Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3973/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3054/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3973R
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.1434 din data de 22.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București, având ca obiect "drepturi bănești - spor de 30%-40%.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimatului Ministerul Finanțelor Publice, cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului formulat de Ministerul Justiției și Libertăților.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1434 din data de 22.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă, în parte, acțiunea precizată, formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București și Ministerul Economiei și Finanțelor, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București la plata drepturilor bănești reprezentând spor de anticorupție, actualizate cu indicele de inflație, în sume nete, pentru -17743 lei, iar pentru -25188 lei, și a fost respinsă acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de câte 250 lei pentru fiecare reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că otrivit p. art.21 din legea privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare "persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare".
Potrivit art.2 alin.2 din OG nr.137/2000 sunt discriminatorii potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute de la alin. 1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Prin dispozițiile art.28 din OUG nr.43/2002, deși s-a urmărit un scop legitim (lupta anticorupție și rezistența la corupție a judecătorului) metoda nu a fost adecvată.
S-a avut în vedere și caracterul obligatoriu al deciziei nr.VI pronunțată la data de 15.01.2007 în dosar nr. 26/2006 prin care înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit, în aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art.11 al.1 din OUG nr.177/2002, precum și a dispozițiilor art.28 al.4 din OUG nr.43/2002 - faptul că drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților.
Rezulta că distincția ce se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau criminalitate organizată și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scară ierarhică, este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminator în sensul art. 2 din Pactul Internațional pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice".
Împotriva acest hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, solicitand modificarea in parte a sentintei recurate in sensul respingerii partiale a pretentiilor ca prescrise.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurentul au arătat că dreptul la acțiune având ca obiect plata drepturilor salariale restante este supus termenului general de prescripție de 3 ani aplicabil în materia drepturilor de creanță, reglementat de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
în ceea ce privește momentul de început al curgerii termenului de prescripție, învederăm aplicabilitatea dispozițiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, în conformitate cu care: "Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea."
În aceste condiții, în raport de data introducerii acțiunii, precum și în considerarea prevederilor legale sus-menționate, dreptul la acțiune al este parțial prescris.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recursul vizeaza numai problema prescriptiei dreptului la actiune pentru pretentiile reclamantelor.
Constatam ca prin cererea de chemare in judecata, precizata, reclamantele intimate au solicitat plata drepturilor banesti constand in sporul de 30%-40% incepand cu aprilie 2002.
In cauza, Curtea constata ca intr-adevar, cf. art. 1 si art. 3 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul general fiind de 3 ani, consacrat in mod expres si de art. 283 Codul muncii..
Apreciem totusi ca dreptul la actiune al reclamantelor nu este prescris avand in vedere ca a intervenit intreruperea cursului prescriptiei cf. HG nr. 232/2005.
Efectul intreruperii termenului de prescriptie este prevazut de art.17 din decretul nr. 167/1958 si consta in ștergerea prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, iar după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție.
In aceste conditii, avand in vedere in vedere ca la data publicarii HG nr.232/2005, prin care au fost recunoscute drepturile de catre debitorul obligatiei, a inceput sa curga un nou termen de prescriptie de 3 ani, Curtea constata ca in mod corect instanta de fond a solutionat aceste pretentii in fond, intrucat nu a operat prescriptia.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.1434 din data de 22.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
30.06.2009
Jud. fond: Dalina;
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Daniela Georgeta Enache
