Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3695/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3695
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
**************************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 216 din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul O l t, cu sediul în S,-, județul O, Ministerul Economiei și Finanțelor Prin DGFP O, cu sediul în S- A județul O și reclamanta, domiciliată în localitatea str.- -.1..1..1 județul O, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Caracal, cu sediul în- județul O având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea formulată de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIE, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 216 pronunțată în edința publică de la 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul O l t, Secția civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O
S-a admis cererea formulată de reclamanta, și au fost obligați pârâții Tribunalul O l t, și Ministerul Justiției, a plata drepturilor salariale constând în sporul de stres de 50% din salariul de bază brut lunar pe perioada 1 iulie 2005 - 1. 02. 2007.
Pentru a se prunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996, art.47 din Legea 50/1996, a fost abrogat expres.
Procedându-se astfel au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție - ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată. Cu toate acestea prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996 deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56- 62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizată prin OG nr. 83/2000 este nelegală, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamantei având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % prevăzută de art. 47 din Legea nr. 50/1996 calculat din salariul de bază brut lunar pe perioada 1 iulie 2005 - 1.02.2007.
În consecință au fost obligați pârâții la plata, în favoarea reclamantei, a sumelor reprezentând drepturi bănești salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % din indemnizația de bază brută lunară.
În baza art. 137 cpc. analizând excepția invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, s-a constat că este întemeiată, întrucât între părți nu există raporturi juridice de muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru neteminicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, s-a arătat că:
Un prim motiv de recurs în cauză este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 cod. pr. civ. invocându-se că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial cere nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare.
Un al doilea motiv de recurs ce trebuie reținut în cauză este cel prevăzut la pct. 9 al art. 304 cod. pr. civ. potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
S-a menționat că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres prin OG nr. 83/2000, ordonanță emisă în temeiul prevederilor art. 107 alin. 1 și 3 din Constituția României, forma în vigoare la acea dată, și ale art. 1 lit. q, pct. 1 din Legea nr. 125/2000.
Potrivit art. 114 alin. 1 din Constituția României, Parlamentul putea adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
S-a mai arătat că OG nr. 83/2000 nu a vizat niciunul dintre domeniile rezervate legii organice, expres stabilite de legea supremă întrucât salarizarea și alte drepturi bănești ale personaluilui din sistemul autorităților judecătorești nu sunt incluse în domeniul legii organice, delimitat extrem de clar de art. 72 din Constituția României, în vigoare la acea dată.
Mai mult, temeiul constituțional reținut de prima instanță, respectiv art. 73 pct. 1 lit. e din Constituția României nu există.
S-a susținut că nu se poate face confuzie între organizarea judecătorească și funcționarea anumitor instituții centrale cu atribuții în domeniul justiției ori chiar regimul general privind raporturile de muncă, pe de o parte, și cel special de salarizare a personalului din autoritatea judecătorească.
S-a mai arătat că, atât Legea nr. 50/1996 cât și Legea nr. 334/2001 au fost adoptate cu respectarea art. 74 alin. 2 din Constituție.
Mai mult, sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică a fost introdus inițial doar pentru magistrați și abia prin OG nr. 56/1997, tot printr-o ordonanță simplă, s-a acordat și personalului auxiliar al instanțelor.
S-a mai arătat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât acest text nu vine să suplinească sau să recunoască un drept pe care legislația internă nu îl prevede și nu poate împiedica statele să schimbe sistemele de salarizare, să abroge sau să prevadă drepturi în alt conținut.
În final, s-a arătat că adoptarea OG nr. 83/2000 a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești, prin aducerea acestuia în acord cu sistemul prevăzut de Legea nr. 154/1998, finalitatea modificării legislative fiind aceea a creșterii drepturilor salariale și nu diminuarea acestora.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, curtea constată recursul nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Sporul de 50 % solicitat de către reclamantă, a fost reglementat de art. 47 din Legea 50/1996, text în conformitate cu care, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Prin articolul 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, a fost abrogat expres art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Această abrogare s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Astfel, potrivit art. 107 alin. 3 din Constituția României la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale, prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat ca, până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Cu toate acestea prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, încălcându-se astfel, prevederile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar, că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr. 50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ. Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzute expres în cuprinsul legii de abilitare.
Indiferent de finalitatea pe care a avut-o nr.OG 83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care nu poate produce efecte.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele internaționale și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Conform art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, iar acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea OG 83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță ce se cere a fi ocrotit există în patrimoniul reclamanților.
Curtea, reține că există conflict între art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 și art. 1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text de lege.
În acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a pronunțat decizia nr. XXI în dosarul nr. 5/2008, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv, salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
De menționat că, potrivit dispozițiile art. 329 alin. 3 cod. pr. civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate de către Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe.
Prin urmare, se constată nefondate criticile formulate în cauză și, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod. pr. civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței nr. 216 din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL O L T, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP O și reclamanta.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red. jud- / 2 ex./ 6 iulie 2009
jud. fond,
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Ligia Epure, Doina Vișan
