Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 374/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6066/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 374R
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR - - A
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursurilor formulate de recurenții: CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI - INSTITUȚIA PRIMARULUI împotriva sentinței civile nr.1123 din 10.06.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, ., UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, GRĂDINIȚA DE COPII, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 22.01.2010, de către, intimatul UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T, prin avocat, concluzii scrise, la care a atașat împuternicire avocațială și dovada achitării cheltuielilor de judecată. În cuprinsul concluziilor scrise s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că în cuprinsul concluziilor scrise, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1123 din 10.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii de sindicat, și, în contradictoriu cu pârâții Școala cu cls.I-VIII, Grădinița de Copii, Instituția Primarului comunei și Consiliul Local al comunei, și, pe cale de consecință, a obligat pârâtele la calcularea și plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate în baza Legii nr. 220/2007, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite conform legii 220/2007 pentru perioada 1.01.2007-20.07.2007 actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. A obligat pârâtele la plata către reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Tas umei de 400 lei, cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
În motivare, s-a arătat ca, potrivit art.167 din Lg.nr.84/1995, unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate de bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Din analiza acestui text de lege rezultă că, ordonator de credite este Consiliul local în a cărui rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ. Ca atare, pârâtul T nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Salarizarea personalului didactic se realizează potrivit Legii nr.128/1997, iar Ordonanța Guvernului nr.11/2007 a stabilit creșterile salariale ce urmau a se acorda personalului didactic din învățământ în cursul anului 2007.
Astfel, potrivit actului normativ menționat, în cursul anului 2007 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ urmau să fie majorate prin modificarea coeficientului de multiplicare în 3 etape; pentru etapa 01.01.2007 - 31.03.2007 a fost prevăzută o valoare a coeficientului de multiplicare de 221,307 lei, pentru etapa cuprinsă între 01.04.2007 - 30.09.2007 de 225,733 lei, iar pentru perioada 01.10.2007 - 31.12.2007 de 259,592 lei.
Prin art.9 s-a prevăzut că prevederile ordonanței se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
Modificarea esențială care vizează membrii de sindicat din prezenta cauză o reprezintă majorarea cu 10% a coeficienților de ierarhizare prevăzuți în anexa 2 pentru personalul didactic cu gradul
Ordonanța Guvernului nr.11/2007 a fost aprobată prin Legea nr.220/2007, act normativ prin care au fost modificate doar anexele privind coeficienții de multiplicare, fiind menținute aceleași etape de acordare.
Față de aceste modificări legislative, pârâtele au procedat la calcularea și acordarea creșterilor salariale, respectiv a majorării cu 10% a coeficienților de ierarhizare pentru personalul didactic cu gradul I, începând cu data de 20.07.2007, deși Legea nr. 220/2007 nu a menționat data de la care se aplică modificările.
Cu privire la termenul de aplicare a dispozițiilor modificatoare ale coeficienților de multiplicare detaliați pe grade didactice, vechime în învățământ și funcție didactică din Legea nr. 220/2007 de aprobare a nr.OG11/2007, Tribunalul Teleormana constatat că, în condițiile în care art.9 privind termenul de la care se operează creșterile salariale, nu a suferit modificări, OG nr.11/2007, astfel cum a fost modificată, aplicată de la data stabilită în cuprinsul său, prin art.9, respectiv 01.01.2007 și nu de la data de 20.07.2007, cum în mod greșit au procedat pârâții.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs Consiliul Local al Comunei, județul T, reprezentat prin Primarul Comunei, precum si Primarul Comunei, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 din proc.civ. instanța de fond în mod greșit a interpretat prevederile din Legea nr.220/2007, admițând acțiunea formulată de Sindicatul învățământului Preuniversitar T și obligând Consiliul Local și Instituția Primarului comunei la calcularea și plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate în baza Legii nr.220/2007 membrilor de sindicat prevăzuți în acțiune, pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal.
Potrivit art. 142 lit. g din Legea nr.84/1995 republicată inspectoratele școlare coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar.
