Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3972/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2949/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3972R
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Magdalena Petre
JUDECĂTOR 3: Silvia
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenții:, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.4928 din data de 16.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul PARCHETUL DE PE LANGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,având ca obiect "drepturi bănești - spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 29.05.2009, de către intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă recurentului Ministerul Finanțelor Publice, cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat și respingerea recursului formulat de către recurenții:, ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 10.08.2007 pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. 27673/3LM/2007, reclamanții, G, și au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând a se dispune obligarea in solidar a paraților la plata sporului in procent de 50% calculat la indemnizația bruta lunara de încadrare, incepand cu luna aprilie 2004 si pana in prezent, precum si acordarea lunara a acestui spor si in continuare, in condițiile prevăzute de art.47 din Legea 50/1996 republicata si modificata privind salarizarea si alte drepturi alte drepturi ale personalului din organele judecătorești.
Paratul Ministerul Public - Parchetul de pe ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție a formulat cerere de chemare in garanție a Ministerului Finanțelor Publice,
Prin sentința civilă nr.4928/16.06.2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția necompetentei materiale; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor (titulatura paratului de la data pronuntarii hotararii), și, în consecință, a respins acțiunea față de acesta; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, și, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune în privința pretențiilor aferente perioadei aprilie 2004 - 10 august 2004 și, în consecință, a respins capătul de cerere menționat; a obligat paratul Ministerul Public - la plata către reclamanți a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihica calculat la indemnizația de încadrare bruta lunara pentru perioada 10.08.2004-16.06.2008; a respins cererea cu acest obiect pentru viitor, ca neîntemeiată; a admis cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor și a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce paratului fondurile necesare achitării drepturilor reclamanților.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor, a arătat ca intre reclamanți si acest parat nu exista nici un fel de raporturi legale sau contractuale care sa justifice chemarea in judecata a acestei instituții, pretențiile reclamanților solicitate prin cererea de chemare in judecata, reprezentând drepturi de personal care nu pot fi plătite decât de către angajator.
Excepția necompetentei materiale invocata de Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție a fost respinsa cu motivarea ca in speta nu sunt aplicabile prevederile art.36 alin.2 din nr.OUG27/29.03.2006, ci art. 284 raportat la art. 295 Codul muncii.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada aprilie 2004 - 10.08.2004 a fost considerata intemeiata, având in vedere prevederile art. 283 al. 1 lit. c din Codul muncii potrivit cărora, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate, cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de procurori și de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe Inalta C de Casație și Justiție.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, magistrații, precum si personalul auxiliar de specialitate" beneficiau de "un spor de 50% din salariul de baza brut lunar".
Acest text de lege a fost insa abrogat prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996.
Activitate de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin. 1 din Constituție, adoptă legi constituționale, organice și ordinare.
In temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuția adoptării de acte normative Guvernului, care emite ordonanțe, în temeiul aceleiași legi speciale, însă numai în limitele și condițiile prevăzute în acea lege( art. 108 alin. 3din Constituție). Asemenea ordonanțe nu pot fi emise decît pentru domeniul de reglementare a legilor ordinare, iar nu și al legilor organice.
OG nr.83/ 2000 a fost emisă, așa acum rezultă din preambul, în baza art. 1 lit. q pct.l din Legea 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rîndul ei, Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii OG 83/ 2000, definește completarea, modificarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, reieșind că acestea sunt instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Prin Legea 125/ 2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să abroge Legea 50/ 1996, nici total, nici parțial.
Prin emiterea OG 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptată de Parlamentul României, încălcîndu-se dispozițiile art. 108 alin.3 cu referire la art. 73 alin.l din Constituția României. Abrogarea art. 47 din Legea 50/ 1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Art. 1 pct. 42 și art. 9 alin. 2 paragraful 1 din OG 83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legilor speciale, sunt neconstituționale, conform art. 147 alin.l din Constituție și își încetează efectele.
normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX, alin. 2din OG 83/2000, conduce la concluzia că dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 sunt rămase în vigoare. Dispozițiile art. 47 care reglementau aplicarea sporului de 50% au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, producîndu-și efectele în continuare.
De altfel, Inalta C de Casație si Justiție s-a pronunțat cu privire la existenta dreptului categoriilor de salariați din care fac parte si reclamanții la plata sporului de suprasolicitare neuropsihica, prin Decizia nr. 21 din 10.03.2008 data in recursul in interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție.
Pentru toate aceste considerente, prima instanța a admis acțiunea și a obligat pe pârâtul Ministerul Public -PICCJ la plata către reclamanți a drepturilor bănești constând in sporul de 50% din indemnizația bruta lunară, pentru risc si solicitare neuropsihica pentru perioada 10.08 2004 - 16.06.2008.
