Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3977/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 3187/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 3977R
Ședința publică de la 01 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurent MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.707 din data de 20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, (), (), G, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL GIURGIU, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,având ca obiect "drepturi bănești - restituire sume cu titlu de asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimatului Ministerul Finanțelor Publice, cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului formulat de Ministerul Justiției și Libertăților.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civila nr.707 LM/20.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Giurgiua admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, (), (), G împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Giurgiu si a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Giurgiu să calculeze și să restituie reclamanților sumele reținute cu titlu de asigurări sociale în cuantum de 9,5% aplicate asupra drepturilor salariale restante plătite reclamanților în perioada august - septembrie cu titlu de spor de vechime și spor de 20% - 40% (anticorupție) obținute prin hotărâre judecătorească irevocabilă anterior apariției Legii nr. 250/2007.
A respins acțiunea acelorași reclamanți îndreptată împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că obiectul litigiului de față constă în pretenția reclamanților de a li se restitui de către angajator cu titlu de contribuție de asigurări sociale în cuantum de 9,5%, în privința cărora afirmă că s-a efectuat în mod nelegal și peste limitele stabilite de art. 23 din Legea nr. 19/2000.
Din această perspectivă, în lipsa oricăror raporturi juridice între reclamanți și stat, raportat la obiectul investirii instanței, s-a constatat că nu există o legitimare procesuală pasivă pentru Statul R de a participa în proces.
În ceea ce privește fondul cauzei, reclamanții sunt judecători (sau foști judecători - G) în cadrul Judecătoriei Bolintin Vale, județul G, calitate în baza căreia au promovat în justiție acțiuni de obligare a angajatorilor lor la plata unor drepturi salariale restante constând în spor de vechime și spor de 30- 40% (anticorupție), acțiunile fiind admise în mod irevocabil.
Plata drepturilor salariale restante, menționate în alineatul precedent s-a efectuat de către debitor prin plăți eșalonate în lunile august, septembrie și octombrie 2007.
Potrivit prevederilor art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000(varianta nemodificată prin Legea nr. 250/2007) baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut.
Potrivit prevederilor art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, în varianta modificată după apariția Legii nr. 250/2007 aceeași contribuției are ca bază venitul brut realizat lunar (salarii, sporuri, adaosuri).
Din punctul de vedere al tribunalului s-a realizat o aplicare retroactivă a unei legi nefavorabile reclamanților, cu consecința reținerii unor sume mai mari cu titlu de contribuție de asigurări sociale ce trebuie restituite acestora.
Drepturile salariale restante ale reclamanților s-au născut ca și drepturi de creanță, anterior apariției actului normativ modificator defavorabil (Legea nr. 250/2007), sens în care reclamanții dețineau titluri executorii anterior apariției acestora, fără a mai aminti de faptul că drepturile se datorau din perioada anilor 2004 la zi.
Așadar, nu este relevant momentul plății drepturilor, întrucât debitorii, care au vina primordială că nu au plătit la timp aceste drepturi, au plătit cu întârziere sumele stabilite prin titluri executorii, prelungind în mod culpabil lor la momentul plății, modalitate în care își invoca, practic, propria vină.
Nu pot justifica în vreun mod pârâții - debitori perioada scursă între data rămânerii irevocabile a hotărârilor judecătorești și momentul plății efective a drepturilor rezultate din titlurile executorii, sens în care se poate afirma un dublu prejudiciu adus reclamanților - creditori constând în neplata la timp, precum și plata eșalonată sub imperiul unui act normativ defavorabil lor din punctul de vedere al calculului contribuției de asigurări sociale.
Pentru aceste motiv al determinării și reținerii greșite a contribuției de asigurări sociale se impune ca pârâții să calculeze și să restituie reclamanților diferențele în plus față de modul de calcul prevăzut în art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 (în varianta nemodificată prin Legea nr. 250/2007), act normativ sub imperiul căruia intrau și drepturile de creanță ale reclamanților.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, prin recursul formulat, susține că reținerea, calcularea și plata drepturilor salariale sunt operațiuni care se supun legislației fiscale. Normele de drept fiscal care au ca obiect de reglementare modalitățile de realizare a veniturilor publice la bugetul de stat prin perceperea de taxe și impozite sunt de natură imperativă, spre deosebire de normele de drept civil, care au caracter dispozitiv sau supletiv.
Același caracter imperativ îl au si normele juridice care reglementează modalitățile de realizare a veniturilor publice la bugetul asigurărilor sociale de stat prin perceperea unor contribuții din care urmează a se achita indemnizații, ajutoare si pensii etc. Contribuția la asigurările sociale de stat are natura juridică a unei obligații financiar-bugetare, intrucât este reglementată in mod asemănător cu alte obligații fiscale, este instituită in scop public, iar neplata integrală și la termenele legale ale acestei contribuții atrage aplicarea dispozițiilor privind administrarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor prevăzute la art. 1 alin. 3 din Codul d e procedură fiscală.
