Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 409/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 409/R-CM
Ședința publică din 13 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Judecător -
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN, DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T, PRIMARUL MUNICIPIULUI RM., CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RÂMNICU, MUNICIPIUL RÂMNICU și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr.57 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice V, în baza delegației nr.94/J/2008 depusă la dosar, consilier juridic pentru recurenții-pârâți Primarul Municipiului Rm.V, Consiliul Local al municipiului Râmnicu V și Municipiul Râmnicu V, în baza delegației nr.17757 din 12.05.2008 depusă la dosar și avocat pentru intimații-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale de substituire emisă de Baroul V- Cabinet de avocat, lipsind recurenții-pârâți Consiliul Județean, Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean V și intimații-pârâți Școala cu clasele I-VIII " " Rm.V, Școala cu clasele I-IV, Comuna și Consiliul Local.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice V, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției pe care o reprezintă și respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, solicită exonerarea instituției pe care o reprezintă de la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu a fost dovedită existența culpei procesuale în sarcina acesteia.
Având cuvântul asupra recursurilor formulate de ceilalți pârâți, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acestora.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenții-pârâți Primarul Municipiului Rm.V, Consiliul Local al Municipiului Râmnicu V și Municipiul Râmnicu V, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și nelegală față de Municipiul Râmnicu
Având cuvântul pentru recurenții-pârâți Primarul Municipiului Rm.V și Consiliul Local al municipiului Râmnicu V, apreciază că recursul este lipsit de interes.
Având cuvântul asupra recursurilor formulate de pârâții Consiliul Județean, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Ministerul Educației, Cercetării și T și Inspectoratul Școlar Județean V, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestora.
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, pentru motivele invocate în notele scrise depuse la dosar, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată că rin p. acțiunea înregistrată la data de 11 octombrie 2007, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanții, și, reprezentați de Uniunea Sindicatelor Învățământ V, au chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-IV, Consiliul Local al Municipiului Râmnicu V, - Primarul Municipiului Râmnicu V, Consiliul Local al Comunei, - Primarul Comunei, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean V și Consiliul Județean V, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-IV, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T să asigure reducerea normei didactice de predare cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, pentru educatorii, învățătorii și institutorii cu vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic I și să fie obligați toți pârâții la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 de către fiecare dintre reclamanți, pentru perioada octombrie 2001 până la zi, cu actualizarea sumelor în funcție de rata inflației, de la data scadenței, până la data plății efective.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit dispozițiilor legale în vigoare, îndeosebi potrivit art.45 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, toate categoriile de personal didactic de predare, educatori, învățători, institutori profesori sau maiștri instructori, beneficiază de reducerea cu două ore săptămânal a normei didactice, cu condiția să aibă o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Cu toate acestea, în practică, în mod nelegal și netemeinic, acest drept a fost în permanență negat membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea.
Mai mult, aceste categorii de personal didactic nu au beneficiat nici de salarizarea la plata cu ora pentru cele două ore efectuate în plus.
În acest fel se încalcă principiul potrivit căruia tuturor salariaților le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, consacrat de art.6 alin.(2) din Legea nr.53/2003.
Deși dreptul în discuție este stabilit prin lege încă din anul 1997, Guvernul României a recunoscut existența și a promis plata tuturor diferențelor salariale izvorâte din aplicarea dispozițiilor Legii nr.128/1997 pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, astfel că plata diferențelor salariale decurgând din prestarea muncii cu depășirea normei didactice este solicitată începând din luna octombrie 2001.
În drept, acțiunea mai este întemeiată pe dispozițiile art.283 alin.(1) lit.c) Codul muncii, art.67 din Legea nr.168/1999, art.28 din Legea sindicatelor nr.54/2003, art.3 alin.(1), art.5 alin.(1), art.42 alin.(1), art.43 alin.(1), art.44 alin.(3), art.45 alin.(1) din Legea nr.128/1997, art.1 din nr.OG103/1998, Precizărilor generale nr.19388/1997, nr.3343/2002, nr.4209/2004, nr.3541/2006.