Cat privește plata acestor drepturi pentru viitor, instanța a respins ca nefondata aceasta cerere, cu motivarea ca reclamanții nu au făcut dovada ca se refuza in viitor acordarea unor drepturi de către angajator.
Cu privire la cererea de chemare in garanție a Ministerului Economiei si Finanțelor, tribunalul a analizat prevederile HG386/2007 privind organizarea si funcționarea, art.2 alin.2 din acest act normativ stabilind ca are funcția de reglementare si sinteza prin elaborarea cadrului normativ si instituțional necesar realizării obiectivelor strategice in domeniul finanțelor publice, elaborând si implementând politica bugetara si fiscala Guvernului, administrând veniturile statului, cu control financiar public intern. Art.3 litera a pct.6 prevede ca analizează la nivelul instituțiilor publice modul de utilizare/administrare a fondurilor si patrimoniului public, prezentând Guvernului spre dezbatere si aprobare proiecte de acte normative care sa conducă la imbunatatirea procesului de programare si execuție bugetara. Mai departe, pct. 13 din același articol stabilește ca aproba prin delegare de competente anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite bugetare, atribuție pe care urmează sa o exercite si in ceea ce privește rectificările bugetare asupra drepturilor salariale rezulte din situația de discriminare. Astfel, se poate retine ca paratul are un rol decisiv, stabilit prin propria lege de organizare si funcționare, cu privire la plata despăgubirilor rezultate din discriminare, delegarea sa de competenta urmând sa acționeze asupra aprobării anexelor la bugetele ordonatorilor principali de credite bugetare, in speța, Ministerul Public. In art.4 din același act normativ se mai arata ca, in exercitarea atribuțiilor sale colaborează cu celelalte ministere si organe de specialitate din subordinea Guvernului, cu autoritățile publice si celelalte organisme in vederea realizării obiectivelor strategice bugetare. In considerarea acestor dispozitii legale cererea de chemare in garantei a fost apreciata ca intemeiata.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții-reclamanți, G, și, intervenienta în interes propriu și recurentul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin recursul formulat și întemeiat în drept pe disp. art.304 pct.9, coroborat cu art.3041Cod procedură civilă și art.80 din Legea nr.168/1999, recurenții-reclamanți critică sentința recurată, invocând următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Argumentația instanței in ceea ce privește acordarea drepurilor bănești solicitate doar pentru perioada 10.08.2004 - 16.06.2008 reprezintă in mod evident o interpretare si aplicare greșita a legii, si este evident criticabila sub acest aspect.
Astfel, asa cum reiese din motivarea Deciziei nr. 21/10.03.2008 a ICCJ, decizie ce a fost respectata si pusa in aplicare de instanța de fond doar in ceea ce privește menținerea in vigoare a prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a dispus in mod explicit acordarea acestor drepturi bănești atat pentru perioada anterioara in care au fost privați beneficiarii, cat si in continuare. (" a se vedea reținerea instanței supreme din considerentele sale rezulta fara echivoc faptul ca au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, astfel ca acestea au produs si produc in continuare efecte juridice".)
Mai mult decât atat, instanța de fond prin sentința pronunțata da naștere unei situații de discriminare a persoanelor din aceeași categorie socioprofesionala, in sensul ca instanțele judecătorești care au avut pe rol cauze cu același obiect si parti având aceeași calitate, au obligat la plata drepturilor bănești atat pentru perioada in care acestea nu s-au recunoscut, cat si in continuare, pana la incetarea calității ce a generat aceste drepturi.
Aceasta limitare a drepturilor reclamantilor-recurenti reprezintă deopotrivă si o incalcare a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului - "orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauza de utilitate publica si in condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional".
Potrivit practicii judicare O, sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica constituie un "bun" cu valoare patrimoniala in sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, alături de alte asemenea "bunuri" (parti sociale, acțiuni, pensii), "bun" asupra căruia reclamanții - recurenți au un drept de proprietate. Or, in concordanta cu spiritul Convenției Europene a Drepturilor Omului precum si al Constituției României, acest drept nu trebuie sa fie perturbat prin limitarea exercitării sale atâta timp cat aceasta exercitare nu aduce atingere drepturilor si libertăților celorlalți cetățeni sau incalca normele privind ordinea publica, securitatea naționala, sănătatea publica sau bunele moravuri.
Prin recursul său, intervenienta în interes propriu, critică sentința instanței de fond pentru următoarele motive:
In mod greșit instanța de fond a respins in principiu
cererea de intervenție, cu motivarea ca drepturile invocate nu au strânsa legătura cu cele pretinse de reclamanți, astfel ca pot fi judecate separat.
