Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 375/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6183/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 375R
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR -- A
GREFIER -
Pe rol, judecarea cauzei recursului formulat de recurenta - GRUP împotriva încheierii de ședință din data de 07.10.2009, pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: -, -, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 22.01.2010, de către recurenta - GRUP, o cerere prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, precum și motivele de recurs.
Curtea, având în vedere că prin cererea depusă prin serviciul registratură la data de 22.01.2010 de către recurenta - GRUP, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin încheierea din data de 07.10.2009 pronunțată în dosarul nr. nr-, Tribunalul Teleorman - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.222 și art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, art.73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, a art.28 alin. 2 din Legea nr.54/2003, ca inadmisibila.
În considerente a reținut că in raport de art. 2 alin 3 din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea Constituțională a retinut ca nu se poate pronunta asupra modului de aplicare si interpretare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei.
Prin invocarea acestor texte de lege se pune in discutie modul de aplicare a unor norme legale, ceea ce este altceva decat constitutionalitatea lor.
Pentru a se dispune sesizarea Curții Constituționale cu privire la rezolvarea unei excepții de neconstituționalitate este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, nerespectarea fie și a uneia dintre acestea conducând la respingerea cererii de sesizare.
Printre aceste condiții se află și cea care impune ca textul legal cu privire la care s-a invocat excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, cerință care decurge din conținutul art. 29 alin (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, cerinta ce nu este indeplinita in cauza.
Dispozițiile art. 222 și 282 din Legea nr.53/2003, art.73 din Legea nr. 168/1999, art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 nu vizează obiectul cauzei, referindu-se, pe de o parte, la norme dispozitive privind reprezentarea părților, iar pe de altă parte, la norme procedurale privind desfășurarea procesului și soluționarea cu celeritate a cauzelor.
Normele de drept invocate reflectă principiul disponibilității părții, legiuitorul lăsând la dispoziția acestuia modalitatea de reprezentare a membrilor de sindicat prin intermediul organizațiilor sindicale în vederea desfășurării procesului cu celeritate.
Nici unul dintre principiile constituționale arătate de către pârâtă nu este încălcat de normele legale pentru care a invocat neconstituționalitatea.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs SC SA - GRUP înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr- (Număr în format vechi 6183/2009).
În motivare, recurenta arata ca toate cerințele de admisibilitate erau îndeplinite, respectiv că se mențin în activul legislativ dispozițiile ce îngrădesc lărgirea cadrului procesual prin includerea obligatorie a sindicatelor în proces și recunoașterea calității procesuale de sine-stătătoare; prin urmare, de constituționalitatea sau neconstituționalitatea textelor criticate depinde includerea ori neincluderea sindicatelor în cadrul procesual al litigiului pendinte, la inițiativa unității pârâte, fiind astfel justificată legătura cu cauza.
A mai arătat că soluția legislativă actuală care nu recunoaște unității posibilitatea de a chema în judecată, pe cale separată ori incidentală, sindicatele, în calitatea lor de parteneri de dialog social, contravin egalității în fața legii, dreptului la apărare al unității, caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă, rolului în asigurarea sociale al sindicatelor și dreptului la un proces echitabil reglementat de Convenția Europeană, exclusiv de orice impediment administrativ lipsit de o justificare obiectivă și rațională și care ar ajunge să nege liberul acces la justiție al persoanei. De asemenea, nejustificată este și diferența arbitrară de regim juridic pe care o fac prevederile contestate între conflictele de interese și conflictele de drepturi,astfel, în timp ce în cazul primelor, sindicatelor nu numai că li se recunoaște calitatea de participant, ci chiar dreptul exclusiv de a conduce negocierile colective din partea salariaților, în cazul conflictelor de drepturi, sindicatele nu pot fi participanți în procesul civil, decât dacă le solicită membrii lor să-i reprezinte, ceea ce constituie o formă de participare incidentă accesorie, fiind însă negată calitatea procesuală pe cale principală.
Cercetând recursul formulat prin prisma criticilor formulate și a cerințelor de admisibilitate statuate de art. 29 alin. 1-3 din Legea nr. 47/1992 rep. Curtea constată că excepția a fost ridicată de una dintre părțile procesului, privește dispoziții legale în vigoare, nedeclarate anterior neconstituționale.
Cât privește însă cerința ca dispozițiile care fac obiectul excepției să aibă legătură cu cauza, se constată că, într-adevăr, aceasta nu este îndeplinită.
Astfel, textele în discuție, criticate prin prisma posibilității sindicatelor de a sta în proces, nu au nicio relevanță în soluționarea prezentei cauze,ce pune în discuție existența unui drept salarial, izvorât din convențiile colective de muncă, pretins de salariați a căror calitate procesuală activă nu este negată. Condiția pertinenței excepției în proces a fost constant explicată în jurisprudența Curții Constituționale ca rezidând în cerința caracterului efectiv, realmente util al dispozițiilor criticate pentru soluția procesului. Or, în speță, considerațiile recurentei, bazate pe o interpretare proprie cu privire la posibilitatea participării sindicatelor în proces, nu interferează deloc cu soluționarea acestuia,reprezentând simple speculații teoretice,ocazionate de acest gen de litigii, dar inutile practic în prezenta cauză, de vreme ce sindicatul nu este parte și nici reprezentant al părții, după cum pârâta-recurentă nici nu a formulat vreo cerere de introducere în cauză a organizației sindicale, uzând de vreuna din modalitățile procedural-civile prin care se pot introduce terți în proces și care să-i fi fost respinsă.
Mai mult, nu a justificat în nici un fel interesul și utilitatea chemării în judecată a sindicatului, în condițiile în care titularul dreptului salarial pretins este salariatul, calitatea de pârât neputând reveni decât unității angajatoare, iar procesul se judecă prin prisma obiectului acțiunii introductive, temeiurilor de fapt și de drept ale acesteia și motivelor de recurs, nici unele nici altele neantamând chestiunea participării procesuale a sindicatelor.
Din această perspectivă, necesitatea ca sindicatul să stea în proces, învederată de recurentă, reprezintă o simplă eventualitate, care nu justifică intervenția Curții Constituționale, ținute să efectueze un control pe cale de excepție,ca modalitate defensivă prin care partea se apără împotriva unei norme care i se aplică, criticând-o pentru neconformitate cu legea fundamentală.
În consecință, potrivit celor expuse, Curtea constată că excepția invocată care formează obiectul recursului este nepertinentă, fără nicio relevanță pentru soluționarea cauzei, astfel că, în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ. va respinge recursul, constatând legală încheierea de respingere a sesizării Curții Constituționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - GRUP împotriva încheierii de ședință din data de 07.10.2009, pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: -, -, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
2ex./29.01.2010
Jud. fond:,
Președinte:Daniela Georgeta EnacheJudecători:Daniela Georgeta Enache, Nadia Raluca Ilie