Pârâtul Inspectoratul Școlar al județului V, prin întâmpinare, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că, potrivit dispozițiilor art.166 alin.1 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, text de lege în temeiul căruia s-a susținut că acțiunea este prescrisă.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând în acest sens dispozițiile art.43 lit.a și b, art.44 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.128/1997.
A susținut că personalul didactic are dreptul la reducerea normei didactice, iar acestui drept subiectiv îi corespunde obligația persoanei interesate de a solicita conducerii unității de învățământ reducerea normei didactice, în condițiile stabilite de lege, iar în speță, niciunul dintre membrii sindicatului reclamant nu și-a exercitat acest drept nici anterior, nici ulterior promovării acțiunii în justiție. În aceste condiții, unitățile de învățământ pârâte nu aveau obligația reducerii normei didactice în lipsa unei solicitări din partea persoanelor interesate, astfel încât pârâții nu pot fi obligați la reducerea cu două ore a normei didactice decât cel mult de la data solicitării acestui drept, respectiv de la data introducerii acțiunii.
Reclamanții - membri de sindicat erau îndreptățiți la plata acestor ore numai dacă exista un act adițional la contractul individual de muncă al celor în cauză, contract având ca obiect efectuarea orelor în regim de plată cu ora, or reclamanții nu au solicitat unităților de învățământ reducerea normei didactice și efectuarea celor două ore la plata cu ora.
Pârâtul Consiliul Județean Vai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în susținerea căreia a arătat că niciun act normativ nu stabilește în sarcina acestuia vreo obligație referitoare la reducerea normei didactice sau la acordarea drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
Calitatea de angajator al personalului didactic o au unitățile de învățământ preuniversitar de stat, care potrivit art. 7 din Legea nr. 84/1995 republicată au personalitate juridică iar fondurile necesare pentru salarizare se asigură din bugetul de stat, și nu din bugetul unităților administrativ- teritoriale. În acest sens dispune art. 167 alin. 5 din Legea nr. 84/1995.
A mai susținut că acțiunea a fost introdusă cu depășirea termenului de prescripție extinctivă în ceea ce privește drepturile bănești pretinse pentru perioada 2001-2004.Legat de exercitarea în termen a dreptului la acțiune a arătat că ordonanța și protocolul invocate de reclamanți se referă la alte drepturi salariale.
Pe fond, apărările au constat în aceea că reclamanții nu și-au exercitat dreptul la reducerea normei cu două ore săptămânal față de conducerea unităților de învățământ, de aceea obligația reducerii normei didactice poate fi stabilită cel mult de la data solicitării acestui lucru.
Legislația în materie nu prevede majorarea salariului personalului care beneficiază de reducerea normei didactice pentru munca prestată peste această normă. Mai mult, salariul personalului din învățământ nu poate face obiectul vreunei negocieri.
În concluzie, se arată, acțiunea este neîntemeiată.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru următoarele considerente:
Statutul personalului didactic stabilește condițiile în care se reduce norma didactică, fără a se stabili vreo atribuție în sarcina ministerului, iar întocmirea planurilor de învățământ nu atrage calitatea procesuală pasivă a Ministerului Educației, Cercetării și
Ministerul nu este angajatorul reclamanților, nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat. A invocat în acest sens dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001 și dispozițiile art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin nr.HG2192/2004.
La rândul său, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V, a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu există raporturi de muncă ale reclamanților cu V, aceasta având atribuții expres prevăzute de lege în ceea ce privește elaborarea proiectelor bugetului și a legii bugetare anuale pe baza proiectelor de lege ale ordonatorilor principali de credite.
A mai invocat excepția prematurității acțiunii arătând că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de a beneficia de sumele pretinse și a refuzului V de a repartiza sumele care reprezintă cheltuieli de personal.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată fără a preciza motivele.
