Pretentii civile. Speta. Decizia 442/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 442/CM
Ședința publică din data de 1 iulie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Jelena Zalman Mihaela Ganea
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții reclamanți, -, -, toți cu domiciliul procesual ales în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 18/CM/2.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în nr. 1, sector 1, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.06.2009, 29.06.2009 și 1.07.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față:
, au declarat recurs la 10 octombrie 2008 împotriva sentinței civile nr. 18/CM/2.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Constanța și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând:
- obligarea lor în solidar la plata drepturilor salariale corespunzătoare diminuării rezultate din aplicarea incorectă a Legii nr. 250/2007 începând cu luna august 2007 și în continuare;
- actualizarea cu rata inflației a sumelor rezultând din drepturile cuvenite și cele acordate până la data plății;
- efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetele de muncă.
În motivarea cererii reclamanții au susținut că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 250/2007, începând cu luna august 2007 și în continuare, indemnizațiile de serviciu de care beneficiau magistrații au fost reduse corespunzător creșterii contribuției individuale de asigurări sociale.
Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă și/sau veniturile asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I, II și IV.
Conform alin. (3) al art. 23 "baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) nu poate depăși plafonul de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie". Prin nr.OUG 147/2002 acest plafon a fost majorat la 5 salarii medii brute pe economie.
Prin Legea nr. 250/19.07.2007 a fost modificat alin. (3) al art. 23 din Legea nr. 19/2000 în sensul că baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) este venitul brut realizat lunar.
Susțin reclamanții că în urma adoptării Legii nr. 250/2007, nu au fost modificate, completate sau abrogate dispozițiile art. 183 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 19/2000, astfel încât pentru respectarea interdicției de a "nu diminua venitul net al acestuia", se impunea ca inițial, să se calculeze și majorarea drepturilor salariale cu suma reprezentând diferența între contribuția datorată anterior și cea datorată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 250/19.07.2007, după care, această majorare să fie reținută pentru acoperirea noului cuantum (majorat) al contribuției de asigurări sociale în temeiul art. 183 alin. (2) și conform metodologiei stabilită atât prin alin. (4) al aceluiași articol, cât și prin Ordinul nr. 340/4.05.2001 al Ministrului și Solidarității Sociale.
Prin întâmpinare Ministerul Justiției a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, motivat de faptul că normele de drept fiscal, cât și normele juridice care reglementează modalitățile de realizare a veniturilor publice la bugetul asigurărilor sociale de stat sunt de natură imperativă și că în conformitate cu art. 5 din Codul d e procedură fiscală - interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege. Pârâtul a făcut referire la data intrării în vigoare a Legii nr. 250/2007 și la aplicarea cotei de 9,5% la noua bază de calcul, care este venitul brut realizat lunar. Pârâtul consideră că prin plata contribuțiilor reclamanții devin parte în raporturile fiscale, compuse din drepturi și obligații, printre care și obligația de a plăti contribuția la bugetul asigurărilor de stat. A considerat că în acord cu principiul constituțional al neretroactivității legii, pentru plata drepturilor salariale începând cu luna august 2007, angajatorul a determinat CAS datorat de angajat folosind baza de calcul aplicabilă, potrivit legii, la data plății, respectiv venitul brut realizat lunar. A susținut că soluția propusă de reclamanți este cea a ultraactivității aplicării legii fiscale în timp, în mod selectiv și doar în privința unor dispoziții legale pe care le apreciază ca fiindu-le mai favorabile.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus sub titulatura-punct de vedere-note de ședință, în care precizează că în conformitate cu dispozițiile art. 27 din nr.OUG 137/2000, posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care poate solicita despăgubiri și restabilirea situației anterioare, situație în care judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului, în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei. În această situație, Consiliul a considerat că nu poate fi citat în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
La data de 4.07.2008 Tribunalul Tulceaa dispus în temeiul art. I și II alin. (1) și (2) din nr.OUG 75/2008 scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanțe și înaintarea ei spre competentă soluționare Curții de Apel Constanța.
Cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Curții de Apel Constanța.
