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ICCJ, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea bugetului de stat nr. 388 din 31 decembrie 2007, lege care nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată, chiar reprezentând indicele de inflație, nu se justifică.
Recursurile sunt nefondate și se vor respinge pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, se constată că este nefondat avându-se în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. 2793 din 16.11.2007, pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL CRAIOVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis recursurile declarate de reclamanții și, a casat sentința civilă nr. 1253/05.09.2007 a Tribunalului Dolj și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, statuându-se, cu autoritate de lucru judecat, că prevederile OUG nr. 83/2000 a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune având drept obiect despăgubirile constând în sporul pentru vechime în muncă; că termenul general de prescripție de 3 ani de zile curge de la data săvârșirii faptei sau de la data de la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei, în condițiile în care cauza s- întemeiat pe principiul nediscriminării statuat în OUG nr. 137/2000, astfel încât termenul de prescripție a început să curgă la data de 06 iulie 2006, dată la care reclamanții au luat cunoștință de săvârșirea faptei discriminatorii prin hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a stabilit că neacordarea sporului de vechime cuvenit magistraților constituie o discriminare în sensul dispozițiilor acestui act normativ.
In condițiile în care dispozițiile art. 315 cod procedură civilă stabilesc că în caz de casare, considerentele instanței de recurs sunt obligatorii în ceea ce privește problema de drept aflată în discuție, se constată că nu mai poate fi pus în discuție motivul de recurs invocat, având drept obiect excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2001 - ianuarie 2004, câtă vreme această problemă a fost tranșată prin decizia de casare pronunțată anterior în cauză de către Curtea de APEL CRAIOVA.
Este nefondat și cel de-al doilea motiv de recurs referitor la obligarea pârâtului recurent la plata către reclamanți a drepturilor pretinse, actualizate cu indicele de inflație, în condițiile în care aceștia sunt îndreptățiți la plata acestor drepturi bănești reactualizate, existând în acest sens culpa angajatorului privind neplata acestor sume la timp, iar potrivit dispozițiilor art. 1084 cod civil, creditorii au dreptul la îndeplinirea exactă creanței lor, aceștia fiind prejudiciați datorită devalorizării monezii naționale.
In ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP D, se reține faptul că vizează un singur motiv, referitor la faptul că s-a admis cererea de chemare în garanție și a fost obligat acest minister să vireze pârâților fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților.
Acest motiv de recurs este nefondat întrucât dispozițiile art. 118 din legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară stabilesc că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, iar Ministerul Finanțelor are atribuții de a dispune măsurile necesare pentru aplicare politicii fiscal bugetare, pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului. Pe de altă parte, în baza prevederilor art. 3 alin. 1 din HG nr. 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor are ca principale atribuții: elaborarea proiectului bugetului de stat, a legii bugetare anuale, precum și proiectul legii de rectificare bugetului de stat operând rectificările corespunzătoare, astfel încât nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu are prevederi bugetare și nu este aprobată potrivit legii.
Se reține astfel că în lipsa obligării acestui minister, în calitate de chemat în garanție, să vireze pârâșilor fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților, hotărârea de care aceștia din urmă beneficiază nu poate fi pusă în executare, drept consecință, constatându-se în mod întemeiat calitatea procesuală pasivă Ministerului Economiei și Finanțelor, în calitate de chemat în garanție.
Față de considerentele arătate, se va reține că hotărârea Tribunalului Dolj este legală și temeinică, nefiind afectată de nici unul de motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 pct.1-9 cod procedură civilă, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursurile declarate de pârâții se privesc ca fiind nefondate, și se vor respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 1669 din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și intimații, G,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/IE/23.06.2009
Red. Jud.
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Ligia Epure, Doina Vișan