Primarul Municipiului Râmnicu V -, Consiliul Local al Municipiului Râmnicu V au invocat lipsa calității procesuale pasive, inadmisibilitatea acțiunii în raport de dispozițiile art.112 pct.3 Cod procedură civilă, privitor la cuantumul pretențiilor solicitate, prescripția parțială a dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2004, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Argumentele pârâților au fost următoarele:
Cele două autorități nu au atribuții în salarizarea personalului didactic nici măcar în ceea ce privește proveniența fondurilor din care se plătesc salariile.
Din bugetul local al unității administrativ-teritoriale sunt alocate doar cheltuieli privitoare la investiții și întrețineri de baze materiale din cadrul instituțiilor de învățământ, nicidecum cheltuieli de personal.
Pentru perioada 2001- 2004, acțiunea a fost introdusă peste termenul de prescripție reglementat de disp. art. 166 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 modificată și completată.
Prin sentința civilă nr.57/04.02.2008, Tribunalul Vâlceaar espins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean V, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Municipiul Râmnicu V, Ministerul Educației, Cercetării și T, precum și excepțiile privind prematuritatea, inadmisibilitatea și prescripția dreptului la acțiune.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local Râmnicu V, Consiliul Local,.
A respins acțiunea formulată împotriva pârâților Consiliul Local al Municipiului Râmnicu V, Consiliul Local al Comunei, și, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Școala cu clasele I-VIII " " Râmnicu V, Municipiul Râmnicu V, prin primar (pentru reclamantele și ), Școala cu clasele I-IV, Comuna, prin primar (pentru reclamantul ) și următorii pârâți pentru toți reclamanții, respectiv pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Inspectoratul Școlar Județean V, Consiliul Județean V, Ministerul Educației, Cercetării și T să plătească acestora drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de două ore săptămânal față de norma didactică, în condițiile prevăzute de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru perioada octombrie 2001 și până la data pronunțării acestei sentințe, sume care vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație, începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective și integrale.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâților Școala cu clasele I-VIII " " Râmnicu V, Școala cu clasele I-IV, județul V, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T la asigurarea reducerii normei didactice de predare cu două ore săptămânal.
Totodată, pârâții împotriva cărora a fost admisă acțiunea au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată de 500 lei.
Examinând în prealabil, potrivit art.137 Cod procedură civilă, excepțiile procesuale invocate, tribunalul a reținut următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și cel care poate fi ținut obligat în raportul juridic dedus judecății.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 - legea bugetului de stat pe anul 2007, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la alin.4, respectiv sumele destinate finanțării cheltuielilor de personal din învățământul preuniversitar de stat, pe comune, orașe, municipii și sectoarele Municipiului B se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, după consultarea consiliului județean și a primarilor, și cu asistența tehnică și de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție, de regulă, de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
În raportul juridic dedus judecății, Consiliul Județean V are calitate procesuală pasivă deoarece, față de dispozițiile art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006, îi revine sarcina de a-și exprima punctul de vedere, fiind consultat în ceea ce privește repartizarea sumelor pentru cheltuielile de personal din învățământ.
Referitor la Direcția Generale a Finanțelor Publice V, în temeiul acelorași dispoziții legale, tribunalul a reținut că și această pârâtă are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece este obligată prin lege să emită o decizie cu privire la repartizarea sumelor de bani pentru finanțarea cheltuielilor de personal în învățământ.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T are și el calitate procesuală pasivă, întrucât a fost chemat în judecată, pe de o parte pentru a fi obligat la reducerea normei didactice cu două ore a reclamanților, iar pe de altă parte, la plata contravalorii muncii prestată în plus pentru cele două ore neacordate, astfel cum s-a solicitat prin acțiune, iar potrivit dispozițiilor art.12 din Legea nr.84/1995 a învățământului, acest minister elaborează planurile de învățământ, ceea ce presupune că modificarea acestora implică și atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.2 din nr.OUG17/2006, diferențele de drepturi salariale care se achită cadrelor didactice în urma unor hotărâri judecătorești se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat, precum și din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T, pentru personalul didactic din inspectoratele școlare și din unitățile aflate în subordinea acestora.
