Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 441/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 441/CM
Ședința publică din data de 1 iulie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Jelena Zalman Vanghelița Tase
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții reclamanți, IA, A, )., A, IU, -, -, A, G, A, toți cu domiciliul procesual ales în C, strada - C nr. 108, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1525/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, (prin moștenitor ), A, A, -, G, toți cu domiciliul procesual ales în C, strada - C nr. 108, județul C, intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE prin C, cu sediul în b-dul - nr. 18, județul C, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, cu sediul în--14, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B -, sediul în--14, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în strada - C nr. 108, județul C, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în strada - C nr. 108, județul C, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII B, cu sediul în nr. 141 B, sector 6, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în-, sector 5 și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în-, sector 5, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.06.2009, 29.06.2009 și 1.07.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 22.06.2007, reclamanții, - procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, IA, - procurori la DIICOT-Serviciul teritorial Constanța, A, )., - procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, A, IU - procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, -- procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia, - - procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, - procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârșova, -, - personal auxiliar la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, - personal auxiliar la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, - personal auxiliar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, - personal auxiliar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia, A, - personal auxiliar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, - personal auxiliar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârșova, și A- personal auxiliar la DIICOT -Serviciul teritorial Constanța, au chemat în judecată pe pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT B, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ( MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR ), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA la calcularea și plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15% începând cu luna iunie 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pe viitor.
Reclamanții au mai solicitat ca aceste sume să fie achitate actualizate cu indicele de inflație ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești, să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, iar MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să fie obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În considerente, reclamanții au arătat că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative menite să confere categoriilor de persoane ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la informațiile de acest tip.
Astfel, prin art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că, Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.
Totodată, prin art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici
s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzuți în Legea nr. 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv, celor din aparatul de lucru al guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Prin art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării de bani, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 405/2002, s-a acordat un spor de până la 15% și membrilor plenului, precum și unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Reclamanții au apreciat că este evident că, C puțin în raport de dispozițiile nr.OG 19/2006, rezultă în mod clar voința legiuitorului de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și nu doar celor prevăzute în Legea nr. 444/2006.
Însăși nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede, în art. 30 alin. 3, acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul CNCD, acest personal fiind inclus în categoria celor din cadrul instituțiilor publice care gestionează informații clasificate.
Ori, deși procurorii, conform art. 28 din Legea nr. 182/2002, dețin certificate ORNIS și gestionează informații clasificate, nu beneficiază de sporul de confidențialitate prevăzut pentru toate celelalte categorii de persoane enumerate.
S-a arătat că deși o parte din funcționarii publici cu statut special din sistemul de ordine publică și siguranță națională gestionează informații clasificate obținute sub supravegherea procurorilor în cadrul urmăririi penale efectuate în diferite cauze penale, procurorii care dispun și supraveghează exercitarea unor activități prin care se obțin informații confidențiale nu beneficiază de spor de confidențialitate.
De asemenea, unii magistrați procurori ( procurorii militari și cei detașați în plenul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ) beneficiază de sporul respectiv, conform actelor normative amintite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 30 alin. 3 din nr.OG 137/2000, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002 și art. 3 din nr.OG 19/2006.
Prin întâmpinare, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
S-a invocat, totodată, excepția necompetenței materiale a Tribunalului în soluționarea prezentei cauze, în raport de prevederile art. 36 alin 2din nr.OUG 27/29.03.2006.
Asupra fondului, pârâtul a solicitat să se constate că în cauză trebuie aplicat principiul neretroactivității legii, întrucât deși acțiunea acestora s-a fundamentat pe disp. art. 3 din Legea nr. 44/2006 ( intrată în vigoare la 1.02.2006 ), totuși pretind acordarea drepturilor din iunie 2004.
S-a mai arătat că norma enunțată face referire doar la cadrele militare și la alți salariați ai Ministerului Apărării, iar nu la personalul angajat în alte instituții publice.
Reclamanții au calitate de magistrați, respectiv, de personal auxiliar de specialitate din cadrul Ministerului Public, instituție care face parte din autoritatea judecătorească.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a formulat, în egală măsură, cerere de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, pentru ca, în cazul admiterii acțiunii reclamanților, chematul în garanție să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Au fost invocate astfel disp. nr.HG 736/2003 și art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004, cât și cele ale art. 19 din Legea nr. 500/2002.