Personalul din învățământul preuniversitar au contracte de muncă încheiate cu unitățile de învățământ în care își desfășoară activitatea unități subordonate inspectoratelor școlare județene în nici un caz cu primăriile și deci nu pot primi fonduri din partea primăriilor, neavând raporturi juridice de muncă cu acestea.
De asemenea, nici Primăria și nici Consiliul local nu au calitatea de angajator pentru cadrele didactice, nu sunt parte în contractul de muncă cu aceștia, neputând fi obligate la calcularea și plata drepturilor salariale în baza Legii nr.220/2007 pentru perioada 01.01.2007-20.07.2007, pentru reclamanți.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299-316.proc.civ.
Sindicatul Învățământului Preuniversitar Tad epus concluzii scrise, solicitand respingerea recursurilor. Coroborând prevederile OUG nr.32/2001 cu prevederile art.167 alin. 1 din Legea nr.84/1995 modificata prin Legea nr.713/2001 art.68 alin. 4 lit.a) din Legea nr. 215/2001 modificata și art. 20 alin. 1 și 4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, rezultă că prima instanță în mod corect și legal a reținut calitatea procesuală pasivă a celor două instituții ale administrației publice locale.
Întrucât finanțarea de bază și complementară a instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se suportă din bugetele locale,Primarul fiind ordonator principal de credite (art.68 alin.4 lit. a) din Legea nr. 215/2001), buget aprobat de Consiliul Local,acestor două instituții le revine obligația alocării fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale pretinse de către reclamanți.
Pe fondul cauzei, prin Legea 220/2007 a fost aprobată și modificată OG nr.11/30.01.2007, fiind menținut în totalitate articolul 9 din OG nr.11/2007 cu privire la data de Ia care încep să se aplice creșterile salariale pe anul 2007 pentru cadrele didactice, această dată fiind 01.01.2007.
Referitor la acest aspect, prin minuta din 11.06.2008, și ICCJ au stabilit că prevederile Legii nr- se aplică începând cu data de 01.01.2007.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererile de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea, cu majoritate, constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
ntr-adevăr, prin Ordonanța Guvernului nr. 11/2007 s-au stabilit anumite creșteri salariale ce vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ. Prin art.9 al acestui act normativ, s-a prevăzut că acestea se aplică începând cu luna ianuarie 2007.
Ulterior, a fost adoptată Legea nr. 220/2007, care a aprobat ordonanța respectivă și care a modificat anexele cu coeficienții de multiplicare.
Aceste modificări au fost aplicate de către pârâți începând cu data de 20.06.2007, data intrării în vigoare a legii.
Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, atunci când, în raport de prevederile art.9 din Ordonanța Guvernului nr. 11/2007, precum și de art. 11 alin.2 din Legea nr.24/2000, a apreciat că prevederile Legii nr. 220/2007 s-ar aplica de la 01.01.2007.
Atât ordonanța de guvern, cât și legea, sunt acte normative distincte și potrivit atât art. 78 din Constituția României, cât și, infraconstitutional, art. 11 alin. 1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor.
Reiese așadar că orice prevedere dintr-o lege, indiferent la ce se referă sau ce altă lege sau act normativ modifică, intră în vigoare la termenul arătat mai sus, dacă în textul sau nu este prevăzut alt termen mai.
Ordonanța Guvernului nr. 11/2007 a prevăzut, într-adevăr, aplicarea sa începând cu 01 ianuarie 2007, iar coeficienții de multiplicare prevăzuți de acea ordonanță au fost aplicați cu data respectivă.
Dar, um în textul Legii nr. 220/2007 nu s-a prevăzut ca dată de intrare în vigoare ori aplicare data de 01 ianuarie 2007, prevederile acesteia, inclusiv modificările aduse Ordonanței Guvernului nr. 11/2007 nu puteau intra în vigoare decât la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial, așa cum prevede Constituția României, iar nu la data de 01 ianuarie 2007.