Potrivit art.49 al.1 si 2 pr.civ.: " are interes poate interveni intr-o pricina ce se urmează intre alte persoane "iar intervenția in interes propriu se formulează atunci cand cel care intervine invoca un drept al sau.
Considera ca in cauza s-au respectat atat condițiile de forma prev. de art.50 alin.l si 2 pr.civ cat si cele de fond, recurenta solicitând aceleași drepturi salariale ca si reclamanții.
Prin recursul său, formulat în calitate de recurent-chemat în garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor, critică soluția pronunțată de instanța de fond pentru următoarele motive:
In conformitate cu art.304 pct.4-instanta a depășit atribuțiile puterii judecatoresti.
Pronunțarea unei hotărâri prin care Ministerul Economiei si Finanțelor sa fie obligat la alocarea fondurilor către Parchetul de Inalta C de Casație si Justiție ar duce la nesocotirea Legii 500/2002, prin care este reglementata procedura bugetara si totodată ar pune institutia in imposibilitatea punerii in executare a acestei hotărâri.
2.Potrivit art.304 pct.9 Cod procedura civila -hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal si a fost data cu incalcarea si aplicarea greșita a legii.
Recurentul reitereaza excepția lipsei calității procesuale a Ministerul Economiei si Finanțelor in calitate de chemat in garanție.
In conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierahic inferioare.
Parchetul de pe ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție are calitate de ordonator principal de credite, iar in conformitate cu dispozițiile art. 21 din legea nr.500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
ererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva Ministerului Finanțelor Publice nu intruneste conditiile de admisibilitate prevazute de art. 60 alin. 1 din Codul d e procedura civila, intrucat partea poate sa cheme in garanție doar o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul in care ar cădea in pretenții cu o cerere in garanție sau in despăgubire. In speta, Ministerul Finantelor Publice nu are vreo obligatie legala sau conventionala de a garanta sau de a despagubi pe paratul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, in cazul in care acesta ar in pretentii. In consecinta, recursul Ministerul Finantelor Publice apare ca fiind intemeiat, fiind incident motivul de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 9 proc.civ. - aplicarea gresita a legii. Pentru aceste considerente, se va dispune admiterea acestui recurs si modificarea hotararii, in sensul respingerii cererii de chemare in garantie, ca inadmisibila.
Recursul declarat de intervenienta in interes propriu este nefondat, urmand a fi respins, intrucat prima instanta a facut o corecta intrepretare si aplicare a dispozitiilor legale, respingand in principiu cererea de interventie principala. O astfel de cerere poate fi formulata numai impotriva tuturor partilor (reclamanti-parati), intrucat tertul intervenient tinde sa castige pentru sine, cel putin in parte, obiectul procesului, cu consecinta ca partile initiale sa piarda, in tot sau in parte, aceleasi drepturi solicitate de catre intervenient.In mod evident, in speta nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a unei astfel de cereri, recurenta pretinzand aceeasi categorie de drepturi ca si reclamantii, nu insesi drepturile salariale ale acestora. Pentru aceste considerente, se va dispune respingerea recursului declarat de, ca nefondat.
Recursurile declarate de, prin care se critica solutia primei instante sub aspectul respingerii pretentiilor ulterioare datei pronuntarii sentintei, urmeaza a primi o solutie diferita, in functie de actele normative de salarizare aplicabile fiecareia dintre cele doua categorii din care fac parte recurentii, si anume magistrati si personal auxiliar de specialitate.
Astfel, recurentii, G, avand calitatea de magistrati, sunt indreptatiti la plata in continuare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația de incadrare brută lunară, pentru urmatoarele considerente:
In aprecierea obligatorie pentru instantele judecatoresti, data de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, prin decizia nr. XXI/10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Textul dispozitivului utilizează un verb la timpul prezent ("au dreptul"), ce justifica interpretarea ca acest spor se cuvine judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți si la data pronunțării deciziei si in continuare. Mai mult, din dispozitiv rezulta ca sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine categoriilor respective sub forma unor drepturi echivalente drepturilor salariale, nu sub forma unor despagubiri, astfel incat categoriile profesionale mentionate au dreptul la acest spor si in continuare, proportional cu perioada in care detin functia respectiva in conditiile legislative actuale.
De altfel, situația de fapt a fost recunoscuta chiar de Ministerul Justiției, prin emiterea Ordinului nr.768/C/2009 al Ministrului Justiției, prin care a acordat judecătorilor, începând cu data de 01 martie 2009, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare nervoasă, tocmai in respectarea deciziei nr. XXI din 10 martie 2008, pronunțata de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Ulterior, prin ordinul nr.1165/C/2009 s-a dispus achitarea sporului de 50% doar judecătorilor care dețin titluri executorii prin care li se recunoaște plata "pentru viitor" sau "în continuare" a acestui spor.