La rândul său, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a formulat întâmpinare în raport de acțiunea principală și de cererea de chemare în garanție, arătând că această instituție nu are calitate procesuală pasivă, cauza fiind un litigiu între angajator și angajați.
S-a susținut că date fiind relațiile dintre aceștia, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate în raportul de muncă și nu poate fi chemat în judecată doar pe considerentul că gestionează banii publici.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, pârâtul a mai arătat că Ministerul Economiei și Finanțelor nu se confundă cu bugetul de stat, rolul său fiind C de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite ( art. 35 alin. 1 și art. 36 alin. 1 din Legea nr. 50/2002 ).
Prin încheierea interlocutorie din 24.08.2007 au fost respinse excepțiile vizând inadmisibilitatea acțiunii, excepția necompetenței materiale a Tribunalului, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor în acțiunea principală și în cererea de chemare în garanție.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere că nu se poate susține că o asemenea acțiune este inadmisibilă ( negându-se așadar dreptul de a sesiza instanțele judecătorești competente și liberul acces la justiție ), apărările făcute fondându-se mai degrabă pe netemeinicia - în opinia autorului excepției - a unor asemenea pretenții.
Sub aspectul necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea prezentei cauzei, au fost înlăturate susținerile conform cărora în speță ar fi aplicabile dispozițiile art. 36 alin. 2 din nr.OUG 27/2006, întrucât litigiul de față se referă la neacordarea unor drepturi salariale ( atrăgând natura de conflict de drepturi ), iar nu unul privitor la modalitatea de stabilire a drepturilor salariale, care să atragă din perspectiva textului enunțat, competența Curții de Apel București.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, instanța a reținut că față de această instituție, atât reclamanții cât și pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE au formulat pretenții distincte de cele care vizau interpretarea normelor aplicabile raporturilor de muncă, motivate pe înseși atribuțiile de gestionare și de constituire a bugetului de stat; pe cale de consecință, această excepție a fost respinsă ca nefondată.
La termenul din 24.08.2007, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII, care la 19.09.2007 a fost admisă; s-a apreciat că potrivit prevederilor Legii nr. 317/2004, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției, fără însă ca acest organ să aibă o atribuție legată de stabilirea drepturilor salariale și de aplicarea normelor privitoare la salarizare în domeniul justiției.
Pe cale de consecință, acțiunea reclamanților, formulată în contradictoriu cu va fi respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin adresa nr. 2324/IX/2007 din 13.09.2007, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚAa comunicat instanței datele referitoare la acordarea certificatului de securitate și a autorizației de acces, iar la 12.09.2007 a fost depusă și lista procurorilor și personalului auxiliar de specialitate de la parchetele din jud. C, care au beneficiat/ beneficiază de aceste documente.
Prin sentința civilă nr.1525/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, a fost acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII,ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă acțiunea reclamanților, scu, (), -, Și, în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, ca nefondată.
A fost respinsă, pe cale de consecință, cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, formulată de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE în contradictoriu cu chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții - procurori și personal auxiliar din cadrul Parchetelor din jud. C - au solicitat recunoașterea și acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% acordat altor categorii de salariați/funcționari publici, având în vedere că în raport de prevederile nr.OG 19/2006, este neechivocă voința legiuitorului în sensul de a se acorda sporul menționat tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate.
Motivația acțiunii s-a fundamentat pe existența unei situații în care alte categorii de persoane care gestionează și manipulează informații clasificate beneficiază de acest drept, în virtutea unor prevederi legale exprese, în timp ce procurorii și personalul auxiliar din cadrul auorității judecătorești nu primesc acest spor, fără ca între aceste categorii să existe o diferență sub aspectul interesului urmărit: protejarea mai eficientă a informațiilor clasificate.
Aceste susțineri nu sunt, însă, întemeiate.