Prin sentința civilă nr. 18/CM/2.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Constanța și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 183 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000, la data intrării în vigoare a acestei legi contribuția de asigurări sociale, suportată de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I, II și IV, nu va diminua venitul net al acestora. Aplicarea prevederilor alineatului precedent pentru asigurați se realizează prin majorarea drepturilor salariale și veniturilor asigurate, corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de către aceștia.
Dispozițiile legale mai sus invocate au caracterul unor norme tranzitorii, de aplicare pe o perioadă determinată de timp - respectiv la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 - scopul lor fiind acela de a asigura menținerea la același nivel a venitului net al asiguraților, urmare a majorării, la acel moment, a contribuției de asigurări sociale. De reținut, că legiuitorul a urmărit o limitare în timp a măsurii de protecție a veniturilor nete ale asiguraților - folosind sintagma "la data intrării în vigoare a prezentei legi" și stabilind modalitatea în care se va realiza această măsură - prin majorarea drepturilor salariale și veniturilor asigurate, corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de către aceștia.
Nu este vorba de majorări periodice, ci de o majorare salarială unică ce s-a acordat o singură dată, sens în care art. 1 alin. (4) din nr.HG 403/2001 prevede că procentul de majorare a salariului de bază brut lunar, se aplică o singură dată, respectiv la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 (1.04.2001).
În contextul menționat, este reală susținerea Ministerului Justiției, în sensul că scopul prevederii art. 1 din nr.HG 403/2001 a fost acela de a proteja veniturile nete ale asiguraților ca urmare a majorării cotelor de contribuții la asigurările sociale, ceea ce conferă acestui drept caracterul de compensație pentru majorarea cotelor de contribuție sus indicate.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat anterior nr.HG 403/2001 a fost abrogată expres prin nr.HG 687/2005, astfel încât, începând cu această din urmă dată nu se mai poate vorbi nici măcar ipotetic de majorările prevăzute de acest act normativ, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 100/2005 reprezintă, raportat la HG nr. 403/2001, legea specială care se aplică prioritar.
În aplicarea Legii nr. 100/2005, a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 738/C/2005, în care s-a prevăzută că începând cu data de 5.05.2005, data intrării în vigoare a Legii nr. 100/2005, majorările acordate reclamanților nu se mai aplică. Acest ordin se bucură de prezumția de legalitate, iar reclamanții aveau posibilitatea să-i conteste legalitatea, pe calea excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/004 și să sesizeze instanța de contencios administrativ, ceea ce nu au făcut în termenul legal.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:
O parte din argumentele expuse în motivarea soluției instanței de fond sunt străine cauzei, neavând legătură cu motivele invocate.
Astfel, împrejurarea că în anul 2005 magistrații au beneficiat de creșteri salariale prin efectul Legii nr. 100/2005 nu are relevanță în cauză. Prin această lege a fost aprobată nr.OG 23/2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005.
Acest act normativ a fost emis în contextul unei politici generale de majorare a drepturilor salariale a tuturor categoriilor de personal pentru care salarizarea se face de la bugetul de stat. Astfel, în aceeași perioadă au fost emise:
- nr.OUG 118/2005 pentru modificarea nr.OG 9/2005 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului bugetar salarizat potrivit nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998;
- nr.OUG 18/2005 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului din învățământ, salarizat potrivit nr.OUG 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului și nr.OUG 196/2002 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anii 2003 și 2004 personalului din învățământ, salarizat potrivit nr.OUG 8/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 128/1997 și pentru abrogarea unor dispoziții din Legea nr. 154/1998;
- nr.OUG 13/2005 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, nr.OG 14/2005 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului salarizat potrivit Legii nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate și altele.
Scopul acestor acte normative a fost cu totul altul, respectiv recorelarea salariilor cu puterea de cumpărare a monedei naționale.
Nici Ordinul Ministrului Justiției nr. 738/C/2005 emis în aplicarea Legii nr. 100/2005 nu are deci nicio relevanță.