Cât privește pârâtul Municipiul Râmnicu V, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.20 alin.1 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale.
Conform dispozițiilor art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001, în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Consiliul Local Râmnicu V și Consiliul Local, în aplicarea dispozițiilor mai sus menționate ale Legii nr.486/2006 și ale nr.OUG17/2006, nu au niciun fel de atribuții care să poată determina obligarea lor la realizarea pretențiilor deduse judecății.
Cât privește pârâții și, tribunalul a reținut că în cauză raporturile juridice deduse judecății nu sunt legate de persoanele care au temporar calitatea de primar, în proces putând sta doar instituția Primarului, nu și persoana fizică ce ocupă această demnitate.
Referitor la excepția privind prematuritatea formulării acțiunii, s-a reținut că aceasta nu se verifică deoarece nu era necesar, astfel cum a susținut pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V, ca reclamanții să fi făcut dovada dreptului de a beneficia de sumele pretinse și dovada refuzului pârâtei în ceea ce privește repartizarea sumelor care reprezintă cheltuieli de personal.
În ceea ce privește dovada dreptului de a beneficia de sumele solicitate, aceasta nu trebuia să fie făcută anterior introducerii cererii de chemare în judecată, ci ea trebuie administrată chiar în fața instanței de judecată prin probarea îndeplinirii condițiilor impuse de lege în vederea recunoașterii și valorificării dreptului pretins.
În ceea ce privește dovada pe care ar fi trebuit să o facă reclamanții că anterior introducerii acțiunii s-ar fi adresat pârâtei și s-ar fi confruntat cu refuzul acesteia de a fi repartizat sumele care reprezintă cheltuieli de personal, s-a reținut că nici aceasta nu constituie un impediment pentru ca reclamanții titulari ai dreptului material la acțiune să se adreseze direct instanței de judecată pentru ca aceasta să poată hotărî asupra dreptului pretins, în virtutea principiului liberului acces la justiție.
Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii pentru neprecizarea câtimii obiectului tribunalul a constatat că potrivit art. 112 pct. 3 pr.civ. valoarea obiectului cererii trebuie să fie nu neapărat determinată, ci determinabilă. Prin acțiune s-au solicitat drepturi salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, pentru perioada începând cu octombrie 2001 până la zi, astfel că valoarea obiectului este determinabilă, ea putând fi stabilită de însuși eventualul debitor în baza datelor financiar-contabile pe care le deține.
Legat de excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2004, s-a arătat în considerentele hotărârii că potrivit dispozițiilor art.16 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, iar potrivit dispozițiilor art.17 din același act normativ, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, după întrerupere începând să curgă o nouă prescripție.
Prin acordul încheiat între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ la data de 28 noiembrie 2005, s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să împiedice apariția de discriminări între salariații aflați în aceeași situație, iar urmarea acestui acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Atât prin acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005, cât și prin nr.OUG17/2006 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora din calcularea greșită a salariilor.
Această recunoaștere a întrerupt cursul prescripției, astfel încât după data de 28 noiembrie 2005, respectiv 28 februarie 2006, la care s-a publicat în Monitorul Oficial nr.OUG17/2006, a început să curgă o nouă prescripție de 3 ani.
Acțiunea care formează obiectul prezentei judecăți a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 9.05.2007, astfel încât termenul de prescripție de 3 ani nu se împlinise la data introducerii acțiunii.
Pe fond, din examinarea lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut că reclamanții ocupă funcțiile didactice de învățători în unitățile de învățământ pârâte.
Față de specificul activității didactice desfășurate de reclamanți, norma didactică a acestora nu se poate stabili pe ore deoarece planurile de învățământ vizează o pregătire globală a preșcolarilor și elevilor; norma didactică este chiar postul.