Prin urmare, aceasta soluție este de natura sa evite crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socio-profesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate de reclamanți.
Sigur, prin art.50 alin.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr.347 din 10.07.2003, s-a abrogat art.11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996, cu modificările și completările ulterioare, fără însă a se introduce dispoziții exprese cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică. Totodată, prin art.41 lit.a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007, s-a abrogat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002.
Aceste aspecte au fost invederate insa in petitul recursului in interesul legii, Inalta C de Casatie si Justitie le-a avut in vedere la data pronuntarii deciziei in interesul legii.
Pentru aceste considerente, se va dispune admiterea recursului declarat de recurentii, G, se va modifica in parte sentinta, in sensul ca va fi obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la plata către acestia a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația de incadrare brută lunară și în continuare.
In ceea ce ii priveste pe recurentii, acestia au calitatea de personal auxiliar de specialitate, salarizat in baza OG nr. 8/2007, astfel ca nu sunt indreptatiti la plata in continuare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică in cuantum de 50% din indemnizatia de incadrare bruta lunara, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 30 din OG nr. 8 din 24 ianuarie 2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, publicata in Monitorul Oficial nr. 74/31.01.2007, in vigoare de la 03.02.2007, la data intrării în vigoare a ordonanței se abrogă: a) Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare; b) dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Legea nr. 56/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 4 iulie 1996, cu modificările și completările ulterioare; c) orice alte dispoziții contrare.
OG nr. 8/2007 a fost emisa in baza Legii nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, al cărei art. 1 prevede ca, in temeiul art. 115 alin. (1) din Constituția României, republicată, Guvernul este abilitat ca, de la data intrării în vigoare a legii, dar nu înainte de încheierea celei de a doua sesiuni ordinare a anului 2006, și până la reluarea lucrărilor Parlamentului în prima sesiune ordinară a anului 2007, să emită ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, după cum urmează:
III. Muncă, protecție socială și salarizare: 7. salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Deși nu este atribuția Curții de Apel sa constate îndeplinirea sau nu a condițiilor de forma prevăzute de Constituția României pentru adoptarea acestei ordonanțe, instanța poate stabili incidenta dispozițiilor acestei ordonanțe cu privire la cauza dedusa judecații.
Totodată, se poate retine ca OG nr. 8/2007, cu modificările si completările ulterioare, produce efecte juridice cu privire la domeniul delegării legislative pentru Guvern, dispusa prin Legea nr. 502/2006, respectiv salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Din acest punct de vedere, este fara putința de tăgada ca, prin art. 30 din OG nr. 8/2007, au fost abrogate dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cele ale art. 47 -"pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".Abrogarea a produs efecte numai in privinta drepturilor personalului auxiliar de specialitate, intrucat numai acesta a fost domeniul delegarii legislative, dupa cum s-a aratat mai sus.
Asupra acestei probleme de drept (abrogarea sporului de 50% survenita pentru personalul auxiliar de specialitate, prin OG nr. 8/2007) nu s-a pronunțat ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, in decizia pronuntata la 10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, prin care s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Acest fapt reiese din limitele sesizarii Procurorului General al României in recursul in interesul legii, publicat pe pagina web http://www.mpublic.ro/recursuri/2008_civil/rc_26_02_2008_2.htm.
Așadar, Secțiile Unite ale Înaltei Curti de Casație și Justiție nu au fost sesizate cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, decat raportandu-se la OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, la actele normative mentionate in cuprinsul sesizarii Procurorului General (inclusiv OUG nr. 177/2002), iar nu si la un act normativ ulterior, cum este OG nr. 8/2007.
Potrivit art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reublicata p. în Monitorul Oficial, Partea I nr. 777 din 25.08.2004, brogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
In ce privește prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, acestea nu pot fi incidente, întrucât nu este vorba de restrângerea unui drept fundamental, ci doar de dispoziții legate de salarizarea unei categorii profesionale, domeniu in care legiuitorul, fie si delegat, are plenitudine de reglementare.
In consecința, începând cu 03.02.2007, personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției nu mai beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, motiv pentru care Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de, si.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară:
Admite recursurile declarate de recurenții-reclamanți, G, și recurentul-chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr.4928/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27673/3LM/2007, în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Obligă pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la plata către reclamanții, G, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația de incadrare brută lunară și în continuare.
Respinge cererea de chemare în garanție ca inadmisibilă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții-reclamanți, și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.02.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Magdalena Petre, Silvia