Bugetul asigurărilor sociale de stat este parte componentă a bugetului general consolidat, astfel cum a fost definit de art. 2 pct. 7 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice - "ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate și consolidate pentru a forma un intreg" - și, in aceste condiții, ii sunt aplicabile normele de procedură fiscală, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală: "prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat".
De asemenea, potrivit art. 5 din Codul d e procedură fiscală, "interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, așa cum este exprimată În lege".
În sensul celor expuse mai sus a fost și circulara nr. 96272 din 15.08.2007 emisă de Ministerul Justiției către curțile de apel și aparatul propriu in vederea aplicării unitare a legislației fiscale și a celei privind asigurările, in care a fost reiterată obligativitatea respectării prevederilor actelor normative in vigoare in ceea ce privește modul de calcul, de reținere si de virare a impozitelor si contribuțiilor salariale.
În aplicarea art. 23 alin.3 din Legea nr.19/2000 așa cum a fost modificat prin Legea nr.250/2007 au fost aprobate norme metodologice prin nr.680/2007 potrivit cărora prin sintagma venit brut realizat lunar se ințeleg și alte adaosuri la salarii, aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale ori colective de muncă (bonusuri, compensații, indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat, ajutoare, precum si alte sume, reprezentând venituri curente sau aferente perioadelor anterioare, inclusiv cele achitate in lunile in care asigurații. beneficiază de prestații de asigurări sociale fără a avea zile lucrate sau nu au fost prezenți la serviciu). "
În acest context legislativ, modalitatea de determinare a CAS este legală, iar soluția instanței de fond vădit neîntemeiată. Ceea ce nu au avut in vedere aceasta este faptul că, prin plata contribuțiilor, reclamanții - intimați au devenit parte in raporturi de drept fiscal, compuse din drepturi și obligații, printre care și obligația de a plăti contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat, obligație ce se naște prin dobândirea periodică, lunară, a drepturilor salariale. sunt calculate, reținute și virate o dată cu plata drepturilor salariale, și singura concluzie logică este că li se aplică regimul legal in vigoare la momentul plății.
În acord cu principiului constituțional al neretroactivității legii, pentru plata drepturilor salariale începând cu luna 2007 angajatorul a determinat CAS datorat de angajat folosind baza de calcul aplicabilă, potrivit legii, la data plății, respectiv venitul brut realizat lunar. Folosirea unei baze de calcul plafonată la 5 salarii medii brute pe economie excedează prevederilor legale in vigoare, încălcându-se principiul neretroactivității legii, potrivit căruia "Legea dispune pentru viitor cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile." Prin urmare, principiul retroactivității legii este aplicabil, pe cale de excepție, numai in cazul legii penale sau contravenționale mai favorabile și nu a celei incidente in prezenta cauză.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Curtea constată că recurenții reclamanți, în calitate de asigurați în sistemul public de pensii, au obligația, potrivit prevederilor art. 2 lit. e) din Legea nr.19/2000, de a plăti contribuția de asigurări sociale într-o cotă stabilită prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
sunt calculate, reținute și virate o dată cu plata drepturilor salariale, fiind supuse regimului legal în vigoare de la data plății.
Cum, prin Legea nr. 250/2007, a fost modificat art.23 alin.3 din Legea nr.19/2000, în sensul că "baza de calcul prevăzută la alin.1 și 2 este venitul brut realizat lunar", în mod corect prima instanță a reținut că, după intrarea în vigoare a Legii nr.250/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 486 din 19.07.2007, angajatorul a aplicat în mod corect cota de 9,5 % la noua bază de calcul, respectiv la venitul brut realizat lunar.
In speță, recurenții nu au făcut dovada diminuării veniturilor, ca urmare a faptului că angajatorul a determinat greșit contribuția de asigurări sociale datorată de reclamanți, începând cu luna august 2007. De altfel, majorarea veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale în condițiile prevăzute de textul legal menționat se realizează o singură dată, la data intrării în vigoare Legii nr. 19/2000, așa cum rezultă fără dubiu din formularea art. 183 alin. 1. Prin urmare, nu se poate considera că această dispoziție tranzitorie își găsește aplicarea la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 250/2007.
În consecință, Curtea constată că angajatorul este îndreptățit să rețină și să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de CAS de 9,5%, calculată asupra venitului brut realizat în luna în care s-au făcut plățile, conform prevederilor Legii nr. 250/2007, iar nu în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 19/2000 în redactarea anterioară modificării, potrivit cărorabaza de calcul era plafonată la 5 salarii lunare.
Folosirea unei alte baze de calcul a contribuției individuale de asigurări în cazul asiguraților, în sensul arătat de către recurenți, excede prevederilor legale imperative în vigoare.
Prin urmare, Curtea, în temeiul art. 312 din Codul d e procedura civilă, va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.707 din data de 20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, (), (), G, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL GIURGIU, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Modifică, în tot, sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
tehnored.G
2.ex./30.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Enache Daniela Georgeta