Reglementarea modalității de salarizare a diferitelor categorii de personal din instituțiile publice constituie opțiunea legiuitorului, neputând fi extrapolate norme referitoare la acest aspect unei alte categorii socio-profesionale, dacă legea nu prevede în mod neechivoc acest lucru.
Actele normative invocate de reclamanți exced, astfel, cadrului de reglementare a salarizării procurorilor și personalului auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor, fiind emise în considerarea calității funcționarilor publici/ funcționari publici cu statut special cărora li se adresează aceste acte normative
( cadre militare în activitate, funcționari publici cu statut special din instituțiile de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, funcționari publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ, etc. )
Se va reține că nici în contextul dat de nr.OUG 24/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 45/2007 și nici în C dat de nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, nu reflectă voința legiuitorului, după apariția actelor normative invocate, de a cuprinde în sfera personalului care beneficiază la rândul său de sporul de confidențialitate, pe procurori și personalul auxiliar de specialitate.
Va fi apreciat, așadar, ca irelevantă împrejurarea că reclamanții au deținut în diverse perioade certificat de securitate sau autorizație de acces, precum și faptul că alte categorii de personal au conform legii acest spor conform prevederilor speciale.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând în esență următoarele:
Prin recursul formulat reclamanții solicită desființarea hotărârii instanței de fond ce a fost pronunțată cu încălcarea legii și procedând la judecarea cauzei să se dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Susținerile instanței de fond sunt nejustificate, având în vedere că în acțiune au menționat împrejurare că prin actele legislative emise în domeniu, legiuitorul i-a discriminat în mod vădit în raport de celelalte categorii de personal din instituțiile bugetare.
Este evident că fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, raporturile de muncă fiind guvernate de Codul muncii - disp.art.1 și art.295 alin.2 din acest cod. Prin lege le-a fost impusă o obligație profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate, care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă. Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată implică administrarea sau C puțin contractul cu informații confidențiale, chiar clasificate sau secrete de serviciu: date privind interceptările convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal al justițiabililor și ale colegilor de serviciu, sesizări adresate organelor statului, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic și drepturile de proprietate intelectuală.
Reclamanții nu îndeplinesc o funcție de demnitate publică numită sau aleasă și deci nefiind demnitari publici se află în aceeași situație ca și restul personalului din unitățile bugetare.
Cu privire la natura juridică a obligației de confidențialitate susțin că aceasta reprezintă o clauză legală a raportului de muncă, obligatorie. Însă raportul de muncă, indiferent dacă este tipic sau atipic are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic. Din acest motiv obligația și prestația reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației unității bugetare de plată a sporului. Dacă nu ar exista o contraprestație a pârâților de plată a sporului salarial corespunzătoare obligației de confidențialitate, această din urmă obligație ar fi nulă absolut - fiind lipsită de cauză juridică.
Astfel, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor salarizate într-o situație comparabilă. Deci tuturor persoanelor care se află în aceeași situație, a depunerii unei activități în muncă cu efectul juridic al executării obligației de confidențialitate, trebuie să li se recunoască pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial - sporul de confidențialitate.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul formulat de reclamanți, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 15 al.1 și 2 din codul deontologic al magistraților, judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informațiile pe care le-au obținut în această calitate.
În cazul în care, potrivit legii lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și de regulament.
În conformitate cu prevederile art. 99 al.1 lit.d din legea nr.303/2004 constituie abatere disciplinară nerespectarea de către judecători și procurori a secretului deliberării și a confidențialității lucrărilor cu acest caracter.
În același sens, prin art. 10 din legea 303/2004 se prevede faptul că judecătorii și procurorii nu își pot exprima public opinia, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Prin urmare, obligația de confidențialitate pentru magistrați este prevăzută prin lege.
În mod similar obligația de confidențialitate a fost impusă și personalului auxiliar de specialitate de legiuitor prin art.78 alin.1 din legea nr.567/2004, modificată și completată, raportat la art.9 din codul deontologic al acestora.
Ca atare, legiuitorul instituind obligația sinalagmatică profesională de confidențialitate în sarcina reclamanților, a instituit implicit și o obligație de plată(o contraprestație salarială).