Din această perspectivă, consideră că este eronată concluzia instanței de fond în sensul că, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 100/2005 care a avut consecința creșterii drepturilor salariale ale magistraților, aplicarea HG nr. 403/2001 nu se mai justifică și în general este eronată concluzia instanței de fond că urmare a creșterii drepturilor salariale ale magistraților nu se mai justifică protejarea cuantumului net la veniturilor deja stabilit față de efectul creșterii contribuției pentru asigurări sociale, întrucât această protecție nu are caracterul unei măsuri de protecție socială care să fie în raport de nevoia celor ce beneficiază de ea, ci este o măsură de natură a face aplicarea principiului protejării drepturilor câștigate.
Pe de altă parte însă, deși instanța de fond face în mod repetat referire la aplicarea nr.HG 403/2001 și abrogarea ei ulterioară prin nr.HG 687/2005, trebuie reținut că nici aceste argumente nu au relevanță în cauză, întrucât reclamanții nu au solicitat să li se aplice prevederile acestui act normativ, ci să li se aplice prevederile Legii nr. 19/2000.
În referire la aplicabilitatea prevederilor art. 183 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000:
Instanța de fond face o singură apreciere în sensul că aceasta a fost temporară și ca urmare nu se aplică în cazul reclamanților.
Aprecierea instanței de fond este eronată întrucât este contradictorie.
Astfel, pe de o parte, se susține că aceste dispoziții legale se aplică pe o perioadă de timp determinată, fără a i se identifica limitele, iar pe de altă parte se susține că aceleași norme legale produc efecte doar "la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000".
Deși susține că aceste norma au caracter tranzitoriu, prima instanță susține că ele nu se aplică și în cazul reclamanților.
Ori, fiind norme tranzitorii, în acord cu art. 24 din Legea nr. 24/2000, acestea se aplică la "situații tranzitorii, în cazul în care prin noua reglementare sunt afectate raporturi sau situații juridice născute sub vechea reglementare, dar care nu și-au produs în întregime efectele până la data intrării în vigoare a noii reglementări".
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs, îl va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 183 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000, la data intrării în vigoare a acestei legi contribuția de asigurări sociale, suportată de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I, II și IV, nu va diminua venitul net al acestora. Aplicarea prevederilor alineatului precedent pentru asigurați se realizează prin majorarea drepturilor salariale și veniturilor asigurate, corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de către aceștia.
Dispozițiile legale mai sus invocate au caracterul unor norme tranzitorii, de aplicare pe o perioadă determinată de timp - respectiv la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 - scopul lor fiind acela de a asigura menținerea la același nivel a venitului net al asiguraților, urmare a majorării, la acel moment, a contribuției de asigurări sociale. De reținut, că legiuitorul a urmărit o limitare în timp a măsurii de protecție a veniturilor nete ale asiguraților - folosind sintagma "la data intrării în vigoare a prezentei legi" și stabilind modalitatea în care se va realiza această măsură - prin majorarea drepturilor salariale și veniturilor asigurate, corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de către aceștia.
În ipoteza în care legiuitorul ar fi urmărit ca această măsură de protecție a veniturilor nete ale asiguraților să fie dispusă pentru viitor, cu ocazia tuturor majorărilor contribuției la asigurări sociale, ar fi menționat explicit acest aspect, precizând că "începând cu data intrării în vigoare a legii, contribuția la asigurări sociale suportate de asigurați nu va diminua venitul net al acestora".
Această concluzie se desprinde din analiza tuturor actelor adoptate în această materie ulterior Legii nr. 19/2000.
Actul normativ care a instituit procentul de majorare a salariului brut lunar al asiguraților este nr.HG 403/2001 care la art. 1 alin. (1) statuează că drepturile salariale ale asiguraților, stabilite pentru luna martie 2001, se majorează începând cu data de 1.04.2001 corespunzător creșterii cotelor de contribuții la asigurări sociale suportate de aceștia, astfel încât veniturile nete să nu fie diminuate. În alin. (2) din hotărârea menționată sunt stabilite procentele de majorare, în mod diferențiat, în funcție de câștigul salarial brut lunar realizat de asigurați, însă, este de reținut că potrivit art. 1 pct. 6 din nr. 403/2001, care se aplică și personalului din sectorul bugetar, în situațiile în care majorările salariale acordate acoperă creșterile prevăzute la alin. (2), prevederile acestui alineat nu se mai aplică. Evoluția legislativă ulterioară consemnează intrarea în vigoare a nr.OG 23/2005 și a Legii nr. 10/2005, privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției și care au condus la creșterea salariului reclamanților cu până la 40%, context în care a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 738/C/2005, prin care majorările prevăzute de nr.HG 403/2001 nu se mai aplică începând cu data de 5.05.2005. În contextul menționat prin nr.HG 687/2005 publicat în Monitorul Oficial nr. 672 din 27.07.2005 s-a abrogat nr.HG 403/2001, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor art. 183 din Legea nr. 19/2000.