În aceste condiții, nu se poate efectiv reduce numărul de ore de predare-învățare, de instruire practică sau de evaluare a preșcolarilor sau elevilor.
Însă, potrivit art.45 din Legea nr.128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Dispoziția legală menționată reglementează acest drept fără a se face vreo distincție între funcțiile didactice, așa cum sunt enumerate prin dispozițiile art.5 din Statutul personalului didactic.
Dacă învățătorilor și educatorilor nu li s-ar recunoaște drepturile bănești cu privire la cele două ore de reducere a normei didactice de care beneficiază profesorii, s-ar produce o discriminare indirectă cu efectele unei discriminări directe în ceea ce privește egalitatea de tratament privitoare la drepturile salariale ale întregului personal didactic.
Plata cheltuielilor de judecată a fost dispusă în baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, pârâții Inspectoratul Școlar Județean V, Ministerul Educației, Cercetării și T, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Consiliul Județean V, Primarul Municipiului Râmnicu V, Consiliul Local al Municipiului Râmnicu V și Municipiul Râmnicu V, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele aspecte:
Soluția instanței de fond este lipsită de temei legal, în opinia primului recurent, în ceea ce privește respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune și în ceea ce privește fondul cauzei.
Astfel, se arată, Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 inclusiv de Ministerul Educației, Cercetării și T, prin care Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001-septembrie 2004 pentru personalul didactic nu constituie o recunoaștere a dreptului dedus judecății deoarece are în vedere calculul unui salariu așa-zis "în cascadă", și nu reducerea normei didactice.
Cu privire la fondul cauzei, recurentul Inspectoratul Școlar Județean Var eiterat motivele invocate în apărare la judecata în primă instanță. A mai arătat că reclamanții nu și-au exercitat dreptul la reducerea normei didactice nesolicitând unității de învățământ aceasta și nu au făcut dovada că au prestat munca în plus de două ore săptămânal față de norma didactică, așa cum greșit a reținut instanța de fond. Ca urmare, nici nu puteau să beneficieze de plata unor drepturi salariale suplimentare.
Recursul său este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Recurentul Ministerul Educației, Cercetării și Tas usținut că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond nu a reținut lipsa calității procesuale pasive.
Între minister și cadrele didactice nu există raporturi juridice de muncă. Angajator este numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr. 84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
În al doilea rând, se susține, ministerul nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat. Conform art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Un alt motiv de recurs invocat de minister este cel potrivit căruia în mod nelegal s-a reținut aplicabilitatea în speță a acordului încheiat de Guvernul României cu principalele federații sindicale din învățământ.
Nici acordul, nici nr.OUG 17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore potrivit art. 45(1) din Legea nr. 128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
În fine, se arată că pe perioada de doi ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată reclamanții nu au formulat contestație cu privire la modul de stabilire a salariului, respectiv nu au solicitat plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus. A fost ignorată astfel procedura reglementată de nr.HG 281/1993 pentru soluționarea contestațiilor la stabilirea salariilor, acordarea gradațiilor, sporurilor și altor drepturi prevăzute de prezenta hotărâre.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Vas usținut că nu are calitatea, obligația și nici posibilitatea de a plăti sume cu titlu de despăgubiri, respectiv contravaloarea muncii prestate în plus, unor persoane cu care nu are raporturi juridice de muncă.
Obiectul Legii nr.486/2006 îl constituie stabilirea volumului veniturilor și structurii acestora, al cheltuielilor pe destinații și pe ordonatorii principali de credite pentru anul 2007. Nici această lege, nici Legea bugetului de stat pe anul 2008 nu pot fi aplicate retroactiv pentru perioada menționată în acțiune.
De altfel, instanța nu a indicat temeiul de drept pentru care a înțeles să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia.
