Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4378/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4378
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Sorina Lucia
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D împotriva sentinței civile 36/29.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, precum și cu intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- recursurile sunt declarate și motivate în termen legal,
- prin serviciul registratură recurentul-pârât Ministerul Publica depus concluzii scrise,
- în cauză solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
La data de 23 mai 2008 reclamanta, grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolja chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public -Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj pentru a fi obligați în solidar, la plata actualizată a sporului de stres de 50% prevăzut de art.47 din legea nr. 50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, din data de 19.03.2008 până în prezent și în continuare și la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că potrivit art.47 din Legea 50/1996 "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat acest spor, nemaifiind prevăzut în noua lege de salarizare a magistraților.
Pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate au rămas în vigoare, însă dispozițiile Legii 50%1996, aceste dispoziții fiind abrogate abia la intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007, ordonanță ce reglementează salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor.
În cauză, s-a depus întâmpinare de către Ministerul Economiei și Finanțelor -DGFP prin care solicită respingerea acțiunii față de acest pârât cu motivarea că nu există raporturi juridice între reclamantă și Ministerul Economiei și Finanțelor, sumele de bani solicitate de aceasta fiind exclusiv în competența angajatorului - Ministerul Public, în acest sens pronunțându-se Tribunalul Dolj în dosarul nr. 198/CM/2006 având ca obiect o speță similară.
Mai mult, s-a arătat că " ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii"
Pe de altă parte, a arătat că cererea de chemare în judecată a este inadmisibilă, câtă vreme există o reglementare legală ce stabilește cert procedura aplicabilă executării unor titluri executorii emise în sarcina instituțiilor publice.
A solicitat în final, respingerea acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
La data de 12 iunie 2008, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice solicitând ca, în cazul în care se va admite cererea reclamantei să se dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei.
A apreciat în final că în speță sunt întrunite cerințele dispozițiilor art.60-63 din Codul d e procedură Civilă în scopul asigurării opozabilității sentinței pronunțate în prezenta cauză față de Ministerul Finanțelor Publice pentru elaborarea proiectului de rectificare a bugetului Ministerului Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe anul 2008.
Curtea de Apel Craiova, prin sentința nr. 36 din 29 septembrie 2008 admis acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și Ministerul Economiei și Finanțelor la plata despăgubirilor salariale reprezentând sporul de stres în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 19 martie 2008 și în continuare, actualizate șa data plății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.47 din Legea 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut, lunar.
Este adevărat că prin OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților s-a abrogat acest spor, dar pentru personalul auxiliar de specialitate au rămas în vigoare dispoz. Lg. 50/1996 care au fost abrogate abia la intrarea în vigoare a OG 8/2007, ordonanță care se referă la salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor.
Pe de altă parte, la stabilirea acestui drept potrivit art. 47 din Lg. 50/1996 s-au avut în vedere anumite criterii de referință ce rezidă din condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea ce sunt caracterizate ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Cu privire la cererea de chemare în garanție aceasta s-a admis având în vedere următoarele:
Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, având în vedere competențele care revin acestuia potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, situație în care este întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
In acest sens, chematul în garanție coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, astfel că răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul ca neîntemeiată, întrucât sumele de bani solicitate de reclamantă nu sunt exclusiv în competența angajatorului, așa cum se invocă în întâmpinare, ci incumbă și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâta DGFP D în numele Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinici
Prin motivele de recurs, DGFP Dai nvocat, în primul rând, lipsa calității procesuale pasive întrucât nu există nici un raport juridic între părți și Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta din urmă având doar obligația de a propune Guvernului, proiectul de buget.
Pe fondul cauzei,hotărârea recurată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, avându-se în vedere faptul că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996, potrivit cărora, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești beneficiază d e un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, au fost abrogate expres.
Motivându-și recursul, Ministerul Public arată că hotărârea pronunțată este nelegală pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304, pct.4 Cod procedură. civilă, în sensul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, consacrând un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare și și-a arogat atribuții de legiferare, care revin numai Parlamentului României.
A mai arătat că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate cu respectarea tuturor dispozițiilor constituționale și legale, astfel că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate, iar soluția tribunalului este vădit nelegală.
A susținut, de asemenea, că decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost interpretată în mod greșit de către prima instanță, în condițiile în care pe data de 01 februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG nr. 8 din 24 februarie 2007, prin dispozițiile art. 30 din acest act normativ prevăzându-se faptul că se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ este nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 108, alin. 3 din Constituția României, ordonanțele se emit, de către Guvernul României, în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu privire la abrogarea unor dispoziții.
Or, prin OG nr. 83/2000 au fost abrogate unele dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din prevederile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000 privind prevederile de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă, în temeiul legii de abilitare, a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în interesul legii, că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000,vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Cum dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie, conform dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, pentru instanța inferioară, criticile sub acest aspect formulate în recurs sunt nefondate.
Susținerea recurentului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul că acordarea sporului de 50% după data de 3 februarie 2007 nu se mai impune este neîntemeiată deoarece prin decizia nr. 21/2008, nu s-a stabilit un termen până la care aceste drepturi se acordă ci doar faptul că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la acest spor și " după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000". astfel că obligare pârâților la acordarea acestuia și în continuare este legală.
Înscrierea acestui spor în carnetele de muncă este impusă de faptul că acesta este un spor cu caracter permanent ce urmează a fi avut în vedea la calcularea și a altor drepturi ulterioare la care sunt îndreptățiți reclamanții.
Față de cele prezentate recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este nefundat și va fi respins.
Recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor este fondat și se va admite pentru următoarele considerente:
Conform art. 60 alin. 1 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubiri.
Astfel pentru a fi întemeiată o cerere de chemare în garanție trebuie să existe în sarcina garantului o obligație de garanție legală sau convențională.
Această condiție nu este îndeplinită în cauza de față deoarece pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu datorează garanție pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ambii fiind ordonatori principali de credite.
Art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie o obligație în sarcina ordonatorilor principali de credite în sensul că au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Public, iar chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea bugetului de stat și în rectificarea acestuia dar pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, în conformitate cu art. 34 din Legea nr. 500/2002, care prevede că, ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
Într-adevăr, art. 19 alin. 1, li. A din Legea 500/2002 prevede că, în domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar respectiv pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție dar în lipsa unei propuneri de introducere în buget din partea ordonatorului principal de credite, nu se poate prezuma culpa viitoare a Ministerului Finanțelor Publice cu privire la virarea acestor sume.
Față de aceste aspecte Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D împotriva sentinței civile 36/29.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, precum și cu intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea față de acest pârât.
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva aceleiași sentințe.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/IE/02.07.2009
fond:
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Mihaela Mitrancă, Sorina Lucia