Prevederile din ordonanța cu privire la aplicare sunt incidente numai acestei ordonanțe, iar nu și legii de modificare a acesteia.
Ca atare, Legea nr. 220/2007 modifică pentru viitor coeficienții de multiplicare, legea intrând în vigoare, potrivit art. 78 din Constituția României la 3 zile de la data publicării, ca atare data intrării în vigoare fiind 20 iulie 2007.
Instanța nu poate deduce voința neechivoca a legiuitorului, in sensul aplicării acelor dispoziții de la 01.01.2007, fiind necesar ca aceasta sa fie consacrata legislativ, in mod expres.
In temeiul art. 304 pct. 9 din Codul d e procedura civilă, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu inculcarea sau aplicarea greșita a legii.
Pentru aceste considerente, Curtea, in acest temei si în baza art. 312 din Codul d e procedura civilă, va admite recursurile formulate, si va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, reprezentat prin Primar și PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr.1123/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR, în numele și pentru membrii de sindicat, ., și intimații-pârâți ȘCOALA CU CLASELE I-VIII " ", GRĂDINIȚA DE COPII, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./28.01.2010
Jud.fond:
Cu opinia separată a d-nei judecător, în sensul respingerii recursurilor, ca nefondate.
Înopinia separatăse apreciază că recursul era nefondat și trebuia respins ca atare.
Astfel, prevederile art. 9 din OG nr. 11/2007 sunt exprese și neechivoce, în sensul că se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007, dispoziție pe deplin valabilă încă de la intrarea în vigoare a ordonanței, pe perioada de existență a acesteia și menținută și prin legea de aprobare, asigurând continuitatea efectelor ulterior publicării acesteia din urmă.
Din perspectiva existenței dreptului pretins, este irelevantă forma sub care a fost enunțată norma juridică ce constituie temeiul acțiunii: ordonanță de guvern, respectiv lege de la data publicării legii de aprobare, ambele acte fiind pe deplin valabile și aplicabile pe perioada existenței lor, ordonanța de la data intrării în vigoare, subsecventă publicării în Monitorul Oficial până la aprobarea prin lege, de la a cărei intrare în vigoare, același conținut continuă să producă aceleași efecte, chiar dacă sub o altă formă juridică, de lege (ca izvor formal de drept).
Esențial este că legea nu a antamat periodizările pe care le-a introdus ordonanța cu privire la coeficienții de multiplicare acordați, respectiv data de la care aceștia se aplică, începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007, prevederi care au fost automat preluate în lege, nefiind modificate ori abrogate de aceasta, rămânând să-și producă efectele în continuare, aceasta în condițiile în care este distincție între intrarea în vigoare a unui act normativ și periodizările pe care acesta le operează privitor la aplicarea diferitelor sale reglementări, respectiv între dreptul substanțial și exercițiul acestuia ce nu poate fi decât ulterior intrării în vigoare a actului normativ care-l prevede, cu consecința că nu orice text care se referă la trecut este automat retroactiv, ci numai acela care stinge sau modifică un raport juridic epuizat anterior, antamând efectele acestuia și anulând un drept valabil născut sub imperiul legislației anterioare, nu și cel care determină un cuantum mai mare al unor drepturi, cu începere de la data de întâi a primei luni a anului în curs, ca expresie a opțiunii legiuitorului în materia drepturilor salariale ale personalului didactic.
Rezultă că până la o eventuală declarare a neconstituționalității legii pentru pretinsa retroactivitate, cu consecința că și drepturile pe care le reglementează nu ar putea privi decât perioadele ulterioare intrării în vigoare, legea e pe deplin aplicabilă, nefiind la latitudinea judecătorului s-o modifice ori amendeze, statuând asupra unei alte date de acordare a drepturilor reclamate, decât cea stipulată expres în cuprinsul ei.
În consecință, potrivit celor expuse și în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ. recursurile formulate se impuneau respinse, ca nefondate.
Judecător:
Președinte:Daniela Georgeta EnacheJudecători:Daniela Georgeta Enache, Nadia Raluca Ilie