Mai mult, se arată, potrivit art. 9 din nr.OUG 17/2006, plata drepturilor salariale se face de către Ministerul Educației și Cercetării prin Inspectoratul Școlar Județean
Pentru aceste motive, recurenta consideră nelegală și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice V este întemeiat pe dispozițiile 304 pct.8 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Recurentul Consiliul Județean V susține că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii.
Potrivit textului de lege menționat în considerentele hotărârii - art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 - consiliul județean este numai consultat în legătură cu repartizarea sumelor defalcate din TVA pe localități.
Consiliul județean exercită atribuțiile reglementate de Legea administrației publice locale nr.215/2001 și aprobă bugetul propriu al județului, și nu pe cel al statului.
Pe de altă parte, în conformitate cu art.7 alin.(8) din Legea învățământului nr.84/1995, republicată, calitatea de angajator al reclamanților o au unitățile de învățământ cu personalitate juridică.
Având în vedere și dispozițiile art.33 din Metodologia privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobată prin HG nr.2192/2004, rezultă fără echivoc faptul că drepturile salariale pretinse de reclamanți nu sunt asigurate din bugetul local al unității teritorial-administrative în care își desfășoară activitatea instituția de învățământ, ci de la bugetul de stat.
Toate acestea conduc la concluzia că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cauză, concluzie pe care instanța, aplicând greșit legea, nu a reținut-
Referitor la soluția asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, recurentul a arătat că nr.OUG 17/2006 reglementează o situație creată prin calcularea greșită a salariilor acestei categorii profesionale, împrejurare care nu are nicio legătură cu reducerea normei didactice.
Atât ordonanța, cât și acordul invocate de reclamanți în susținerea acțiunii au fost aplicate iar reclamanții au beneficiat de drepturile acordate prin cele două acte.
O altă critică este aceea conform căreia soluția instanței de fond este ilogică deoarece deși a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la reducerea normei, i-a obligat la plata drepturilor salariale ce decurg din reducerea normei. În lege nu se găsesc referiri la plata suplimentară a celor care nu au înțeles să beneficieze de acest drept. Prin urmare, nu se poate adăuga normei juridice un efect care nu este în esența și în spiritul acestei norme.
Recursul Consiliului Județean V este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7, 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Primarul Municipiului Râmnicu V, Consiliul Local al Municipiului Râmnicu V și Municipiul Râmnicu V au formulat un prim motiv de recurs în sensul că prin soluția dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
Municipiul Râmnicu Vaf ost obligat la plata drepturilor salariale deși nu a avut calitatea de pârât și nu a fost citat pentru aceasta.
Într-o altă critică se susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția de obligare la plată a municipiului.
Fondurile din care se constituie cheltuielile de personal pentru unitățile de învățământ preuniversitar nu provin din bugetul autorității publice locale, ci provin din TVA ce se face venit la bugetul de stat.
În toate cazurile prevăzute de art.27-29 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, primarul obține fonduri numai în urma acceptării propunerii sale de către consiliul local, autoritate deliberativă.
Pe de altă parte, se arată, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia.
Conform art.7 alin.8 din Legea învățământului, calitatea de angajator al reclamanților o au unitățile de învățământ care au personalitate juridică. Municipiul are calitate și capacitate procesuală doar în acele cauze privitoare la patrimoniul său.
Excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune a fost soluționată cu aplicarea greșită a legii. nr.OUG17/2006 nu este opozabilă recurenților întrucât privește negocieri între sindicatele din învățământ și Guvernul României pentru alte drepturi salariale.
Și pe fond hotărârea este lipsită de temei legal deoarece nu se regăsesc în lege referiri la plata suplimentară a acelora care nu au formulat cereri pentru a beneficia de reducerea normei didactice.
Acțiunea este nefondată, în opinia recurenților întrucât nu s-a dovedit că reclamanții au prestat muncă în plus față de norma didactică.