Prin Legea nr. 100/2005 a fost aprobată cu modificări nr.OG 23/2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005, ceea ce a antrenat o creștere substanțială a veniturilor obținute de reclamanți și nicidecum nu a adus o diminuare a veniturilor.
Întrucât, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 100/2005 a avut loc o majorare cu peste 40% a salariilor reclamanților este evident că aplicarea procentului prevăzut de nr.HG 403/2001 nu se mai justifică. Aceasta deoarece, potrivit art. 183 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 și art. 1 alin. 1 din HG nr. 403/2001, majorarea drepturilor salariale se realizează corespunzător creșterii cotelor de contribuții de asigurări sociale suportate de asigurați. Ori, atât timp cât asigurații au beneficiat de o majorare salarială substanțială prin Legea nr. 100/2005, care a depășit creșterea cotelor de contribuție aferente aceluiași an, este evident că majorarea prevăzută de nr.HG 403/2001 nu mai poate fi aplicată categoriilor de personal la care se referă nr.OG 23/2005, printre care și reclamanții.
Prin urmare, având în vedere că recurenților nu li s-au retras niciodată drepturile câștigate în urma aplicării nr.HG 403/2001, întrucât cu începere de la 8.05.2005 li s-a aplicat legea specială în domeniul salarizării, care este mai favorabilă, nu se poate reține existența unui prejudiciu material în domeniul salarizării acestora.
În plus, este de consemnat și faptul că potrivit art. 6 alin. (4) din nr. 83/2005, în exercitarea atribuțiilor sale ministrul justiției emite ordine și instrucțiuni în domeniul salarizării personalului din sistemul justiției, care sunt obligatorii pentru ordonatorii secundari și terțiari de credite. Conform ordinului menționat, președinții curților de apel și tribunalelor au emis decizii cu caracter individual pentru fiecare dintre reclamanți, decizii prin care s-a dispus mărirea valorii de referință sectorială, ceea ce a implicat majorări substanțiale ale drepturilor salariale, dar și eliminarea majorării prevăzută de nr.HG 403/2001.
Conform dispozițiilor art. 230 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților nu poate depăși plafonul a 3 salarii medii brute pe economie. Prin art. 4 din nr.OUG 147/2002 acest plafon a fost stabilit la 5 salarii medii brute lunare pe economie, iar prin art. I pct. 3 din Legea nr. 250/2007 baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) ale art. 23 din Legea nr. 219/2000 este venitul brut realizat lunar.
Susținerile reclamanților în sensul că după adoptarea Legii nr. 250/2007 au fost prejudiciați, iar angajatorului îi revenea obligația de a nu diminua venitul net al acestora prin majorarea drepturilor salariale și veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de aceștia se rețin ca fiind vădit nefondate, în contextul considerentelor mai sus expuse. Astfel legiuitorul nu a urmărit prin adoptarea art. 183 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000, reglementarea unor majorări periodice a veniturilor reclamanților, ci o majorare salarială unică - la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, majorare care s-a acordat o singură dată, conform art. 4 alin. (4) din nr.HG 403/2001.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat, însușindu-și totodată considerentele instanței de fond, pe care le găsește întemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenții reclamanți, -, -, toți cu domiciliul procesual ales în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 18/CM/2.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în nr. 1, sector 1, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2009.
PREȘEDINTE: Maria Apostol | JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Mihaela Ganea | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud.
Tehnoredact.gref.
2 ex./ 2.07.2009.
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman Mihaela Ganea