Raportul juridic de muncă, indiferent că este tipic sau atipic, are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic. Așadar, raportul juridic de muncă dă naștere la drepturi și obligații reciproce între părți.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 al.1 lit.d) din legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor raportat la art. 16 al.1 și 2 din codul deontologic al magistraților; ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin Decizia nr.46 din 15.12.2008, admițând recursul în interesul legii a stabilit că judecătorii, procurorii și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară.
Conform art. 329.pr.civ. dezlegarea dată problemelor de drept, judecata prin recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
În motivarea acestei decizii în interesul legii s-a reținut că magistrații, magistrații - asistenți și personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative nu prevăd acordarea acestui spor au drept la despăgubiri în temeiul art. 27 al.1 din OG 137/2000.
Aceste despăgubiri nu trebuie stabilite prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază(indemnizația) prevăzut de marea majoritate a actelor normative care reglementează acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubirile trebuie să fie acordate cu caracter temporar până la încetarea stării de discriminare.
Atât timp cât prin recursul în interesul legii s-a constatat existența unei discriminări între magistrați, personalul auxiliar de specialitate și celelalte categorii de funcționari care primesc sporul de confidențialitate și că nu există o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă pentru a acorda acest spor doar unora dintre ei, deși se află în situații comparabile, această problemă de drept, astfel cum a fost dezlegată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe, în temeiul art. 329 Cod procedură civilă enunțat mai sus.
În consecință, avându-se în vedere dispozițiile art. 312 al.1,2,3 pr.civ. Curtea va admite recursul formulat de reclamanți și va modifica în parte sentința recurată, în sensul admiterii acțiunii reclamanților.
Curtea a obligat pârâții la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății a sumelor datorate avându-se în vedere disp. art.269 alin.1 din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul este obligat să-i despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Numai repararea integrală a prejudiciului raportat la consecințele în timp ale inflației asupra sumelor datorate, poate să asigure o reală despăgubire a reclamanților.
Referitor la cererea de chemare în garanțiea Ministerului Economiei și Finanțelor,formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă
Potrivit art.118 din Legea nr.304/2004 activitatea instanțelor și parchetelor este finanțară de la bugetul de stat.
Potrivit art.3 alin.1 din nr.HG386/2007, privind organizarea și funcționarea, acesta are printre alte atribuții și aceea de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite din cadrul fiecărui exercițiu financiar.
Prin urmare în exercitarea acestor atribuții, poate fi obligat să ia măsurile pentru asigurarea fondurilor necesare executării obligației stabilite în sarcina unor instituții publice prin hotărâri judecătorești.
Potrivit art.3 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă, Curtea a obligat pârâții la efectuarea mențiunilor corespunzătoare la sporul de 15% în carnetele de muncă ale recurenților reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți, IA, A, )., A, IU, -, -, A, G, A, toți cu domiciliul procesual ales în C, strada - C nr. 108, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1525/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, (prin moștenitor ), A, A, -, G, toți cu domiciliul procesual ales în C, strada - C nr. 108, județul C, intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE prin C, cu sediul în b-dul - nr. 18, județul C, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, cu sediul în--14, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B -, sediul în--14, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în strada - C nr. 108, județul C, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în strada - C nr. 108, județul C, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII B, cu sediul în nr. 141 B, sector 6, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în-, sector 5 și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite acțiunea formulată de recurenții reclamanți.
Obligă pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă -, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța la plata către recurenții reclamanți a sporului de confidențialitate de 15% începând cu iunie 2004 și în continuare, pe perioadele în care au deținut funcția de procuror și personal auxiliar de specialitate în funcție de data angajării acestora și respectiv data încetării raportului juridic de muncă, actualizat cu indicele de inflație la momentul plății.
Obligă pârâții la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale recurenților reclamanți.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plății către recurenții reclamanți și prin urmare admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 1 iulie 2009.
Președinte, Pt.Jud. și aflate în
Semnează conf.art.261 al.2
Președinte instanță,
Pt.Grefier,-, aflată în
Semnează conf.art.261 al.2
Grefier șef,
Jud.fond:;
Red.dec.Jud./23.07.2009
Tehnored.gref.RD/4ex./24.07.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman Vanghelița Tase