În drept, acest recurs este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5, 7, 8 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Recursul pârâților Consiliul Local al Municipiului Râmnicu V și Primarul Municipiului Râmnicu V este inadmisibil pentru lipsa interesului în formularea sa.
Față de acești pârâți, prin hotărâre a fost respinsă acțiunea ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă ceea ce înseamnă că nu au căzut total sau parțial în pretenții.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate de către ceilalți recurenți, Curtea reține că, soluționând excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța de fond a avut în vedere Acordul semnat la data de 28.11.2005, de reprezentanți ai Ministerului Educației, Cercetării și T pentru reparația prejudiciilor salariale produse personalului didactic din învățământul de stat în perioada octombrie 2001-septembrie 2004 în aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997la calculul drepturilor salariale.
Cum nr.OUG17/2006 emisă în baza acestui Acord nu distinge, după tipul drepturilor salariale atunci când stabilește plata diferențelor salariale pentru perioada octombrie 2001-septembrie 2004, iar prezenta acțiune are ca obiect plata diferențelor salariale decurgând din aplicarea dispozițiilor Legii nr.128/1997, în mod corect a considerat instanța că a operat întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea debitului, conform art.16 alin.(1) din Decretul nr.167/1958, privind prescripția extinctivă.
Referitor la recursul Ministerului Educației, Cercetării și T, Curtea reține mai întâi că fac obiectul judecății nu numai drepturi de natură salarială, ci și drepturi corelative normei didactice sau normei de muncă, respectiv reducerea timpului de muncă.
Nu se poate invoca faptul că față de dispozițiile nr.OUG32/2001 și ale Legii nr.84/1995 Ministerul Educației, Cercetării și T nu are atribuții în achitarea drepturilor salariale ale cadrelor didactice din învățământul preuniversitar de stat.
Astfel, potrivit art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările ulterioare, finanțarea de bază cuprinzând și cheltuielile de personal, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În procedura de defalcare din veniturile bugetului de stat a sumelor necesare finanțării cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat sunt implicați direcția generală a finanțelor publice județene, consiliul județean, primarul unității administrativ-teritoriale și inspectoratul școlar.
A se vedea în acest sens prevederile art.14 alin.(4) și (5) și art.13 lit.b) din Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr.486/2006.
Nu este mai puțin important faptul că planul-cadru de învățământ și programele școlare se elaborează și se aprobă de Ministerul Educației, Cercetării și T, cu consultarea factorilor interesați, iar norma didactică cuprinde tocmai ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării respectivului cadru didactic.
Prin urmare, recurentul are atribuții atât în stabilirea conținutului normei didactice, cum corect a reținut și instanța de fond, cât și în plata drepturilor de personal din fondurile defalcate de la bugetul de stat prin asistența de specialitate a inspectoratului școlar, organ descentralizat de specialitate subordonat acestui minister, conform art.142 din Legea nr.84/1995, republicată.
Pentru aceleași considerente, se va reține că recursurile Direcției Generale a Finanțelor Publice V și Consiliului Județean V sunt nefondate în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a fiecăruia.
Consiliul Județean Vam ai susținut că simpla consultare în distribuirea de la bugetul de stat a sumelor necesare pentru susținerea cheltuielilor de personal nu justifică în speță calitatea sa procesuală pasivă.
Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat, pe comune, orașe și municipii se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene după consultarea consiliului județean și a primarilor.
După termenii utilizați la redactarea textului de lege se înțelege că această consultare a consiliului județean este obligatorie.
Prin urmare, rolul consiliului județean nu este nesemnificativ, el fiind stabilit în considerarea atribuțiilor pe care chiar partea le invocă, făcând referire la dispozițiile Legii nr.215/2001.
Astfel, potrivit art.104 alin.1 lit.e) din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, republicată, consiliul județean hotărăște repartizarea pe comune, orașe și municipii a cotei din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau din alte surse, în condițiile legii.
Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr.486/2006 stabilind, printre altele, potrivit art.1, volumul veniturilor și al cheltuielilor din acest buget pe destinații și pe ordonatori principali de credite, nu distinge cu privire la perioada pentru care erau datorate drepturile salariale, ci trimite pur și simplu la anul 2007 ca moment la care se suportă din buget cheltuielile de personal.
Pe fondul cauzei, interpretând textul de lege - art.45 din Legea nr.128/1997 - în sensul că dreptul la reducerea normei didactice este prevăzut fără a se distinge între funcția didactică sau tipul de învățământ școlar sau preșcolar, dar luând în seamă modul de stabilire sau conținutul normei didactice pe grupe sau grupe combinate, respectiv clase sau clase simultane, instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică.
Motivele de recurs constând în pronunțarea pe fond a unei hotărâri care conține motive contradictorii, ilogice, în aplicarea greșită a legii și nedovedirea pretențiilor, precum și în soluționarea cauzei cu depășirea atribuțiilor judecătorești nu sunt fondate atât pentru considerentele de mai sus, cât și pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a explicat în ce constă, potrivit dispozițiilor art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997, norma didactică pentru funcțiile de învățător și educator, îndeplinite de reclamanți și cum se stabilește aceasta.
Astfel, norma didactică a învățătorilor și educatorilor este postul.
Față de specificul activității de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și elevilor, postul acestor cadre didactice nu se stabilește pe ore, ca în cazul profesorilor, prevăzut de art.43 alin.1 lit.c) din lege, ci pe grupă de preșcolari sau grupe combinate, respectiv pe clasă din învățământul primar sau pe clase simultane.
Modul de stabilire a normei didactice sau a postului este prevăzut expres de dispozițiile art.43 alin.1 lit.a) și b) din lege.
Pornind de la această modalitate de stabilire a normei didactice, instanța a concluzionat, în mod corect, că singura formă de realizare a dreptului consacrat de art.45 din lege pentru cadrele didactice reclamante care îndeplinesc condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic, este plata activității desfășurate în cadrul clasei de elevi sau grupei de preșcolari, conform planurilor de învățământ, pentru mai multe discipline, în plus peste norma didactică redusă, conform art.51 pct.8 din lege.
Și cum dreptul la plata cu ora pentru munca prestată peste norma didactică redusă este prevăzut de lege, acțiunea în realizarea acestui drept este admisibilă, nefiind necesară lămurirea modalității de stabilire a dreptului în discuție.
Odată reținută calitatea procesuală pasivă a pârâților Consiliul Județean V, Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Ministerul Educației Cercetării și T și temeinicia pretențiilor reclamanților, s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.274 Cod procedură civilă în ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată.
Sub aspectele analizate nu se regăsesc cu privire la soluția criticată motivele de nelegalitate și netemeinicie, care, așa cum au fost invocate se încadrează în prevederile art.304 pct.4, 7 și 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Este fondat motivul de recurs vizând greșita condamnare la plată prin sentința recurată a unei persoane care nu a avut calitatea de parte în proces.
Obligarea la plată a Municipiului Râmnicu V, care nu a figurat printre pârâții menționați în cererea de chemare în judecată și nu a fost citat în calitate de pârât spre a-și face apărarea constituie o încălcare a principiului disponibilității, depășindu-se limitele învestirii prin acțiune și a formelor procedurale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității în garantarea dreptului la apărare și a contradictorialității de disp. art.85 și următoarele Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, cu mențiunea că nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate de parte, va fi admis recursul Municipiului Râmnicu V, în baza art.304 pct.5 și art.312 Cod procedură civilă și va fi modificată sentința în sensul înlăturării obligării la plată a acestui recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul MUNICIPIUL RÂMNICU V, împotriva sentinței civile nr.57 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că înlătură obligarea la plată a acestui recurent.
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI RÂMNICU și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RÂMNICU, împotriva sentinței menționate mai sus.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN, DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./13.06.2008
Jud.fond: /scu
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
